Epaminonda's Blog.....: ANDOUILLE

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea franceză ANDOUILLE,

departamentul MAYENNE, regiunea PAYS DE LOIRE, din

vremuri diferite, câteva vederi generale și o medalie.

Biblioteca

Colegiul

Castelul Marigny

Biserica

Grădinița

Hotelul Au pigeon blanc

Școala

Hotelul

Parcul

Podul

Strada Podului

Strada Principală

Arhitectură locală

Vederi aeriene

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx__________

PLĂCUȚE ALE FIRMELOR

BUCUREȘTENE DE ASIGURARE,

DIN PERIOADA INTERBELICĂ

Mi-am propus ca în acest articol să prezint câteva plăcuțe ale firmelor bucureștene de asigurare a bunurilor imobile, din Bucureștiul perioadei interbelice. Se știe că aceste societăți aplicau plăcuțe metalice pe toate clădirile asigurate, poate și pentru a-și face reclamă, sau poate pentru a asigura municipalitatea că unele clădiri sunt asigurate. Unele dintre aceste plăcuțe pot fi admirate și astăzi pe unele clădiri – monumente istorice, adesea ele fiind salvate de un strat gros de var ce a fost aplicat peste ele. Este de înțeles că aceste plăcuțe prezintă interes major pentru colecționarul medalist sau numismat. În anul 1744 s-a fondat prima societate de asigurări din România - Casa de incendiu - la Braşov. După încheierea Tratatului de la Adrianopol (1829), comercianţii români obţin dreptul de a desfăşura activităţi de comerţ pe Dunăre. Acest lucru a reprezentat o oportunitate considerabilă pentru societăţile private de asigurări care s-au dezvoltat pe segmentul poliţelor de asigurare de transport.

Prima societate românească de asigurări a luat ființă printr-un Înalt Decret Domnesc în anul 1871, ea s-a numit DACIA, ulterior DACIA - ROMÂNIA și la vremea respectivă avea un capital social de 3 milioane de lei. Plăcuța ovală, curațată și “reabilitată” a fost găsită într-o zona neașteptată: pe strada Tudor Vianu, care face legătura între Calea Floreasca și Calea Dorobanților. De data aceasta cu tot pavilionul regal reprezentat pe el, artefactul a fost montat inițial de societatea “Dacia”. Este cu atât mai admirabil gestul proprietarilor acestui imobil de a păstra și evidenția un vestigiu important. Este incredibil câte astfel de plăcuțe au supraviețuit regimului comunist. Bănuiesc că o metodă de a le ascunde au fost zugrăvelile.

Anul 1906 marchează diversificarea societăţilor de asigurări, prin înfiinţarea companiei AGRICOLA, specializată pe asigurările agricole, care avea rolul de a susţine dezvoltarea segmentului agrar din acea perioadă.

În Piața Națiunile Unite putem admira frumoasele blocuri Agricola (bloc din dreapta) și Adriatica (blocul din stânga), ridicate în anii ’20 pe cheiul Dâmboviței de două importante societăți de asigurări: Agricola-Fonciera și Adriatica-Trieste.

Blocul Agricola – Fonciera a fost construit în anul 1926 după planurile arhitectului Paul Smărăndescu.

Pe strada Enăchiță Văcărescu, o plăcuta ruginită și acoperită de tencuială așteaptă să fie descoperită: AGRICOLA – SOCIETATE DE ASIGURĂRI BUCURESTI scrie pe marginile ovalului, În timp ce în centru se regăsește, roasă, stema medie a Regatului României.

Tot pe strada Enăchiță Văcărescu, pe zidul altei case, se observă o placuță de asigurare, ceva mai descifrabilă decât prima. Este emisă de Societatea de asigurări “NAȚIONALA” în BUCUREȘTI. Judecând după forma stemei regale medii, plăcuța datează dinainte Marii Uniri, când și stema țării a suferit modificări, pentru a îngloba provinciile alipite în anul 1918.

