Epaminonda's Blog.....: DUCHCOV

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea cehă DUCHCOV, denumire germană

DUX, regiunea USTI NAD LABEN, dar și trimiteri poștale,

vedere generale, insigne, medali și o acțiună locale.

Piața mare

Școala Antonina Sochora

Școala

Castelul ducilor

Vederi generale din aer

Trimitere poștală

Acțiune locală

Insigne locale

Jeton local

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DUEL EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Rafinăria Pitești

Rafinăria Arpechim Pitești a fost una dintre cele mai mari rafinării din România, ce a fost închisă definitiv în anul 2011, din raţiuni economice, în urma unei decizii luată de Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom. Conducerea companiei a anunţat ulterior intenţia de a dezafecta unele instalaţii şi de a amenaja un depozit de carburanţi pe platforma fostei rafinării. Amplasată la sud de municipiul Piteşti, rafinăria avea o capacitate nominală de circa 3,5 milioane de tone pe an, fiind iniţial proiectată ca parte a unui complex petrochimic. Prima instalaţie a fost inaugurată în anul 1964, iar în 1971 rafinăria a fost integrată cu complexul petrochimic. Combinatul s-a extins treptat în anii următori, ajungând să aibă aproape 8000 de angajaţi. După anul 1990, rafinăria de la Piteşti a aparţinut, pe rând, de Regia Autonomă a Petrolului, de Compania Română de Petrol şi apoi de Societatea Naţională a Petrolului (SNP) Petrom, companie preluată în 2004 de austriecii de la OMV. În anul 2006, în urma unei investiţii de peste 40 de milioane de euro, la rafinăria de la Piteşti a fost inaugurată o instalaţie care permitea obţinerea de carburanţi cu conţinut redus de sulf, în conformitate cu standardele europene. În acelaşi an, la Arpechim s-au rafinat 3,4 milioane de tone de ţiţei. La începutul lui 2007, pe platforma Arpechim mai lucrau aproape 2.500 de salariaţi. Potrivit unui plan de externalizare a serviciilor anunţat de Petrom, numărul lor urma să se reducă la jumătate până la finalul anului. Pe 28 mai 2007, autorizaţia de mediu a rafinăriei Arpechim a fost suspendată, ceea ce implica sistarea activităţii de producţie pentru o perioadă de până la şase luni. Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş şi ai Comisariatului Judeţean Argeş al Gărzii Naţionale de Mediu anunţau atunci că măsura a fost luată din cauză că unele măsuri pentru reducerea impactului activităţii asupra mediului nu au fost realizate în termenul stabilit. Pe data de 1 iunie, Petrom anunţa că a aprobat planul de închidere temporară a rafinăriei Arpechim şi estima că, în două luni, vor fi realizate lucrările minime necesare încetării efectelor deciziei de suspendare a autorizaţiei integrate de mediu. Tot în anul 2007 s-a luat decizia concentrării activităţilor petrochimice din cadrul Arpechim într-o entitate legală separată, Petrochemicals Argeş, care să includă instalaţia de piroliză, extracţia de aromatice, polietilena de joasă densitate şi polietilena de înaltă densitate şi o serie de facilităţi logistice. Reorganizarea activităţii de petrochimie şi informaţiile privind vânzarea noii societăţi au provocat numeroase proteste ale angajaţilor, care susţineau că le sunt periclitate locurile de muncă şi unele drepturi salariale. Pe 24 martie 2011, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom a decis închiderea permanentă a rafinăriei Arpechim, urmând să achite salariaţilor disponibilizaţi, pentru plăţi compensatorii şi alte măsuri de protecţie socială, circa 10 milioane de euro. Conform unui comunicat al companiei petroliere, decizia a fost luată din raţiuni economice, având în vedere provocările economice fundamentale-rafinărie mică, ineficientă şi fără ieşire la mare, cu un necesar ridicat de investiţii. La acel moment erau necesare investiţii de circa 100 milioane de euro pentru operarea rafinăriei, în condiţiile în care marja de rafinare nu permitea funcţionarea economică a unităţii. Compania investigase în prealabil opţiunea vânzării, însă nu a fost identificat un cumpărător care să dispună de expertiză şi resursele financiare necesare operării în siguranţă a rafinăriei. Decizia a fost luată într-un context internaţional în care o serie de capacităţi de rafinare din Europa se închideau sau erau puse la vânzare ca urmare a unei supracapacităţi de rafinare.

Camera de Comerț și Industrie - Argeș - România

1990 - 1995 - 5 ani de la reînființarea Camerei de

Comerț și Industrie - Argeș - iulie 1990

Prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in anul 1859, si infaptuirea unor importante reforme - legea secularizarii averilor manastiresti, legea rurala, organizarea administratiei, justitiei, armatei, invatamantului si bisericii, introducerea obligatorie a sistemului metric si alfabetului latin in locul celui chirilic, realizate in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, se poate spune ca s-au pus bazele statului modern roman. România fiind o ţară agrară, Cuza şi sfetnicul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu, au considerat că este necesar să ia măsuri pentru organizarea şi stimularea comerţului şi industriei. Astfel că, în urma raportului întocmit de Mihail Kogălniceanu, ministru secretar de stat la Departamentul de Interne, Agricultură şi Lucrări Publice, Cuza promulgă Legea pentru înfiinţarea camerelor de comerţ şi industrie, la 30 septembrie 1864. Prin Legea Camerelor de comerț Al.I.Cuza legiferează structura Circumscripţiunilor Camerelor de comert, Argeșul făcând parte din Circumscripţia Turnul Măgurele, alături de Muscel și Teleorman. În anul 1886 Carol I completează cadrul organizatoric al Camerelor de comerț, Argeșul făcând parte din Circumscripția II, alături de Olt, Muscel și Teleorman, având în strcutură 8 membri,. După Marea Unire (1918) circumscripțiile camerelor se modifică astfel, Argeșul, Muscelul și Oltul aveau Camera de comerț la Pitesti, compusa din 30 de membri. Printr-o lege din anul 1929 apare o noua modificare; din circumscriptia teritoriala Pitesti facand parte judetele Arges si doar Muscel. Prin Decretul nr.74 din 25 februarie 1949, camerele de comert dispar, in locul lor fiind organizate directiile comerciale judetene, pentru ca dupa anul 1989 sa se reinfiinteze camerele de comert, cu scopul declarat de a incuraja si dezvolta activitatea industriala si de comert.

