Epaminonda's Blog.....: CHODZIEZ

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea poloneză CHODZIEZ,

denumire germană KOLMAR, voievodatul POLONIA MARE,

câteva trimiteri poștale și vederi generale, din vremuri diferite,

dar și un jeton, o monedă și o medalie locale.

Biserica catolică Sfânta Floriana

Capela din cimitir

Fabrica de porțelan

Gara veche

Gara nouă

Palatul de justiție

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vedere generală - 1930

Vederi generale actuale

Jeton local

Monedă locală

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA

MATRICI SIGILARE

DIN JUDEȚUL BRĂILA

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc. Aici admirăm câteva matrici sigilare emise la Brăila și care fac parte din colecția – Istorie, a Muzeului Brăilei - Carol I.

Matricea sigilară de mai sus provine din al doilea sfert al secolului a XX-lea, a fost emisă de către Fabrica de ciment Portland “Ioan G. Cantacuzino”din Brăila, fiind confecționată din bronz, în excizie. Pe ea este reprezentată în mijlocul câmpului sigilar sigla fabricii, două cercuri perlate către exterior între care este aplicată inscriția circulară: FABRICA DE CIMENT PORTLAND DIN BRĂILA/ SOC. ANONIMĂ * IOAN G. CANTACUZINO *

Prima fabrică de ciment Portland din Brăila a fost construită de inginerul Ioan G. Cantacuzino în anul 1880 și a purta cu mândrie numele acestuia. Sediul central al firmei era la București, dar fabrica s-a construit la Brăila din rațiuni economice pure – transportul pe apă, fluviul Dunărea, fiind un enorm avantaj. Fabrica a fost singura ce deservea teritoriul românesc cu ciment după reţeta englezească a cimentului Portland, considerat cel mai bun. Dacă la începuturi fabrica a fost o societate în comandită simplă, în anul 1910, s-a transformat în societate anonimă pe acţiuni. A fost una din cele mai atractive firme de gen, se spune chiar că ar fi fost cea mai importantă din sud-estul Europei. Se producea foarte mult și pentru export.

Evident că inginerii societății au realizat și marci proprii de ciment, marca proprie “Traian” se producea în 300 de tone de ciment pe zi, ceea ce dovedește cât de mare era cererea și ce capacitate de producție avea firma.Faptul ca a fost o societate importantă în epocă o dovedește și faptul ca la Expoziţia universală de la Paris, din anul 1900, a primit Medalie de argint. Marea criza economică a adus schimbări în acționariatul fabricii, 50% dintre acțiuni fiind vândute unei firme belgiene. Se știe că însuși inginerul Anghel Saligny a lucrat pentru fabrica de la Brăila, construind silozurile înalte.

În anul 1948, regimul comunist a naţionalizat fabrica, numele ei devenind „Stânca”.

Prin anul 1981 și-a schimbat până și obiectul de activitate începând a produce chiar materiale refractare. După anul 1989 fabrica a intrat în faliment. În anul 2006 clădirea a fost dinamitată iar ape locul ei s-a ridicat Hypermarketul PIC, și el falimentar. Fabrica a existat la adresa strada General Gheorghe Avramescu (fostă Fabricilor), la nr.21.

Matricea sigilară de mai sus s-a turnat din bronz, în excizie, în anul 1867, de către conducerea Gimnaziului “Carol I”, actualul Colegiu Național Nicolae Bălcescu din municipiul Brăila și poate fi admirată în colecția – Istorie a Muzeului Brăilei – Carol I. În câmpul sigilar al matricii, în interiorul unui cerc periferic, se prezintă o coroană și un scut în care, în dreapta este aplicată stema Moldovei – capul de bour și în stânga stema Țării Românești. Sub scutul câmpului sigilar sunt inscripționate numele localității și anul – BRĂILA 1867. La marginea spaţiului sigilar, circular, este aplicată legenda: „ROMÂNIA ◊ DIRECŢIUNEA GYMNASIULUI „CAROL I”◊.

Colegiul național Nicolae Bălcescu (denumit la 1867 Gimnaziul Carol I) este o unitate școlară de tradiție a municipiului Brăila. Istoria instituției începe în anul 1863 cu numele Școala reală ce a funcționat în Casa Slătineanu. În perioada 1867 – 1871 a funcționat la etajul Casei Zurmale, sub numele Gimnaziul Carol I, la parterul clădirii funcționând o cârciumă. În perioada 1871 – 1873 și a funcționat în Casa Carapanu din strada Galați, sub nunele Școala Comercială. În anul 1873 instituția se mută la etajul Școlii de Fete “Penetiș-Zurmale” apoi în Casa Braun, sub numele Gimnaziu Comunal, Gimnaziu Real și apoi Liceul Real. La finele anului 1885 se pune piatra de temelie a localului pe terenul viran oferit de Primărie, situat pe Bd. Al.I.Cuza colţ cu str. Galbenă (azi, I.L.Caragiale).

