Epaminonda's Blog.....: OGNOLLES

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură

din localitatea franceză OGNOLLES, departamentul OISE,

regiunea PICARDIA, dar și câteva vederi generale.

Hotelul

Gara

Strada Nesle

Drumul pavat

Strada pavată

Tutungeria

Periferia localității - vara

Periferia localității - iarna

Vederi generale

Arhitectură locală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

__________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Centrul de cercetare științifică pentru

apărare C.B.R.N. și ecologie

Insignă - Centrul de cercetare științifică pentru

apărare C.B.R.N. și ecologie - 31 octombrie 1924

(CBRN = chimic, bacteriologic, radiologic, nuclear)

La data de 31 octombrie 1924, prin rezoluţia ministrului de război pe raportul nr. 665 al Statului Major General, Serviciul Gaze a devenit Serviciul Gazelor cu următoarea organizare: Atelierul Central de Măşti de gaze, Şcoala de Gaze și Laboratorul de Cercetare - prima unitate de cercetare ştiinţifică din Armata României şi printre primele de acest gen din Europa şi din lume. Unitatea a primit, de-a lungul timpului, diverse denumiri: Laboratorul de Cercetare al Serviciului Gazelor (1924 – 1934); Laboratorul de Studii şi Experimentări al Armatei (1934 – 1951); Laboratorul Central 508 Chimic (1951- 1959); Laboratorul Central 124 Chimic (1959 – 1966); Centrul de Cercetări Ştiinţifice de Chimie Militară (1966 – 1988); Centrul de Cercetări Ştiinţifice pentru Tehnica de Protecţie N.B.C. (1998 – 2001); Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare N.B.C. şi Ecologie (2001-2010). În anul 1998, Centrul a fost integrat în structura Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, subordonată Departamentului pentru Armamente, iar în anul 2010 a primit denumirea actuală: Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare C.B.R.N. şi Ecologie.

Deasupra am postat logo-ul, fanionul și steagul de identificare al Centrului de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare C.B.R.N. şi Ecologie din București.

Insignă - A.S. Autobuzul (Asociația sportivă)

Rocar București este un club de fotbal din București, înființat în anul 1953, care azi evoluează în Liga a III-a. Echipa si-a jucat meciurile de acasă pe stadionul Rocar (capacitate de 6000 de locuri) din cartierul Berceni. Susținută până la începutul anilor ‘90 de fabrica de autobuze cu același nume, echipa și-a schimbat în 1993 numele din Autobuzul București în A.S.Rocar București. Rocar a evoluat mai tot timpul în diviziile inferioare ale fotbalului românesc, cu exceptia sezoanelor 1999 -2001 când a evoluat pe prima scenă, jucând o finală cu Dinamo București pe care a pierdut-o cu scorul de 2 – 4. Culorile echipamentului tradițional de joc al clubului sunt galben și albastru. Sus am postat logo-ul clubului sportiv Rocar (fost Autobuzul).

