Epaminonda's Blog.....: BAD AUSSEE

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea austriacă BAD AUSSEE,

bundeslandul STIRIA, câteva vederi generale și o insignă locală.

Biserica

Muzeul

Hotel

Sanatoriul

Parcul

Piața centrală

Podul Johann

Hotelul Johann

Vedere generală la 1892

Vederi generale actuale

Arhitectură locală

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Coriolan Brediceanu 1850 - 1909

Liceul industrial Coriolan Brediceanu 150 ani 1837 - 1987

Coriolan Brediceanu a fost un avocat și un om politic român, care s-a născut la data 23 decembrie 1849 la Lugoj și a decedat la data de 25 ianuarie 1909 tot în Lugoj. A fost membru în consiliul județean din Caraș-Severin, membru al comitetului central al Partidului Național Român (PNR), deputat în Dieta Ungariei, ca ales de Oravița. A făcut parte în diferite organizații culturale române și a luat apărarea în procese politice intentate mai multor ziare și oameni politici români din Ungaria și Transilvania. Brediceanu l-a sprijinit financiar si moral pe inventatorul Traian Vuia, încă din tinerețea acestuia, la realizarea primului aeroplan românesc. A urmat liceul la Beiuș și dreptul la universitatea din Budapesta. S-a implicat în apărarea drepturilor românilor, în 1894, la Cluj, alăturându-se unui corp de 30 de avocați care iau apărarea memorandiștilor. La Timișoara, Brediceanu ia apărarea lui Valeriu Braniște, important cărturar al vremii și redactor al ziarului Dreptatea. Acestuia îi erau intentate nu mai puțin de 74 de procese, pentru tot atâtea articole scrise în ziarul Dreptatea, în care ataca guvernul de la Budapesta. Procesul a stârnit foarte mult interesul opiniei publice, însă în ciuda apărării lui Brediceanu, Braniște a fost condamnat la doi ani de închisoare. Brediceanu a plătit însă cauțiunea de 5000 de forini pentru eliberarea acestuia.

Istoria Colegiului National „Coriolan Brediceanu” începe în anul 1837 când, la data de 9 octombrie, au avut loc festivitățile de deschidere a primului gimnaziu din oraș, într-o clădire construită, prin contribuția cetățenilor, pe „un teren de 170 stânjeni pătrați pe partea germana a orașului, la capătul podului”. După înăbușirea revoluției de la 1848, cursurile gimnaziului lugojean vor fi suspendate în anii 1851-1856, perioada în care clădirea liceului a fost folosita ca spital militar. În toamna anului 1856 se redeschide clasa I gimnaziala, iar în anii următori și celelalte clase, trecându-se la limba germana, ca limba oficiala. Școala are caracter de gimnaziu public, introducându-se și limba populației majoritare, la început ca studiu facultativ, apoi obligatoriu pentru elevii români. Din 1861, gimnaziul lugojean devine școala maghiara, iar în 1876 se transforma în liceu real cu 8 clase. În 1896, liceul se mută în actuala clădire, dar se face puternic simțită politica de maghiarizare. După realizarea Marii Uniri din 1918, Consiliul Dirigent din Transilvania a decis, în 1919, „naționalizarea” a 28 de licee de stat, printre care și liceul din Lugoj. Astfel, liceul catolic maghiar se transforma în liceu românesc cu profil real-modern, primind numele marelui luptător pentru drepturile românilor, Coriolan Brediceanu. În ziua de 5 iunie 1919, dr. Victor Bârlea, în calitate de comisar al Consiliului Dirigent, a luat în primire clădirea liceului de la administrația maghiară, devenind și directorul școlii. Presa vremii a reținut frământările legate de transformarea școlii, menționând numirea de noi profesori (Virgil Simionescu, Aurel Peteanu, Ion Vidu și alții), dezbaterile privind limba în care sa se studieze, organizarea unui curs de limba româna pentru elevii neromâni. În „Drapelul” din 12 iulie 1919, este publicat un vibrant apel: „Români dați-va copiii la școala!”, semnat de dr. V. Bârlea, iar un articol care relatează despre înscrierile la liceu se încheie cu îndemnul: „Veniți, veniți, cu toții la lumină!”. În anii interbelici, Liceul „Coriolan Brediceanu” și-a câștigat un mare prestigiu, atât prin rezultatele foarte bune obținute de elevi la bacalaureat și la diverse concursuri, cât și prin activități culturale susținute în oraș. Ca urmare, la liceul lugojean se înscriu candidați din oraș, dar si din localitățile apropiate, chiar și din alte județe. Pentru asigurarea condițiilor necesare elevilor din alte localități, a fost închiriat vechiul hotel „Concordia” care va fi transformat în internat, având o capacitate de 96 elevi. În 1934 s-a dat în folosință noul internat al liceului, construit în curtea liceului (astăzi este corp al școlii și găzduiește clasele de gimnaziu). În ziua de 31 octombrie 1937, într-o atmosfera de solemnitate și entuziasm, a fost dezvelit monumentul cu bustul patronului școlii, Coriolan Brediceanu. Realizat de sculptorul Radu Moga, din inițiativa prof. dr. Aurel Peteanu, monumentul a fost așezat „pe malul Timișului, în fata focarului de cultură românească care-i poartă cu mândrie numele”. După reforma învățământului după model sovietic din 1948, Liceul „Coriolan Brediceanu” a devenit școală medie, durata învățământului preuniversitar reducându-se la 11 ani, apoi la 10 ani, renunțându-se și la împărțirea pe secții – reală și umană. În anul 1952 se înființează secția germana (clase cu predare în limba germana), primii absolvenți (în număr de 23) ai acesteia fiind în anul 1955. De asemenea, în perioada 1955 – 1977 a funcționat și secția maghiară. În anii 1960, liceul se va numi Liceul Nr. 1, ulterior reluându-și numele care l-a consacrat: Liceul „Coriolan Brediceanu”.