În perioada 1894 – 1895 instituția s-a numit Liceul Real „Costache Negruzzi”, în perioada 1895 – 1900 Liceul Real „Nicolae Bălcescu”, în perioada 1900 – 1906 Gimnaziul „Nicolae Bălcescu” și în perioada 1906 – 1948 Liceul „Nicolae Bălcescu”. În învăţământ, ca şi întreaga viaţă socială se resimte politica de sovietizare, instituția devenind Liceul de băieţi tip XI „Nicolae Bălcescu”, Şcoala Medie de Băieţi nr.2, Şcoala Medie nr. 2 pentru ca la 17 aprilie 1960 liceului să i se redea numele de „Nicolae Bălcescu” și din 1996 Colegiul național Nicolae Bălcescu.

Matricea sigilară de mai sus este turnată din bronz, în excizie, la sfârşitul secolului al XIX-lea, de către Poliția orașului Brăila și poate fi admirată în colecția – Istorie a Muzeului Brăilei – Carol I.

În centrul câmpului sigilar se prezită o stemă a Regatului României și, către periferie, două cercuri concentrice între care este aplicată inscripția REGATUL ROMÂN * POLIŢIA URBEI BRĂILA *.

Cea mai veche menţiune documentară despre Poliţia brăileană datează din primii ani ai eliberării Brăilei de sub stăpânirea otomană, mai precis de la aplicarea Regulamentului Organic în Ţara Românească. La 6 februarie 1831, Divanul săvârşitor al Principatului Valahiei confirma alegerea membrilor Magistraturii şi Poliţiei din oraşul Brăila. Alcătuită iniţial dintr-un poliţmaistru, 2 pristavi, un logofăt şi patru epistaţi, Poliţiei brăilene i se vor adăuga din 1832 şi 12 seimeni. Un an mai târziu, din ordinul Vorniciei Trebilor din Lăuntru, la Brăila se va înfiinţa o închisoare pe lângă poliţia oraşului. În anul 1835, Departamentul Trebilor din Lăuntru va emite un ordin de reorganizare a poliţiei prin înfiinţarea comisariatelor. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-a dispus divizarea poliţiei în municipală şi judiciară pentru ca aceasta să devină cât mai eficientă. În ceea ce priveşte “Îndatoririle şi drepturile poliţiei” aşa cum erau ele stipulate încă din anul 1831, spicuim câteva, şi anume: “Poliţia este datoare a priveghea : pentru buna orânduială şi liniştea cea din lăuntru; pentru dezrădăcinarea furtişagurilor şi a gazdelor de furi; pentru bunăstarea sănătăţii locuitorilor; pentru bunăstarea lucrurilor de mâncare ce se vând; pentru măsuri, cumpene şi cântare a fi drepte; pentru zidirea caselor a se face după plan; pentru curăţenia în oraş; pentru apărarea de foc”. În anul 1863, Constantin Bacalbaşa, poliţaiul urbei, înaintează un raport municipalităţii brăilene pentru întărirea pazei oraşului prin angajarea unor jandarmi călări ca urmare a dezvoltării economice şi a extinderii oraşului. La data de 1 aprilie 1903 regele Carol I, continuând preocupările lui Cuza pentru organizarea şi întărirea poliţiei, promulgă Legea de organizare a Poliţiei Generale a Statului.

Matricea sigilară de mai sus este turnată din bronz, în excizie, la sfârşitul secolului al XIX-lea, de către Bursa din orașul Brăila și poate fi admirată în colecția – Istorie a Muzeului Brăilei – Carol I. În centrul câmpului sigilar se prezită o stemă puțin vizibilă a Regatului Român și, către periferie două cercuri concentrice între care este aplicată inscripția: ROMÂNIA * COMITETUL BURSEI BRĂILA.