Insignă - Absolvenții Facultății de medicină umană

București - XX ani * 1948 - 1968

Invatamantul superior medical si farmaceutic din Bucuresti dateaza de mai bine de un secol. Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand, in 1857 Scoala nationala de medicina si farmacie. Datorita activitatii sale au luat fiinta in tara noastra o serie de societati stiintifice: "Societatea medicala" (1857), "Societatea de cruce rosie" (1876), "Societatea stiintelor naturale" (1876), precum si doua reviste medicale: "Monitorul medial" (1862) si "Gazeta medicala" (1865). In razboiul pentru independenta (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Constructia Facultatii de medicina a fost complet terminata si inaugurata in ziua de 12 octombrie 1903 cand s-a facut si inaugurarea statuii lui Carol Davila, asezata in fata facultatii. Initiativa ridicarii unui monument al lui Davila a fost luata la primul congres medical national care a avut loc la Bucuresti in octombrie 1884. Statuia, opera valoroasa a lui Carol Storck, a fost turnata in bronz in atelierele Scolii de arte si meserii din Bucuresti. Inaugurarea edificiului facultatii inseamna o data importanta in evolutia invatamantului medical din Bucuresti. Noul local a adus mari imbunatatiri in functionarea laboratoarelor si organizarea lucrarilor practice, precum si in intreaga activitate didactica. El a adapostit pentru o vreme si o parte a sectiei de farmacie. Cu toate greutatile intampinate, Scoala nationala de medicina si farmacie s-a dezvoltat treptat, si la 12 noiembrie 1869, a devenit posibila infiintarea Facultatii de medicina din Bucuresti, care si-a deschis cursurile in ziua de 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicina in cadrul Universitatii din Bucuresti, si, totodata, pe teritoriul tarii noastre; prin ea stiinta medicala a reusit sa se impuna, atat in tara cat si peste granite. In 1898, Scoala de farmacie devine sectie a Facultatii de medicina, recunoscandu-i-se caracterul de institutie de invatamant superior. Ea functioneaza in aceasta situatie pe langa Facultatea de medicina pana in 1923, cand se infiinteaza Facultatea de farmacie, ca institutie separata, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Un rol insemnat la crearea Facultatii de farmacie si la stimularea cercetarii stiintifice farmaceutice l-a avut profesorul Stefan Minovici (1867-1935). Sus am postat logo-ul si o fotografie cu sediul central al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti - fost I.M.F. (Institutul de Medicina si Farmacie).

Academia de Studii economice

Facultatea de Comerț

Jubileu 50 ani 1951 - 2001

Academia de Studii Economice din București, abreviat ASE București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul ASE se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii Economice din București a luat ființă în baza unei legi care a fost promulgată de către Carol I prin Decretul Regal nr. 2978 din data de 6 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale". Actuala denumire datează din anul 1967, de-a lungul anilor instituția a pregătit zeci de generații de economiști, contribuind la afirmarea și dezvoltarea învațământului, științei și culturii economice din România. Academia de Studii Economice din București este atașată tradiției gândirii libere, libertății academice, recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiului supremației legii. Sus am postat logo-ul şi o imagine cu clădirea A.S.E. din București.

Sfântul Ștefan

Asociația femeilor creștine ortodoxe

din Parohia Sf.Vineri Nouă

Credință - Nădejde - Dragoste

Parohia Sf.Vineri Nouă a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier. Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos din județul Suceava și reasamblatã pe un teren al Ministerului Apãrãrii Nationale situat în strada Brașov, nr. 21C, sectorul 6. Ulterior s-au fãcut intervenții la Primãria Capitalei care a cedat un teren de 3000 mp în vederea construirii unei biserici și care a fost dat la schimb Ministerului Apãrãrii Naționale pentru suprafața echivalentã pe care se află deja bisericuța de lemn. Biserica de lemn a fost sfințitã de cãtre Prea Sfințitul Teodosie Snagoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor la vremea aceea, în ziua de 26 iulie 1998. Hramul bisericii este serbat în fiecare an în ziua de Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Sfântul Ștefan (născut anul 1 – decedat anul 35) a fost deacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon. Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte. Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele se află depuse în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Cuvioasa Parascheva

Asociația femeilor creștine ortodoxe

Parohia Sf.Vineri Nouă - București

Privegheați și vă rugați!

Aceasta femeie cu adevarat mare si vestita, pe numele ei Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii ei erau din neam mare si bun, bogati, dar cel mai mult îi imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si mandria de a fi si a se numi crestini. Dupa implinirea varstei de 10 ani, a inceput sa mearga deseori la biserica unde a ascultat pentru prima data cuvintele: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie".O data, la iesirea din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa, si-a dezbracat hainele stralucite si luminate pe care le purta si i le-a dat lui, ea imbracandu-le pe cele ponosite ale saracului. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii au cautat-o, dar fara succes. La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand cu bucurie duhovnicească, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare aici. Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim, bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat . Multi ani rabdând în mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc. Dupa ce moastele sale s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care erau depuse sfintele moaste. Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheiva au odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de 290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a adus la Iasi.Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste ale cuvioasei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara. Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa: "Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului și mai jos monumente de cultură și arhitectură, alte locuri de vizitat, din vremuri diferite, ale capitalei, dar și unele trimiteri poștale ilustrate.