Epaminonda's Blog.....: ASCHBACH

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă ASCHBACH,

bundeslandul AUSTRIA INFERIOARĂ,

o trimitere poștală și o vedere generală.

Hanul

Școala

Restaurantul

Biserica

Arhitectură locală

Trimitere poștală

Vedere generală

***

RĂSPUNS

CARICATURILOR GHICITORI

din precedentul articol

(NIESKY OBERLAUSITZ - GERMANIA)

BRUNETA este MONICA LEWINSKY, nume complet Monica Samille Lewinsky (născută 1973) – o femeie din SUA, care a dobândit o largă notorietate publică datorită aventurii pe care a avut-o cu președintele Statelor Unite, Bill Clinton, în timp ce lucra ca stagiară la Casa Albă, în anii 1995 – 1996 . Acesta a recunoscut că a avut o „relație necorespunzătoare” cu ea. În decembrie 2006, Lewinsky a absolvit un master în pshihologie socială la universitatea London School of Economics.

BLONDA este BRITNEY SPEARS, nume complet Britney Jean Spers (născută 1981) - o cântăreață de origine americană câștigătoare a premiului Grammy și a 2 premii Emmy, dansatoare, compozitoare, ocazional actriță, producătoare și scriitoare. Enumăr aici câteva dintre albumele sale muzicale; Baby One More Time, Britney, Blackout, Circus și Femme Fatale.

BRUNETA m-a inspirat să scriu epigrama următoare:

UNEIA CU VISE DE MĂRIRE

Rar se-ntâmplă pe planetă,

Însă ea a știut trucul

Și-a ajuns mare vedetă,

Savurând cuiva… trabucul!

______________xxx______________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL BACĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihail Kogălniceanu 1881 - 1991

Centenarul morții marelui om de stat

Secția Bacău S.N.R. (Societatea numismatică română)

"Sîntem o națiune liberă, sîntem o națiune

de sine stătătoare, sîntem o națiune

liberă și independentă" ....9 mai 1877

Mihail Kogălniceanu (născut la data de 6 septembrie 1817 în Iaşi şi decedat la data de 1 iulie 1891 la Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric şi publicist roman. A fost numit Prim Ministru de către Alexandru Ioan Cuza la data de 11 octombrie 1863 în Principate şi apoi Ministru de externe al României pe timpul domniei lui Carol I. A fost unul dintre cei mai influienți intelectuali români ai generaţiei sale. Fiind un liberal moderat, el şi-a început cariera politică în calitate de colaborator al prinţului Mihaill Sturdza, în acelaşi timp ocupând funcţia de director al Teatrului Naţional Iaşi şi publicând multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri şiactivistul Ion Ghica. A fost ideologul Revoluţiei de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiţiei Dorinţele partidei naţionale din Moldova. Eforturile sale pentru reforma agrară au dus la o moţiune de cenzură, care a declanşat o criză politică ce a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogălniceanu a demisionat în 1865, în urma conflictelor cu monarhul. După un deceniu, a pus bazele Partidului Naţional Liberal, înainte de a juca un rol important în decizia României de a participa la războiul ruso-turc din anii 1877-1888, o alegere care a dus la recunoaşterea independenţei ţării. În ultimii ani de viaţă a fost o figură politică proeminentă, preşedinte al Academiei Române şi reprezentant al României în relaţia cu Franţa.

Insigna - S.C. Bacău (Sport club)

S.C.Bacău (sport club) este un club de fotbal din Bacău care în prezent joacă în Liga II. Clubul a fost înființat în anul 1950 sub numele de Dinamo Bacău. Echipa se afla, atunci, sub tutela Ministerului de Interne, ca și alte cluburi numite astfel, precum Dinamo București. Conducătorii clubului băcăuan au decis, ulterior, să separe clubul de minister. Astfel, l-au redenumit Sport Club Bacău și l-au alăturat altor sporturi precum atletismul sau tenisul. Cea mai bună performanță a clubului este cea din anul 1969 când echipa a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Orașelor Târguri, predecesoarea Cupei U.E.F.A. sau Europa League de astăzi, când a fost eliminată de redubila echipă londoneză Arsenal Londra. Alte denumiri ale clubului, de-a lungul timpului, au mai fost fost; F.C. Bacău, F.C.M. Bacău sau Selena Bacău. Deasupra am postat câteva logo-uri ale clubului băcăuan de fotbal, peste timpuri.