În anul 1839, în Adunarea Obștească a Țării Românești, a fost pusă problema înființării unor burse de mărfuri la București și Brăila, sub jurisdicția unei deputății negustorești, cu obligativitatea publicării periodice a "prețurilor mijlocii" și a principalelor tranzacții comerciale încheiate, proiect amânat pentru mai multe decenii. Unirea din 1859 a dus la specializarea marilor porturi dunărene: Brăila - principala cale de export a cerealelor și altor produse agricole, iar Galati - de import marfuri generale, dar și de export a cherestelii. În iulie 1881 este adoptată "Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri". Scopul declarat era "înlesnirea tranzacțiunilor de tot felul". Bursa se definea ca "adunarea comercianților, căpitanilor de corabii, mijlocitorilor de schimb, mijlocitorilor de mărfuri și producte". Deși se specifica că bursele urmau a fi înființate acolo unde "camerele de comerț vor avea mijloace îndestulatoare", totusi se menționa în lege programul burselor din București, Galați și Brăila, considerându-se că acestea urmau a fi înființate în timpul cel mai scurt. Regulamentul burselor de comerț a fost adoptat de Parlament în decembrie 1881, iar data de 1 decembrie 1882 se înființează Bursa București. Prin Decretul nr. 131 dat de Ministerul agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice se aproba statutul de mijlocitori de mărfuri, cereale și închirietori de corăbii pe lânga bursa Braila pentru un numar de 41 de comercianți. Pe baza acestui decret și a Legii de înființare a burselor din România au loc, în aprilie 1883, primele alegeri pentru desemnarea Comitetului Bursei Brăila. Iată cum vede călătorul străin, francezul Andre Bellessort activitatea bursieră la Brăila la începutul acestui veac: “Înainte de ora 6 dimineața, cafenelele sunt deschise (...) se îngrămădesc (...) toți cumpărătorii și vânzătorii de cereale, așteptând telegramele cu cursurile de bursă din străinatate. Mai mult de 1500 vagoane așteaptă în gară și sunt în câteva ore repartizate și dirijate pe cele cinci linii de garaj deservind magaziile marilor comisionari. Grâul din România contează printre cele dintâi din lume. Puterea sa nutritivă este bine recunoscută de către toți morarii; chiar în anii când recolta din Ungaria este bogată, totuși morarii unguri cumpără grâu din România, pentru a ridica valoarea fâinii ce o produc”. În primii ani ai secolului al XX-lea, Bursa Brăila își modernizează structurile, fără a mai aștepta apariția unei legislații corespunzătoare, constituindu-se în model pentru conceperea noii legi a burselor din august 1904. După 1940 titulatura simplă de Bursa Brăila este schimbată în "Bursa de cereale", iar în anii 1947 - 1948 în "Bursa de mărfuri".

Matricea sigilară de mai sus este turnată din bronz, în excizie, la sfârşitul secolului al XX-lea, de către Fabrica de ștreanguri și frânghii “Nicolae Banu” din orașul Brăila și poate fi admirată în colecția – Istorie a Muzeului Brăilei – Carol I. În centrul câmpului sigilar se prezintă emblema fabricii, o funie împletită încadrată, în partea superioară și cea inferioară, de inscripția MARCA FABRICII și, către periferie, două cercuri concentrice între care este aplicată inscripția: FABRICA DE ȘTREANGURI ȘI CĂPESTRE - NICOLAE BANU * BRĂILA *. Această fabrica confecționa accesorii de harnașament pentru echiparea cailor, măgarilor care tractau căruțe (ștreanguri, căpestre, hamuri, guri de ham, bice, hățuri). Redau din DEX definiția ștreangului și a căpăstrului.

Ștreang – pe lângă alte sensuri - parte a harnașamentului constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanț), care face legătura dintre cal, măgar, și partea de față a unei căruțe, în scopul tracțiunii acesteia.

Căpăstru – parte a harnașamentului, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva.

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile ale Brăilei.

Monumentul împăratului Traian

Strada Mihai Eminescu

Fântâna cinetică

Teatrul Maria Filotti

Palatul agriculturii

Spitalul județean

Biserica greacă Buna Vestire

Banca națională

Berăria și Hotelul Francez

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfântul Petru

Biserica armeană

Biserica Sfântul Gheorghe

Casa Ing.Budeanu

Casa Sulioti

Cazarma guarzilor comunali

Cazarma pontonierilor

Gara

Hotelul Bulevard - strada Regală

Liceul Nicolae Bălcescu

Marele hotel Splendid

Moara de făină a fraților Violatos

Moara lui Zerman

Proprietatea Dumitru Ionescu

Teatrul Passalacqua

Casa memorială Panait Istrati

Faleza

Casa Verona

Catedrala ortodoxă Nașterea Domnului

Grădina publică cu Turnul de apă

Gara fluvială

Muzeul județean

Prefectura

Primăria

Biserica lipovenească

Magazinul universal Dunărea

Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 kilometri pătrați și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva obiective arhitectonice ale județului, dar și alte frumoase locuri de vizitat, din vremuri diferite.