Epaminonda's Blog.....: CESKA LIPA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea cehă CESKA LIPA, denumire germană

BOHMISCH LIEPPA, regiunea LIEBEREC, din vremuri diferite,

câteva vederi generale, o trimitere poștală ilustrată,

un jeton, dar și câteva insigne locale.

Biserica Fecioara Maria născătoarea

Biserica Sf. Maria Magdalena

Biserica Tuturor sfinților

Parcul și Muzeul Budova

Piața Centrală

Cimitirul localității

Gara

Gimnaziul Patovy

Hotelul Morris

Mănăstirea și Grădina augustiană

Monumentul eroilor

Patinoarul și Bazinul de înot

Pensiunea Hrabala

Podul peste râul Plocnice

Releul de pe dealul Spicak

Sediu bancar

Stația de filtrare a apei

Casa Roșie

Piața Primăriei

Piața Adolf Hitler

Școala

Vederi generale

Trimitere poștală

Set 4 insigne locale

Jeton local

***

CARICATURI - GHICITOARE

Sunteți invitați a nominaliza personalitățile lumii reprezentate

prin cele două caricaturi, pe care eu, pentru identificare,

le-am botezat FĂLCOSUL și MUSTĂCIOSUL. Mult succes!

În următorul articol de blog (MAURITIUS),

veți găsi răspunsul corect.

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE,

PLACHETE ȘI MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Centrul de conducere operațională

Plachetă - Centrul de conducere operațională

Prima structură centrală de operaţii militare din Armata României, ca parte componentă a Statului Major General, a fost înfiinţată la 14 decembrie 1859, prin Ordinul de Zi nr. 123, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la numai o lună după constituirea Statului Major General. Acesta a reprezentat un moment de referinţă în procesul de modernizare a sistemului militar naţional al Principatelor Unite. Această structură a planificat, pregătit şi condus operaţiile militare în şase campanii 1877-1878, 1913, 1916, 1917, 1919, 1941, coordonând cel puţin zece operaţii de nivel strategic şi operativ-strategic, desfăşurate cu efective de zeci şi sute de mii de militari, atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia la mari distanţe. Sus am postat logo-ul Centrului de conducere operațională.

Centrul de conducere operațională - România

Centrul de conducere operațională este structura specializată a Statului Major General care asigură: a) planificarea /conducerea operaţiilor întrunite pe teritoriul naţional; b) elaborarea ordinelor de luptă /acţiune pe baza planurilor şi coordonarea punerii acestora în aplicare; c) realizarea măsurilor şi acţiunilor stabilite pentru sprijinul operaţiilor; d) gestionarea conducerii, comenzii şi controlului structurii de forţe din Armata României; e) coordonarea şi evaluarea serviciului de luptă şi a capacităţii de luptă în Armata României; f) asigurarea cooperării cu celelalte structuri cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale; g) planificarea, organizarea, conducerea, coordonarea şi desfăşurarea activităţilor din domeniul operaţiilor psihologice, operaţiilor informaţionale, CIMIC, război electronic şi selectarea ţintelor; h) elaborarea cerinţelor operaţionale, doctrinelor, manualelor, regulamentelor şi instrucţiunilor specifice domeniului operaţii. Sus am postat fanionul de identificare al Centrului de conducere operațională

Parohia Sf.Vineri Nouă a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier. Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos din județul Suceava și reasamblatã pe un teren al Ministerului Apãrãrii Nationale situat în strada Brașov, nr. 21C, sectorul 6. Ulterior s-au fãcut intervenții la Primãria Capitalei care a cedat un teren de 3000 mp în vederea construirii unei biserici și care a fost dat la schimb Ministerului Apãrãrii Naționale pentru suprafața echivalentã pe care se află deja bisericuța de lemn. Biserica de lemn a fost sfințitã de cãtre Prea Sfințitul Teodosie Snagoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor la vremea aceea, în ziua de 26 iulie 1998. Hramul bisericii este serbat în fiecare an în ziua de Sfânta Cuvioasă Parascheva

Insigna - A.S.E. Facultatea de statistică 1958 - 1986

(Academia de Studii Economice)

Insigna - Academia de Studii Economice București

XXX * 1949 - 1979

Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii Economice din București a luat ființă în baza unei legi care a fost promulgată de către Carol I prin Decretul Regal nr. 2978 din data de 6 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale". Actuala denumire datează din anul 1967, de-a lungul anilor instituția a pregătit zeci de generații de economiști, contribuind la afirmarea și dezvoltarea învațământului, științei și culturii economice din România. Academia de Studii Economice din București este atașată tradiției gândirii libere, libertății academice, recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiului supremației legii. Sus am postat logo-ul şi o imagine cu sediul central al A.S.E. București.

