Epaminonda's Blog.....: ALBONS

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea spaniolă ALBONS, comunitatea

autonomă CATALONIA dar și câteva vederi generale.

Biserica

Arhitecură locală

Vederi generale

Vedere aeriană

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

____________xxx____________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Alexandru Lupașcu - fondator casier

Președinte de onoare 1867 - 1900

Societatea Transilvania An.Dac.Rom. MDCCLXI

Călăuzită de idealul unităţii naţionale, Societatea „Transilvania” a luat fiinţă din iniţiativa studenţilor transilvăneni aflaţi la Universitatea din Bucureşti, care sărbătoreau în fiecare an, în amintirea lui 1848, ziua revoluţiei româneşti de peste Carpaţi. Înfiinţarea ei, mai întâi sub numele de „Constantia” (Statornicia), a fost propusă la serbarea din 3/15 mai 1867 de către studentul I.C. Tacitu, viitor profesor la liceul din Braşov. Propunerea înflăcăratului student a fost primită cu o vie însufleţire de către toţi cei prezenţi, ea având să fie îmbrăţişată în zilele următoare şi de marii cărturari şi luptători transilvăneni stabiliţi la Bucureşti : Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, A. Treboniu Laurian şi alţii. Aceştia au decis ca numele societăţii - drept răspuns la desfiinţarea autonomiei provinciei lor - să fie schimbat în „Transilvania”. Totodată ea devenea o societate de ajutorare cu burse a elevilor şi studenţilor din această străveche provincie românească. Iniţiativei i s-au asociat şi V.A. Urechia, B.P. Haşdeu, Petre Grădişteanu şi alte personalităţi. La 23 iunie s-a ţinut o consfătuire la care s-a ales un comitet în frunte cu Al. Papiu-Ilarian, având ca vicepreşedinţi pe V.A. Urechia şi Petre Cornăţescu (profesori la Universitatea din Bucureşti), iar ca membri pe B.P. Haşdeu, Aaron Florian, Petre Grădişteanu, M. Săndulescu. Din comitet făceau parte şi studenţii iniţiatori I.C. Tacitu, I. Corvinu, C. Fortunatu, Dionisie Precup, I. Procopiu şi alţii, precum şi ca secretar Dimitrie Laurian, fiul lui A.T. Laurian. Statutele s-au votat la 30 iunie în sala de festivităţi a Liceului „Matei Basarab”. Atât prin statute cât şi prin regulamentul de acordare a burselor, noua societate se arăta călăuzită de idealul unităţii naţionale. Prin articolul 2 al statutelor se preconiza: „strângerea legămintelor de frăţie între junimea studioasă din toate părţile României, pentru a veni în ajutorul studenţilor români din Transilvania şi părţile ei, iar prin articolul 2 al regulamentului, pentru a se preciza cât mai clar „părţile” respective se arată că la stipendiile societăţii, „pot concura” junii români de peste Carpaţi, fie din Transilvania sau Bucovina, fie din ţinutul Sătmarului ori Maramureşului, al Urbei Mari (Oradea) sau al Aradului, fie din Banat, care au terminat cel puţin clasele gimnaziale şi au făcut examenul de maturitate”. Semnificaţia naţională a societăţii era relevată şi prin moto-ul aşezat în fruntea primului său buletin intitulat „Actele Societăţii Transilvania”, care înfăţişa un fragment dintr-o veche proclamaţie a dascălului bănăţean Dimitrie Ţichindeal, prin care acesta îndemna la cultivarea minţii şi culturii românilor de pretutindeni: „Mintea, mărită naţie daco-românească în Banat, în Ţara Românească, în Moldova, în Ardeal, în Ţara Ungurească, mintea! Când te vei lumina cu învăţătură, cu luminatele fapte bune şi te vei uni, mai aleasă naţiune pe pământ nu va fi înaintea ta!”. Pentru a marca şi mai accentuat caracterul românesc al societăţii, în adunarea de la 12 mai 1868 au fost aleşi ca preşedinţi de onoare fruntaşi din toate provinciile româneşti: Andrei Şaguna, Ion Heliade-Rădulescu, Timotei Cipariu, Vasile D. Pop, preşedintele „Asociaţiunii” – de la Sibiu , Gheorghe Hurmuzachi, preşedintele Societăţii literare bucovinene şi Procopele Ivacivici, episcopul Aradului. La Adunarea generală din anul 1870, au fost proclamaţi membri de onoare toţi membrii Societăţii Academice Române. Printre sprijinitori se aflau, de asemenea, C.A. Rosetti şi Dionisie Roman, episcopul Buzăului. „Transilvania” a întreţinut strânse relaţii cu celelalte societăţi culturale contemporane – Societatea Academia Română, ASTRA de la Sibiu , „Asociaţia” de la Arad , Societatea pentru cultura şi literatura română din Bucovina, „România jună” de la Viena , „Petru Maior” de la Budapesta ş.a. – cultivând şi consolidând necontenit solidaritatea naţională. Un însemnat număr de oraşe şi consilii judeţene s-au grăbit să acorde societăţii subvenţii anuale. Primul exemplu l-a dat oraşul Galaţi, care a oferit suma de 9000 lei, i-au urmat judeţele Neamţ (8000), Romanaţi (6000), Argeş (4000), Putna (4000), Teleorman (2500), Dolj (2000), Botoşani (1600), Vâlcea (1000), Prahova (1000) ş.a. În primii ani, societatea a acordat burse pentru 31 studenţi ardeleni şi bucovineni care au studiat medicina, literatura, filosofia, dreptul, ingineria, economia politică, la Universităţile din Paris, Bruxelles, Torino, Viena, Graz, Berlin ş.a., în perioada următoare numărul burselor ridicându-se la 166. Pe lângă bursele acordate studenţilor, elevilor şi meseriaşilor, „Transilvania” a trimis ajutoare şi pentru răniţii din războiul de independenţă (1877), pentru zidirea catedralei româneşti de la Sibiu (1903), pentru Gimnaziul din Brad (1907), pentru construirea unei şcoli în comuna Pruni din Banat (1906); a sprijinit reuniunile de femei din Braşov, Sibiu şi Abrud (1908), precum şi şcolile din Abrud, Zlatna şi câteva din Bucovina. Anticipând activitatea Ligii culturale, Societatea „Transilvania” a fost până în 1918, una dintre cele mai fecunde sprijinitoare ale tineretului român din Transilvania şi Bucovina şi, totodată, una dintre cele mai dinamice societăţi luptătoare pentru desăvârşirea unităţii naţionale a neamului românesc.