Expoziția filatelică de tineret națională Timișoara 10 - 20 XI 89

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna - I.R.A. 1936 - 1985 (Întreprinderea de reparații auto)

Una dintre cele mai importante unități economice din vestul țării o reprezenta odinioară Întreprinderea de Reparații Auto Timișoara (IRA). Situat în centrul orașului, spațiul este acum un adevărat focar de infecție, iar administrația locală a pierdut șirul proprietarilor.

Insigna - I.R.A. Timișoara 1981

(Întreprinderea de reparații auto) 25 ani 1956 - 1981

Fosta IRA s-a transformat într-un acoperiș deasupra capului pentru persoanele fără adăpost. Aceștia au ocupat tot etajul 1 al clădirii și chiar și-au adus aici toate cele necesare, pentru a-și face spațiul locativ... mai confortabil. Cele câteva familii care locuiesc aici primesc mâncare de la reprezentanții unei biserici penticostale din Timișoara.

Timișoara (Piața Victoriei)

Piața Victoriei, fostă Piața Operei, este una din piețele centrale ale municipiului Timișoara, locul în care Timișoara a fost proclamat în 20 decembrie 1989 primul oraș liber din România. La polii opuși ai pieței se găsesc la nord Opera, iar la sud Catedrala Mitropolitană. Dinspre Operă spre Catedrală promenada de pe dreapta se numește "Corso", iar cea de pe stânga "Surogat". Pe promenada Surogat cândva se plimbau doar tinerii și muncitorii. Elevii nu aveau acces decât cu permisiunea școlii, iar soldații trebuiau să dovedească că sunt în permisie pentru a se putea plimba pe aici.

Ambele promenade au ansambluri arhitecturale de importanță istorică. În jurul pieței se găsesc importante instituții cum ar fi: Opera Română, Teatrul Național, Teatrul Maghiar de Stat, Teatrul German de Stat, Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Muzeul Banatului, Galeriile de Artă, cinematografele Timiș, Capitol, Studio și multe magazine. Inițial pe teritoriul actualei piețe se găseau fortificațiile vechii cetăți. În piață se pot fi admirate două monumente aparte: „Lupoaica cu puii”, susținută de un pilon înalt de 5 metri, replică a Lupei Capitolina, dăruită Timișoarei în anul 1926 de orașul Roma și Fântâna arteziană, cunoscută și sub numele de Fântâna cu pești, construită în anul 1957, în formă de stea cu 5 colțuri.

Opera Națională Română Timișoara este o companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor din România. Această instituție de cultură a fost înființată prin Decretul regal nr.254, din 30 martie 1946. Clădirea a fost începută în 1871, după planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, și a fost terminată în 1875. Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană). Două incendii au devastat de-a lungul timpului clădirea. Primul incendiu s-a produs în 1880, iar clădirea a fost restaurată până în 1882 în stilul original, „Renaissance”. Al doilea incendiu a avut loc în 1920 și în urma sa au rămas intacte doar aripile laterale, fațada trebuind să fie refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care avea să construiască Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În această clădire își desfășoară activitatea patru instituții de artă: Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar.

Insigna - Fabrica de produse chimice Solventul Timișoara

100 de ani 1868 - 1968

Solventul" Timișoara a fost o companie producătoare de spirt și solvenți din Romania. Prima fabrică de pe platforma Solventul a fost construită în anul 1869.

Insigna - Solventul S

Compania avea în perioada comunistă peste 3000 de angajați, iar în 1997 avea circa 1400 de salariați. Compania a intrat în lichidare în 1998, iar în ultimii zece ani combinatul a fost demolat.

Insigna - Solventul Timișoara A

Ca efect al sancțiunilor impuse sârbilor, activitatea fabricii a fost stopata in anul 1997, in condițiile in care cea mai mare parte a producției, etilena și propilena, era furnizata către HIP Pancevo, din Serbia.

Insigna - Solventul Timișoara M

Criza din Iugoslavia a provocat concedieri masive la Solventul, din cei aproape 2000 de angajați fiind păstrați doar 150 de muncitori necesari la conservarea și paza instalațiilor. Combinatul și-a încetat activitatea în 1998, după un faliment răsunător.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Tемишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Catedrala ortodoxă

Casa Huniade

Primăria

Bastionul Maria Tereza

Biserica ortodoxă sârbă Sfântul Spiridon

Biserica sârbească

Domul și Monumentul Sfintei Treimi

Fostul liceu al piariștilor

Hotelul Continental

Muzeul de artă

Muzeul Nicolaus Lenau

Palatul Dauerbach

Palatul Lloyd (rectoratul)

Palatul Dicasterial

Palatul Loefler

Piața Traian

Prefectura

Fabrica de bere Timișoreana

Băile centrale

Biserica Fabrică

Biserica izraelită

Casa bănățeană

Casa Mercy și Palatul Timișana

Liceul de fete Carmen Sylva

Cetatea Huniade

Fabrica de țigarete

Fabrica Turul

Hotelul Coroana

Hotelul Regal

Piața Libertății

Poarta Vienei

Școala specială de artilerie

Banca austro-ungară

Turbinele electrice

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, trimiteri poștale din acest județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.