Același tip de plăcuță, dar exemplare mai deteriorate, se găsesc pe case din strada Polonă și bulevardul Mărășești. Tot de la “Naționala”, însă datând din anii ’20-’30, o plăcuță mai simplă și relativ intactă, poate fi zărită pe peretele unei vile din zona Cotroceni, strada Dr. Louis Pasteur.

ARO (Asigurarea Românească) este poate firma interbelică de asigurări cu cel mai notoriu sediu: cel de pe bulevardul Take Ionescu colț cu str. D. A. Sturdza (actuala intersecție bd. Magheru cu str. Pictor Verona).

Blocul ARO, cunoscut bucureştenilor datorită cinematografului „Patria” (fost „ARO”), aflat la parterul său, este situat pe Bulevardul Magheru la nr.12-14. Proiectul a fost fructul unei colaborări ce a durat zece ani între societatea „Asigurarea Românească” şi arhitectul Horia Creangă. În urma acestei colaborări au fost construite şi Hotel Aro Braşov şi Palatul ARO (Calea Victoriei nr. 91-93). În vederea realizării acestui proiect, „Asigurarea Românească” a organizat un concurs de proiecte în urma căruia a fost desemnată câştigătoare echipa compusă din arhitecţii Horia Creangă (nepot al cunoscutului scriitor Ion Creangă), Lucia Dumbrăveanu (soţia acestuia) şi Ionel Creangă (fratele său). Execuţia clădirii a fost realizată în etape - o primă etapă a avut loc între anii 1929-1931. Arhitectura clădirii, de o modernitate revoluţionară la vremea respectivă, a generat reacţii nu în totalitate pozitive. În anul 1934 este începuta execuţia sălii de cinema la al cărei proiect este cooptat şi arhitectul Haralamb (Bubi) Georgescu. În data de 16 ianuarie 1935 este inaugurat Cinematograful ARO (actualmente Patria), dotat cu instalaţie electrică şi de aer condiţionat. În perioada ce va urma sala de cinematograf a blocului ARO nu va fi folosită exclusiv pentru proiecţii de filme. Astfel este interesant de ştiut că în data de 9 decembrie 1937 în sala ARO are loc concertul extraordinar al Filarmonicii susţinut de George Enescu şi Pablo Casals cu George Enescu la pupitru”. Nu este un eveniment singular, în noiembrie 1938 un nou concert sustinut de Pablo Casals şi avându-l pe George Enescu ca dirijor va fi găzduit în aceiași sală. Scena cinematografului va fi martora întregii zbateri prin care a trecut societatea acelei vremi. Aici au avut loc probabil spectacole muzicale atât de uzuale în acea perioadă şi menite să stimuleze soldaţii ce se întorceau de pe front într-o perioadă altfel extrem de cenuşie. Cinematograful Aro va fi martorul unui moment cheie în istoria dramatică a acelor ani. În data de 11 februarie conferinţa generalui Nicolae Rădescu are loc în această sală. Este unul din ultimele gesturi disperate prin care generalul Rădescu se opune acaparării puterii de către forţa comunistă. La scurt timp (şi ca o consecinţa indirecta a acestui discurs) generalul îşi va da demisia iar guvernul Petru Groza va prelua puterea. Şi zilele de liberatate ale cinematografului Aro se apropie de sfârşit odată cu scufundarea ţării într-un regim ce avea să îngheţe viitorul cale de aproape jumătate de secol. Cântecul de lebădă putem considera că a fost ultima reprezentaţie din 14 mai 1946 - când venit la Bucureşti pentru a-l întâlni pe George Enescu, fostul sau profesor, Yehudi Menuhin prezintă la sala Cinematografului Aro (actualul Patria) Concertul pentru pian şi orechestră de Brahms. Este acompaniat de Filarmonică, dirijată de George Enescu. De la sfârşitul anului 1948 cinematograful va fi redenumit „Patria”. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu restul cinematografelor din Bucuresti, toate redenumite sub noul regim. În anii care au urmat accesul filmelor străine (din spaţiul de dincolo de Cortina de Fier) a fost blocat – la cinematograf vor rula aproape exclusiv filme producţie românească, tributare ideologic regimului politic instaurat. Excepţia o vor face doar filme venite din cadrul spaţiului sovietic (sau de influenţă sovietică). Şi astăzi, după căderea regimului comunist, cinematograful păstrează în continuare numele de „Patria”. Blocul a fost inclus în lista monumentelor istorice, dar se află într-un avansat stadiu de degradare, fiind încadrat în clasa I risc seisimic (care prezintă pericol public).

