Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Autoritatea națională bancară a statului Insulele Solomon din Oceanul Pacific a hotărât să schimbul designul bancnotelor aflate în circulație.

Deasupra este postată, pentru exemplificare, bancnota nouă de 100 dolari, iar jos cea veche.

Diferențele grafice sunt vizibile, îți las plăcerea de a le descoperi singur.

2. Loteria națională a statului european Spania, pe lângă alte inițiative, a luat hotărârea ca pe unele bilete de loterie să prezinte avioane care au zburat pe cerul Spaniei.

Aici se prezintă un bilet de loterie pe carte este reprezentat avionul Nieuport II.

Avionul Nieuport II a fost construit între anii 1910 – 1914, de către Societatea Anonimă a Stabilimentelor Nieuport pentru curse regulate și sport. Ulterior avionul a fost folosit ca formator în timpul primului război mondial de către școlile franceze de zbor. Inițial Edouard Nieuport a fost proprietarul unei companii mici, care a produs bujii și magnetouri pentru industria de automobile, ulterior implicându-se și în industria aeronautică. Avionul s-a construit în mai multe variante, varianta G constând într-un motor rotativ Gnome de 50, 70 sau 100 de CP. Pentru perioade diferite de timp acest tip de avion a fost în dotarea forțelor militare aeriene ale statelor Franța, Argentina și SIAM.

3. Bancnota de mai jos a fost emisă pentru a marca trecerea a 150 de ani de la înființarea băncii Hongkong și Shanghai Banking Corporation Limited. Este prima bancnotă cu valoarea dr 150 dolari emisă de către această bancă.

Hongkong și Shanghai Bank a fost înființată în colonia britanică Hong Kong în anul 1865 și a fost inclus în Hongkong și Shanghai Banking Corporation în anul 1866, redenumită în anul 1989 Hongkong și Shanghai Banking Corporation Limited. Este cea mai mare bancă din Hong Kong, și operează sucursale și birouri în toată Asia și întinderea Oceanului Pacific, precum și în alte țări din întreaga lume.

Fondatorul băncii, Thomas Sutherland,a dorit o bancă care să opereze principii bancare scoțiene. S-a optat ca sediu al băncii pentru Casa Wardley, pentru o chirie lunară de 500 dolari Hong Kong, la nivelul anului 1864. La data de 3 martie 1865 banca a deschis o sucursală și la Shanghai. După anul 1876 banca a devenit lider pe piața asiatică. Clădirea actuală din Hong Kong , a fost proiectată de Sir Norman Foster, la ridicarea ei s-a folosit cea mai avansată tehnologie, fiind o clădire scumpă, evaluată la 5,3 miliarde dolari. Clădirea sediului central al băncii este situat în districtul central al insulei Hong Kong, pe Queens Road Central, la nr.1. Astăzi banca are peste 220 de sucursale în toată lumea. Această bancă și încă două sunt autorizate să emită bancnote pentru statul Hong Kong.

Leul Stitt străjuiește intrarea în sediul central al băncii, el devenind un fel de simbol al băncii, cea este reprezentat pe toate bancnotele emise de către instituție bancară.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O PLACHETĂ,
CÂTEVA INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Dinamoviada internațională de atletism

București - Ediția a XX-a 1978

Dinamoviada este o competiție sportivă organizată sub egida clubului Dinamo Bucureşti. Dinamo București este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)

- 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)

CAMPIONATE MONDIALE

- 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )

CAMPIONATE EUROPENE

- 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )

CAMPIONATE BALCANICE

- 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )

JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE

- 179 medalii (70 aur)

CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

- 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )

- 5 locuri II (scrimă)

- 1 loc III (scrima)

CUPA CUPELOR

- 1 loc I (volei masculin)

RECORDURI OLIMPICE : 5

RECORDURI MONDIALE : 4

RECORDURI NAŢIONALE : 2632

TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10751

De-a lungul secolelor, marii artisti ai lumii au lasat omenirii mosteniri culturale nepretuite. Arta sculpturii a dat nastere unor capodopere care, prin maretia, valoarea si spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodopera a Antichitatii grecesti, ce dateaza din perioada 460-450 I.Hr. Din pacate, originalul grecesc din bronz nu mai exista, insa a devenit celebru prin numeroasele copii realizate in marmura de artistii Imperiului Roman, atat la scara reala, cat si redimensionate. Celebra sculptura exprima forta si energia atletica in cel mai armonios si echilibrat mod. Desi, in prezent, se considera ca pozitia aruncatorului este nefireasca si reprezinta o maniera ineficienta de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate in redarea fiecarui muschi incordat de pe corpul atletului.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la I.A.A.F.(Federația international de atletism amator).