Insigna - Centrul militar județean Bacău

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Aici am postat logo-ul, fanionul și o poză cu sediul actual al Centrului militar județean Bacău.

Alexandru cel Bun 1400 - 1432 Bacău Jubileu 585

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul (decedat la 1 ianuarie 1432), a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432, care i-a succedat la tron lui Iuga "Ologul", îndepărtat de la tron de domnitorul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân. Potrivit celor scrise de cronicarul Grigore Ureche , Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică în Moldova. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în anul 1408, act în care este atestat şi oraşul Iaşi. A obținut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol.

Centrul internațional de cultură și arte "George Apostu" Bacău

20 de ani de la înființare 1990 - 2010 * "Crist" George Apostu

Prin Ordinul nr. 449/1990 al Ministrului Culturii se infiinteaza Centrul internațional de cultură „George Apostu “Bacău, in subordinea trustului „Domus”. In anul 1993, prin Ordinul nr. 40/1993 al Ministrului Culturii, institutia trece in subordinea Directiei Pentru Administrarea Centrelor de Cultura. Centrul a fost fondat din dorinta expresa de a provoca si intretine un permanent si viu dialog intre cele mai diverse genuri ale creatiei, dovedeste prin realizarile de-a lungul timpului, implicarea sa in efortul general de integrare in dimensiunea europeana a culturii. Prin derularea unui amplu program de valorificare a mostenirii culturale si a creativitatii contemporane intr-o conceptie integratoare si pluridisciplinara, centrul reuneste in jurul sau artisti si intelectuali de marca atat din tara cat si din strainatate, colaboratori de renume de la Academia Romana si Institutul de Filozofie al Academiei Române, personalități din lumea teatrului, reprezentanti de seama ai muzicii contemporane, colaboratori ai Centrului National al Creatiei Populare, ai Oficiului National Pentru Documentare si Expozitii de Arta, etc. Centrul colaboreaza la realizarea unor programe si proiecte culturale pentru comunitatea locala si nationala, precum si a programelor cu caracter international, colaborand cu centrele culturale si ambasadele acreditate in Romania, printre care cele ale S.U.A., Frantei, Poloniei, Chinei, Cehiei, Slovaciei, Republicii Moldova, Ungariei, Venezuelei, Angliei, Indiei, etc. Situat intr-un minunat cadru natural, centrul dispune de cele mai bune conditii de realizare, descoperire, si contemplare a artei contemporane, ansamblul arhitectonic cuprinzand: parcul cu expozitia in aer liber de sculptura din marmora si piatra, realizata de catre artisti din tara si din strainatate, in cadrul taberelor internationale anuale; Muzeul de Arta Contemporana „George Apostu”, care pe langa colectia de pictura si sculptura din patrimoniul propriu si expozitiile temporare, gazduieste o biblioteca publica cuprinzand volume de arta si beletristica in limba romana, franceza si engleza; cladirea principala a centrului care include sala de marmora, destinata de asemenea evenimentelor culturale: spectacole, concerte, simpozioane, ateliere de lucru, etc; hotelul si restaurantul, menite sa asigure cele mai bune conditii de cazare atat artistilor cat si vizitatorilor participanti la evenimentele culturale.

George Apostu a fost un sculptor născut în anul 1934 la Stănișești, județul Bacău și decedat în anul 1986 la Paris.

Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Margineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură băcăuane, din vremuri diferite, câteva vederi generale și trimiteri poștale ilustrate.

Prefectura

Palatul sporturilor

Biserica Precista

Teatrul municipal "George Bacovia"

Catedrala Sf. Nicolae

Palatul Administrativ

Str. Ioniță Sturdza

Str. Centrală

Str. Mare

Palatul Municipal

Liceul Principele Ferdinand

Gara veche

Grădina Publică

Statuia Vasile Alecsandri și Vila Șutzu

Primăria

Vedere generală

Trimiteri poștale

Bacăul este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură, arhitectură sau ale naturii, din vremuri diferite, și câteva trimiteri poștale.