Cetățean de onoare - comuna Mozăceni, județul Argeș 2013

Mozăceni este o comuna a judetului Arges avand in compunere si satele; Babaroaga si Zidurile. Comuna Mozăceni se află la marginea sud-estică a județului, aproape de limita cu judetul Dambovita. Comuna are o populatie de 2242 locuitori (anul 2011) dintre care; romani – 97,5% si restul – necunoscuta sau alta etnie. Din punct de vedere confesional structura populatiei comunei se prezinta astfel; ortodocsi – 97,5% si restul - necunoscuta sau alta religie. Două obiective din comuna Mozăceni sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: așezarea de tip tell din eneolitic (cultura Gumelnita) aflată „la Măgură”, la circa 500 m nord de satul Ziduri; și ruinele bisericii medievale din Ziduri, aflată la nord de sat și datând din secolul al XVI-lea.

Placheta - Expofil Călușarii '85

Expoziția de filatelie tematică Ediția a III-a Pitești

Călușarii este un dans tradițional românesc practicat din vremuri imemoriale în Moldova şi Transilvania, dar care astăzi mai este practicat doar în Muntenia şi Oltenia. În mod tradițional, dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusalilor și are scop cathartic (tămăduitor), însă există documente istorice care atestă practicarea dansului și cu alte ocazii. Călușul este un obicei românesc care ţine de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiția populară a dacilor Căluș, Căluț sau Călucean. Piesele din „echipamentul” călușarilor poartă și ele denumiri care amintesc de numele zeului, mișcările dansului simbolizând tropăiturile și comportamentul cabalin. România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umnaitatii - UNESCU cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009) și Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012).

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Întreprinderea de autoturisme Pitești - România

25 de ani de activitate în fabricarea

de piese auto și autoturisme 1952 - 1977

Automobile Dacia S.A. este cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile. Dacia a luat naștere în anul 1966 la Colibaşi (astăzi Mioveni), judeţul Argeș, având la bază un acord între autoritățile comuniste și producătorul francez de automobile Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia. Construcția Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în anul 1966 și s-a încheiat într-un timp record de doar un an și jumătate. Pe 1 iulie 1968, încep testele la cele 217 stații de lucru din uzină, iar pe 3 august 1968 se testează primul motopropulsor. Sub piesele medalistice de mai sus sunt postate două logouri ale Întreprinderii de autoturisme Dacia din Pitești.

1100

1300

1300 pick up

solenza

logan

duster

sandero

Deasupra am postat fotografii cu câteva dintre modelele de automobile care au ieşit, de-a lungul timpului, pe poarta întreprinderii argeşene.

Deasupra sunt postate câteva mărci-emblemă montate pe masca radiatoare autoturismelor Dacia, de a lungul vremii.

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Pitești, din vremuri diferite, dar și o trimitere poștală ilustrată.

Cinema Modern

Fântâna meșterului Manole

Camera de comerț

Fabrica de tananți Argeșul

Gara

Grădina publică și Palatul administrativ

Strada Șerban Vodă și Biserica Sfântul Nicolae

Sfatul popular

Spitalul I.C.Brătianu

Strada Victoriei

Teatrul de stat Alexandru Davilla

Tribunalul

Vederea Grotei din Trivale

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Domnească

Cercul militar

Colegiul național I.C.Brătianu

Galeriile de artă

Hotelul Argeș

Întreprinderea de motoare electrice

Magazinul Trivale

Muzeul județean

Palatul administrativ

Primăria

Trimitere poștală

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Argeș, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste frumoase meleaguri.

Tansfăgărășanul

Lacul Bâlea

Lacul de acumulare Râușor

Schitul - Dragoslavele

Mausoleul eroilor - Mateiaș

Cascada Capra

Cascada Valea Rea

Cetatea - Poenari

Peștera Stanciului

Mănăstirea Nămăiești

Cabana Cuca

Cabana Brustureț

Cabana Garofița

Mănăstirea Negru Vodă

Cascada Valea lui Stan

Refugiul Fereastra Zmeilor

Cabana Voina

Castrul Jidova

Mănăstirea - Aninoasa

Primăria orașului Costești

Gara - Câmpulung Muscel

Barajul Baciu

Cabana Cascoe

Cabana Dragoș Băjan

Casa de cultură - Câmpulung Muscel

Mănăstirea Curtea de Argeș

Mănăstirea Corbii de Piatră

Refugiul Viștea

Refugiul Iezer

Reședința regală - Curtea de Argeș

Barajul Vidraru

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Regele George al VI–lea al Marii Britanii, numele real George Frederick Ernest Albert, a trăit în perioada anilor 1895 - 1952, a condus Regatul Unit al Marii Britanii și statele Commonwealthului britanic în perioada anilor 1936 – 1952.