Mândrindu-se cu noul și modernul sediu, ARO l-a reprezentat și pe plăcuțele date asiguraților, cum este cazul celei de pe peretele unui imobil din strada Grigore Alexandrescu, dar și a unei vile moderniste din Bariera Vergului, de pe fosta Cale a Vergului (actual bd. Basarabia, fost Muncii). Deasupra admiri o chitanță de plată a asigurării la această societate.

Societatea de Asigurări “Generala” era un alt jucător important pe piața asigurărilor din perioada interbelică. Și-a ridicat un sediu existent și astăzi în Piața Academiei, vis-a-vis de Universitate și asociat deseori cu mai vechea statuie a lui Mihai Viteazu. Societatea de asigurări „Generala” a fost înfiinţată în anul 1897 la Brăila, de către cercurile comerciale din Brăila şi Galați, cu concursul Băncii Marmorosch Blank. Fondatorii urmăreau asigurarea transporturilor maritime şi în special cele legate de exportul de cereale. Primul său preşedinte a fost Alexandru Marghiloman. Pentru a putea obţine recunoaşterea internaţională a poliţelor, fondatorii au apelat la societatea italiană „Assicurazioni Generali” din Trieste, care a reasigurat societatea şi a subscris la capitalul ei. Mai târziu, societatea şi-a mutat sediul la București şi a extins operaţiunile la toate domeniile de asigurare. De la asigurări maritime, a ajuns să se specializeze pe ramura "viaţă". În momentul în care a izbucnit primul război mondial, „Generala” avea o situaţie financiară puternică şi un fond de garanţie de circa 40 milioane lei aur. Acest lucru a ajutat-o ca după terminarea războiului să se extindă în noile teritorii unite cu ţara şi să participe la naţionalizarea mai multor intreprinderi din vechea monarhie austro-ungară. De la 49 milioane de lei în anul 1908, Generala a ajuns la garanţii de 607 milioane în 1937, fără să fie afectată prea mult de marea criză economică din perioada 1932 – 1934. Asigurările de viaţă la nivelul anului 1937 erau de peste 1,6 miliarde lei. Societatea practica asigurări pentru incendii, grindină, furturi prin spargere, geamuri, automobile, jaf, asigurări de viaţă, asigurări colective. Generala a fost desfiinţată în anul 1948. prin adoptarea Legii naționalizării.Mai jos admiri o acțiune a acestei societăți de asigurare.

Sobră și elegantă, această clădire reflectă tendințele urbanistice care au schimbat fața Bucureștiului la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Alături de Palatul Creditului Industrial (despre care voi vorbi altă dată) închide zona statuilor din fața Universității București.

Palatul Societăţii de Asigurări "Generala" este opera arhitectului Oscar Maugsch, a fost construit pe locul vechii grădini a Palatului Suțu (actual Muzeul al Bucureștilor) și fiind finalizat în 1906, fiind situat pe Bulevardul Elisabeta, nr.5. Și ca o mică amintire a vremurilor: în perioada celui de-al doilea război mondial, la diferitele manifestații care aveau loc în fața Universității, între coloanele Palatul Societăţii de Asigurări "Generala" erau atârnate drapele României și, uneori, și portretele Mareșalului și ale Regelui.

O plăcuță emisă de “Generala” dupa proclamarea Regatului (1881), scoasă de sub tencuială după 1990, ruginită, însa foarte lizibilă, afișează denumirea societății și stema României Mici, forma mare. Plăcuța cu pricina aparține unei case din strada Gramont, la poalele dealului Filaret.

