Epaminonda's Blog.....: FILATELIE

În anul 1889 Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, data de 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymerket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți. În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare.

Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8. În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba.

După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”. 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și SUA, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale.

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum P.S.M. și P.R.M.. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în anul 1890. În perioada comunistă, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După defilare cu mic, cu mare, muncitorii din toate sectoarele de producție se îndreptau cu avânt, de la primele ore ale dimineții, spre locul de desfășurare a serbărilor câmpenești organizate în lungul și-n latul țării. Își întindeau păturile pe iarbă, mâncau mititei, beau bere și ascultau rapsozii veniți să le răsplătească efortul de peste an.

După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În ultimii ani Poșta Română nu a mai emis nici o marcă poștală cu ocazia zilei de 1 Mai și nici nu există speranțe să mai scoată. Astăzi doar amintirile țin loc de parade festive în sufletul oamenilor. Locurile de muncă au început să dispară, muncitorii fericiți s-au împuținat, mulți dintre ei lucrând “afară”. În Romania, sărbătoarea de 1 Mai continuă, dar fără obiectul muncii.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ministerul de Interne - România

Pro patria et ordine urbis (Pentru țară și oraș) - 1990

La data de 1 iulie 1831, în Țara Româneasca, și 1 ianuarie 1832, în Moldova, odată cu întrarea în vigoare a Regulamentului Organic, apare pentru prima data denumirea Ministerul Treburilor din Lăuntru, Ministerul de Interne de mai târziu, care era însărcinat cu conducerea administrației generale a tarii, realizarea ordinii interne și siguranței statului, precum și coordonarea unor importante sectoare de activitate sociala și economica. Prin decretul 495 din data de 20 iulie 1862, semnat de Alexandru Ioan Cuza se desființează Directoratul Ministerului de Interne de la Iași și se unifica administrativ structurile departamentale din Țara Românească și Moldova.Din acest moment exista un singur Minister de Interne, cu sediul în București. Sus am postat logo-ul Ministerului Administrației și Internelor. Pentru a înțelege rolul Ministerului Administrației și Internelor, prezint mai jos câteva dintre structurile subordonate: Direcția generală anticorupție, Agenția națională antidrog, cele 42 de Instituții județene ale Prefectului, Direcția generală de Pașapoarte, Inspectoratul general pentru situații de urgență, Arhivele naționale, Academia de poliție "Alexandru Ioan Cuza", Poliția, Jandarmeria, Poliția de Frontieră, Direcția pentru evidența persoanei, Clubul sportiv "Dinamo" București, etc.

Clădirea Ministerului de Interne a fost construita din ordinul regelui Carol al II lea in 1938. Edificiul prezinta importanta istorica, Ceausescu tinandu-si ultimul discurs de la balconul ministerului. Piramida joasa din fata ii comemoreaza pe cei care au murit in timpul Revolutiei din decembrie 1989. In dreapta se afla doua statui de bronz ale liderilor politici Iuliu Maniu si Corneliu Coposu.

Revoluția 1989 - Unirea neamului românesc

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România, căderea, judecarea rapidă şi execuţia liderului Nicolae Ceauşescu și a soției sale, Elena. Trebuie precizat că înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație.

Dupa succesul revolutiei anti-comuniste din Decembrie 1989, guvernul roman a decis sa instituie cateva distinctii pentru participanti. Prin legea nr. 42/1990, publicata la un an dupa evenimente, au fost create cateva titluri si distinctii: titlul post-mortem de Erou-martir al Revolutiei Romane din Decembrie 1989, titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, brevetul onorific de Participant la Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, precum si o medalie comemorativa. Alte medalii neoficiale au fost acordate in anii urmatori, cum ar fi medalia comemorativa pentru a 5-a aniversare a revolutiei. Pana la urma, aceste distinctii nu au mai fost incluse in sistemul national de decoratii. Ele au fost inlocuite de Ordinul Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, instituit prin Legea nr. 1/1996. Acest ordin onorific a fost acordat “eroilor martiri precum si persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite in lupta pentru victoria revolutiei.”Ordinul are forma unei stele din tombac cu opt colturi, cu diamentrul de 40 mm. Medalionul central are diametrul de 15 mm si contine litera “V”. A fost acordat intr-o cutie de plastic, impreuna cu o bareta emailata. In total, 1266 de ordine au fost acordate prin Decretul nr. 1169/2004.