Insigna - Uniunea sindicatelor

din industria chimică și prelucrarea țițeiului - România

Federația Sindicatelor Libere din Industria Petrolieră (PETROM), denumirea veche Uniunea sindicatelor de industria chimică și prelucrarea țițeiului s-a reconstituit în cadrul Conferinței naționale a reprezentanților petroliștilor din toată țara, care a avut loc la Hotelul Turist din București, în perioada 26 – 27 martie 1990. Această federație reprezintă și apără interesele doar a petroliștilor români, separându-se industria chimică. Federația a adoptat o formă de statut după modelul Statutului Confederației Internaționale a Sindicatelor Libere. În baza acestui statut activitățile specifice sunt organizate pe mai multe comisii. Această federație s-a afiliat la Confederația sindicală Cartel ALFA.

Placheta - Statul major general - România

Statul major al trupelor de uscat (forțelor terestre) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în București, care asigură conducerea tuturor unităților militare românești care desfășoară operațiuni militare pe sol.

Statul major al forțelor terestre

Statul major al forțelor terestre - General LC Ioan Sorin

Dimensiunea istorică a Forţelor Terestre şi a biruinţelor lor izvorăşte din vremuri imemoriale, începând cu anonimii luptători pedeştri.

Infanteria

Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor şi specialităţilor ce au compus-o dintotdeauna şi o compun şi în prezent: infanteria, vânătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc. Denumite ca atare sau nu, forţele terestre au fost la români, dintotdeauna, nu numai cea mai numeroasă componentă a oştirii, dar şi singura categorie de forţe capabilă să angajeze, să desfăşoare şi să desăvârşească lupte, bătălii şi operaţii, îndeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fără sprijinul celorlalte componente ale armatei, situaţie mai frecvent întâlnită înainte de primul război mondial. Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Al.I.Cuza. Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 1859-1860. Infanteria, arma de bază a sistemului militar românesc, era organizată în şapte regimente, constituite fiecare din două batalioane a câte patru companii. În 1860 a fost creat primul batalion de tiraliori, denumit apoi Batalionul 1 Vânători, marcând astfel apariţia trupelor de vânători.

Artileria terestră

Cavaleria, singura armă cu mare mobilitate în câmpul tactic, era destinată să îndeplinească misiuni de cercetare şi siguranţă, să execute manevre de întoarcere şi învăluire, precum şi urmărirea inamicului. Cavaleria era constituită din două regimente, organizate fiecare pe câte patru escadroane de lancieri, cărora li s-a mai adăugat apoi, începând cu anul 1862 şi câte un escadron de depozit. Artileria, deşi era o armă în plin proces de afirmare în armatele altor state, la noi se rezuma la doar şase baterii (patru în Moldova şi două în Muntenia), care au fost reorganizate în câte un divizion pentru fiecare provincie, iar acestea, ulterior, au format împreună primul regiment de artilerie. Politica militară a lui Al.I.Cuza s-a materializat atât în legile organizării armatei române, cât şi în măsuri importante care au dus la infiinţarea Statului Major General, a primelor comandamente militare (din Moldova, Muntenia şi Oltenia), care au început să funcţioneze încă din anul 1860 şi să-şi desfăşoare activitatea după un regulament propriu (1863), precum şi prin apariţia primelor comitete consultative şi inspectorate de armă. Instituţia inspectoratelor de armă poate fi sesizată încă din anul 1860, când Bugetul Oastei Moldovei prevedea înfiinţarea unui post de inspector al infanteriei cu gradul de general, însă consacrarea a survenit ceva mai târziu.