O altă variantă de plăcuță “Generala”, doar cu scris, arată ca în fotografia de mai sus. Același model, mai ruginit și/sau mai acoperit, se găsește și în alte zone de oraș, cum ar fi în vechea mahala Dudești, pe strada Aristide Pascal.

O plăcuță din a doua jumătate a anilor ’30 poate fi admirată într-una din parcelările cu blocuri moderniste de pe partea dreaptă a bulevardului Pache Protopopescu, nu cu mult după Piața Iancului, mai precis, intrarea Serg. Ion Tancu. Plăcuța aparține Societății de Asigurări “Steaua Romaniei”.

Societatea de Asigurări “Victoria” avea și ea un imobil asigurat în strada I. L. Caragiale, imediat după intersecția cu str. Maria Rosetti, pe stângă.

Vestigiul de mai sus este emis de UNIREA – Societate Generală de Asigurare Mutuală. Judecând după stema României figurată în centru, plăcuța este din vremea Regatului României, spre finele secolului al XIX-lea.
Mai jos admiri și alte modele de plăcuțe companii asigurare, descoperite pe pereții unor vechi clădiri ploieștene;

Prevederea - asigurări

Asigurat la Britania

Asigurarea românească

În 1942 apare prima instituţie de stat specializată în reglementarea asigurărilor - Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat - care practica toate tipurile de asigurări, deţinând monopolul în ceea ce privea asigurarea bunurilor de stat.

După 1948 toate societăţile de asigurări au trecut în proprietatea statului, sub denumirea Sovrom-Asigurare.

În anul 1952 aceasta se transformă în Administraţia Asigurărilor de Stat (A.D.A.S.), singura societate de asigurări până în 1990. Deasupra admiri un certificat, o poliță și o chitanță emise de către ADAS.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, de acum sau altă dată, din municipiul București.

Arhivele statului

Azilul Domnița Bălașa

Calea Victoriei, hotelul High Life și hotelul Splendid

Biserica Radu Vodă

Biserica Stavropoleus

Biserica Sfinții Voievozi

Biserica română unită Sfântul Vasile

Biserica Sfântul Nicolae Vlădica

Muzeul Toma Stelian

Casa anticarilor

Casa Lahovary

Aleea Carmen Sylva

Fântâna Miorița

Biserica Zlătari

Palatul Cotroceni

Biserica greacă

Arcul de triumf

Arsenalul

Băile Eforiei și Fântâna Sărindar

Banca națională

Biserica Bucur

Biserica Colței

Biserica Domnița Bălașa

Biserica luterană

Biserica rusă

Biserica Sfântul Gheorghe

Casa Scânteii

Cercul militar

Fântâna Cantacuzino

Fântâna Zodiac

Foișorul de foc

Fundația universitară Carol I

Gara de Nord

Gara Filaret

Hala centrală

Hipodromul Băneasa

Hotelul Athenee Palace

Hotelul Bristol

Hotelul Bulevard

Hotelul Continental

Hotelul de France și Berăria Vârful cu dor

Hotelul Imperial și Cafeneaua Kubler

Hotelul Palace

Hotelul Ambasador

Hotelul Lido

Palatul funcționarilor publici

Banca Marmorosch, sediul 2 Lipscani

Liceul Lazăr

Ministerul lucrărilor publice

Ministerul de interne

Ministerul de finanțe

Ministerul domenii

Mitropolia

Muzeul militar

Muzeul zoologic

Palatul arhiepiscopal catolic

Palatul camerei de comerț

Palatul Cantacuzino

Palatul doamnei Crețulescu

Palatul Dunărea

Palatul justiției

Palatul Liga culturală

Palatul poștelor

Palatul regal

Palatul societății Unirea germanilor

Palatul studenților în medicină și Tinerimea română

Palatul telefoanelor

Școala de ofițeri

Spitalul brâncovenesc

Statuia lui Lascăr Catargiu

Statuia lui Mihai Viteazu

Statuia lui I.C. Brătianu

Teatrul de vară 23 August

Teatrul național

Universitatea

Vama poștei

Vila Minovici

Sediul Comitetului Central

al Uniunii Tineretului Comunist

Casa dotațiunii oastei

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.