Columna lui Traian este un monument antic din roma, construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminată în anul 113 columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele Forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589 - 1590, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar dispărută încă din antichitate, a fost așezată o statuie a Sfântului Petru.

Alexandru Lupașcu a fost un membru fondator al Societății Transilvania, deținând timp de 13 ani funcția de casier al acesteia și apoi pe aceia de președinte de onoare.

Cupa României

Federația română de bob și sanie

Bobul este un sport de iarnă în care o echipă de două sau patru persoane face o cursă pe o pârtie sinuoasă de gheaţă într-un vehicul pe patine, care atinge viteze de peste 130 km/h. Precursorul bobului se numea bobslei (din engleză bobsleigh) și era o sanie joasă și îngustă, prevăzută în față cu două patine mobile, iar în spate cu două patine fixe, dirijată cu ajutorul unui volan, care era manevrat de un conducător, echipajul constând din doi sau trei coechipieri și un frânor. O competiție de bobsleigh a avut loc pe pârtia din Sinaia, în data de 19 ianuarie 1914. Ulterior, pe această pistă s-a organizat "Cupa Arsenie". Astfel, ediția din 1924 a cupei Arsenie a fost câștigată de inginerul Miss Victor, de la Cercul Peleș, care a concurat pe bobul "Leonard". Sus am postat logo-ul Federaţiei române de bob şi sanie.

Cupa Negel - 1927 - A.Voiculescu

În sensul larg al cuvântului, ciclismul este deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii corpului uman, cu precădere biciclete. Ca sport, ciclismul este condus de Uniunea ciclistă internațională, cu sediul în Elveția. Este împărțit în mai multe genuri: ciclism pe șosea, pe velodrom sau în teren accidentat. Alergătorii pot concura individual sau în echipe. Unii cicliști sunt mai buni la sprint, alții la cățărare, dar cei mai buni sunt cei care își însușesc ambele calități și care le pun în valoare în marile competiții cicliste; campionate mondiale, europene, olimpice, tururile Franței, Italiei, Spaniei, etc. Numele acestei cupe parvine de la numele locotenentului aviator Negel, decedat intr-un accident in anul 1913.

Insigna - Agenţia pentru

Sisteme şi Servicii Informatice Militare.

Placheta - Agenţia pentru

Sisteme şi Servicii Informatice Militare.

In data de 1 aprilie 2004 Centrul de Cercetare - Proiectare pentru Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor, al Statului Major General, s-a transformat în Agenţia pentru Sisteme şi Servicii Informatice Militare. La rândul său, Centrul de Cercetare - Proiectare pentru Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor a fost infiinţat în anul 1994, prin “contopirea” Centrului de Calcul al Ministerului Apărării Naţionale, cu Secţia 141 Cercetare Ştiinţifică şi de Automatizarea Conducerii Trupelor, a Statului Major General.

Sediul Agenţia pentru Sisteme şi Servicii Informatice Militare este situat în strada Drumul Taberei, nr. 7 – 9. Clădirea a fost realizată de Sectorul Militar de Construcţii din Bucureşti după planurile Centrului Teritorial de Calcul Piteşti. Sus am postat logo-ul, fanionul și steagul de identificare al Agenției pentru sisteme și servicii informatice militare.

Emblemă coifură pompier

Emblemă coifură lucrător S.R.I.

(Serviciul Român de Informații)

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă sau bască.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ,

CU CUPOANE, EMISĂ

LA PARIS, ÎN FRANȚA