Trupele de tancuri

Inspectoratul infanteriei a luat fiinţă abia în anul 1912 (cu mult timp după cele ale cavaleriei, artileriei şi geniului, instituite în anii 1873, 1875 şi respectiv 1887), probabil datorită faptului că problemele specifice erau rezolvate prin comandanţii regimentelor şi diviziilor, iar la nivelul ministerului de către comitetul consultativ al armei. La 15 februarie 1865, s-a decretat înfiinţarea comitetelor consultative pentru diferite arme, care trebuiau să examineze toate chestiunile privitoare la constituirea, organizarea, disciplina, instruirea, armamentul şi să dezbată regulamentele, proiectele şi planurile corespunzătoare fiecarei arme. În lumina Constituţiei din 1866, a fost adoptat un pachet de legi care a creat cadrul adecvat dezvoltării sistemului militar. Atunci, pentru prima dată în istoria militară a României, s-au definit structurile organizatorice: corp de armată, divizie, brigadă, care se constituiau numai la manevre sau în caz de război. La pace, funcţionau entităţile organizatorice cunoscute: regiment, batalion (divizion, escadron), companie (baterie), pluton, secţie. Proclamată de Parlamentul de la Bucureşti la 9 mai 1877, independenţa de stat a României urma să fie consolidată prin participarea oştirii române, implicit a Forţelor Terestre, la Războiul ruso-turc, primul conflict armat de anvergură din epoca modernă a istoriei noastre militare.

Trupele chimice

România dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate în două corpuri de armată. Prin Legii 6 mai 1913, au apărut corpurile de armată, ca mari unităţi de arme întrunite. Organizarea Forţelor Terestre era eşalonată, astfel, pe corpuri de armată, divizii de infanterie, brigăzi de infanterie, de călăraşi şi de artilerie. În cadrul infanteriei, unitatea de bază era regimentul, compus din batalioane, iar acestea din companii. Eşalonul armată a apărut în structura sistemului militar românesc la intrarea ţării în primul război mondial. Noi mutaţii au cunoscut Forţele Terestre după primul război mondial când, în compunerea de luptă a regimentului şi a diviziei de infanterie, au intrat şi alte arme, în special tancurile (în 1919), artileria, pionierii, transmisiunile, formaţiunile de logistică şi medicale. În anul 1932, prin Legea din 28 aprilie cu privire la stabilirea efectivelor armatei, structura Armatei Române era următoarea: şapte corpuri de armată cu 21 divizii de infanterie, un corp de vânători de munte, 72 regimente de infanterie, un regiment care de luptă, un batalion gardă palat, două batalioane de grăniceri, patru batalioane de infanterie uşoară, 22 companii de mitraliere divizionare. O importantă măsura adoptată pe linie organizatorică a constituit-o înfiinţarea, în anul 1936, respectiv 1938, a încă două departamente pe lângă Ministerul Apărării Naţionale.

Trupele de geniu (pontonieri)

Este vorba de Ministerul Aerului şi Marinei şi de Ministerul Înzestrării Armatei.În etapa actuală, Forţele Terestre constituie o componentă importantă a securităţii României prin relevanţa misiunilor acestora pentru nevoile de securitate ale ţării, care sunt nemijlocit legate de capacitatea lor intrinsecă de a acţiona în toată gama operaţiunilor militare. Menţinerea capacităţii de luptă a acestei forţe, în prezent şi în viitor, simultan cu transformarea sa într-o forţă militară pentru secolul XXI, cere un efort cumulativ pe termen lung, de timp şi resurse. În acest context, Forţele Terestre vor continua să fie puse în faţa dificilei decizii de a menţine permanent echilibrul constant între cerinţe şi resurse. Deasupra am postat poze din instruirea unor categorii de unități din structura forțelor terestre.

Sorin Ioan a fost un ofițer de artilerie al armatei române, care s-a născut la data de 22 iunie 1954 și a decedat al data de 15 martie 2014. a parcurs toate treptele și gradele ierarhiei militare de la locotenent – comandant pluton până la general locotenent - șef al Statului Major al Forțelor Terestre Române. A decedat în urma unei boli grave.

Cupa semicentenarului - 50 U.T.C.

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România. În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Mai sus admiri steagul şi carnetul de membru UTC.

Concurs muzical

La indicii atât de sumare e dificil de găsit informații despre medalia de mai sus oricât de insistente ai fi. Se deduce totuși că este un concurs de muzică, iar în România, de-a lungul vremurilor. s-au desfășurat nenumărate concursuri de muzică.

__________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