Academia Carpatica - București România - MCMXCVI (1996)

Academia Carpatica - MCMXCVI

Floreat in aeternum (Să înflorească în veci)

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

Academia Carpatica - București România - MCMXCVI (1996)

Academia Carpatica - MCMXCVI

Floreat in aeternum (Să înflorească în veci)

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras -Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5 - 6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13 - 14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide.

Placheta - (Sfinții Împărați Constantin și Elena)

Prin acest semn vei învinge

Asociația femeilor creștine ortodoxe

Parohia Sfânta Vineri Nouă

Sfântul Împărat Constantin a dezvoltat o activitate deosebită în favoarea locuitorilor de atunci din spaţiul carpato-danubiano-pontic. El a fost împărat timp de 31 de ani (306-327), iar pe teritoriul ţării noastre a zidit zeci de biserici, a construit un pod nou peste Dunăre şi a ţinut foarte mult să reromanizeze Dacia după retragerea împăratului roman Aurelian şi să continue creştinarea poporului de aici, începută de Sfântul Apostol Andrei”. După 31 de ani de domnie, Sfântul Împărat Constantin a fost botezat de episcopul Eusebiu de Nicomidia, pe patul de moarte, iar la scurt timp s-a mutat la Domnul, fiind înmormântat în biserica Sfinţii Apostoli, din Constantinopol, pe care a ctitorit-o. Mama sa, Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. După ce generalul roman Constanţiu Chlorus a divorţat de ea la îndemnul împăratului Diocleţian, a trăit departe de viaţa publică, în preajma fiului său, Constantin. În cartea “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul” se spune că Împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost răstignit trupul lui Hristos. Potrivit tradiţiei, în timpul săpăturilor de pe dealul Golgotei, împărăteasa Elena a găsit trei cruci. Ca să descopere Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul, a atins cu ele un mort. La atingerea Crucii Domnului, mortul a înviat. Împărăteasa Elena este cea care a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Betleem, pe cea din Nazaret, dar şi alte sfinte aşezăminte. Sinaxarul consemnează că după ce s-a întors la Constantinopol, Împărăteasa Elena şi-a săvârşit viaţa, în anul 327, cu 10 ani înainte de moartea fiului său, Împăratul Constantin cel Mare.

Sfântul Nicolae - Credință, bunătate, milă

Asociația femeilor creștine ortodoxe

Parohia Sfânta Vineri Nouă

Sfântul Nicolae din Mira (născut în jurul anului 280 la Patara, Lichia și decedat în jurul anului 345 la Mira, astăzi Kocademre, în apropiere de Kale, în Turcia), a fost un episcop. Osemintele sale sunt depuse la Biserica San Nicola din Bari, Italia. Numele său este comemorat anual în data de 6/19 decembrie. El este cunoscut ca patron al Rusiei, Scoției și Serbiei.

(Sfânta Treime) - Treime sfântă mărire ție!

Asociația femeilor creștine ortodoxe

Parohia Sfânta Vineri Nouă

Învățătura despre Sfânta Treime își face simțită prezența în filozofia creștină prin intermediul crezurilor postniceene. Unul dintre acestea este exprimat în simbolurile de credință creștine, mai cu seamă în Simbolul atanasian: Tatăl este creator, Fiul este mântuitor iar Duhul sfânt este sfințitor. Doctrina Sfintei Treimi exprimată în forma: "Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în ființă, este Dumnezeu Atotputernic, preexistent firii și complet independent în raport cu orice" într-adevăr face deosebire în mod fundamental de majoritatea celorlalte religii politeiste.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar mai pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din capitală, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.