Insigna - Controlor de circumscripție

Recensământul general al populației - 1930

Recensământul general al populației României din 1930 a fost primul recensământ al României întregite. Recensământul a fost organizat și desfășurat conform cerințelor științifice moderne ale acelei perioade. Pentru prima dată în România datele s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice).

Insigna - Recenzor oficial

Recensământul general al populației - 1930

Recensământul a fost realizat în data de 29 decembrie 1930. Teritoriul României a fost grupat statistic în nouă provincii, corespunzătoare provinciilor istorice. În cele nouă provincii au fost grupate județele aferente, după cum urmează: Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinți, Romanați și Vâlcea), Muntenia (Argeș, Brăila, Buzău, Dâmbovița, Ialomița, Ilfov, Muscel, Olt, Prahova, Râmnicu Sărat, Teleorman și Vlașca), Dobrogea (Caliacra, Constanța, Durostor și Tulcea), Moldova (Bacău, Baia, Botoșani, Covurlui, Dorohoi, Fălciu, Iași, Neamț, Putna, Roman, Tecuci, Tutova și Vaslui), Basarabia (Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca și Tighina), Bucovina (Câmpulung, Cernăuți, Rădăuți, Storojineț și Suceava), Transilvania (Alba, Brașov, Ciuc, Cluj, Făgăraș, Hunedoara, Mureș, Năsăud, Odorhei, Sălaj, Sibiu, Someș, Târnava Mare, Târnava Mică, Trei Scaune și Turda), Banat (Caraș, Severin și Timiș-Torontal) și Crișana Maramureș (Arad, Bihor, Maramureș și Satu Mare). Conform datelor acestui recensământ, România avea 18.057.028 locuitori dintre care: români - 71,89%, maghiari - 7,89%, germani - 4,13%, evrei - 4,03%, restul - alte etnii. Cele mai populate orașe erau: București - 570881 locuitori, Chișinău - 114896 locuitori, Cernăuți - 112427 locuitori, Iași - 102872 locuitori, Cluj -100844 locuitori și Galați - 100611 locuitori. Sus am postat un certificat care atestă că o gospodărie a fost recenzată în anul 1930.

Insigna - Pentru merit

În serviciul Poștei și Telecomunciațiilor

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Pentru merit în serviciul poștei și telecomunicațiilor face parte din acest ansamblu de distincții. De pe insignă nu lipsesc bogățiile patriei; brazii, barajul hidroenergetic, sonda, fabrica și macaraua, iar laurii de pe margine simbolizează “victoria finală” în efortul de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”.

Insigna - F.R.G. - (Federația română de gimnastică)

Campionatul internațional

Federația Română de Gimnastică (cunoscută și prin acronimul F.R.G.) este organismul național de conducere al gimnasticii din România. Este afiliată la Federația Internațională de gimnastică (cunoscută sub denumirea sa din limba franceză Fédération Internationale de Gymnastique, sau sub acronimul F.I.G). Federația Română de Gimnastică a fost fondată în anul 1904 la București. Sus am postat logo-ul Federației Române de Gimnastică.

Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați - sol, sărituri, cal cu mânere, inele, paralele și bara fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică.

Insigna - Pază - Control acces - Turnu

Acest gen de insigne era purtat la vedere de către persoanele care asigurau paza obiectivelor economiei naționale. Toate celelalte persoane erau obligate să se conformeze indicațiilor personalului ce purta această insignă.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Generalul Soedirman a fost comandantul forțelor armate indoneziene pe timpul revoluției, care s-a născut la data de 24 ianuarie 1916 și a decedat la data de 29 ianuarie 1950.