Epaminonda's Blog.....: PLĂCEREA DE A COLECŢIONA

In copilărie, obiectele exercitau asupra noastră o forţă de atracţie impresionantă. Din acest motiv le strângeam cu grijă şi ne lăudam în faţa prietenilor noştri cu micile noastre comori. Cei mai mulţi au început să strângă obiecte încă din copilărie, influenţaţi de ce au în jur sau de ce văd la persoanele apropiate. Când vine vorba de colecţionat, contează mai puţin vârsta, profesia, veniturile sau sexul. Cel mai mult contează povestea din spatele obiectelor. În spatele fiecarei colecţii, de cele mai multe, ori se află un efort impresionant de selectare, arhivare, îngrijire şi depozitare. Obiectele adunate înseamnă o perioadă lungă de muncă, de căutari prin tot felul de locuri, iar ataşamentul faţă de ele este pe măsură. Din acest motiv, puţini colecţionari ar putea să renunţe la obiectele strânse de-a lungul timpului.

Ce înseamnă o colecţie?

Pentru un colecţionar tânăr, o colecţie poate înseamna “mici chestii la care ţine”. Nu este important numărul sau cât de repede creşte colecţia, ci povestea fiecărui obiect. Pentru cei cu mai multă experienţă, de cele mai multe ori, colecţia înseamnă mai mult decât un hobby, înseamnă ceva în care au investit foarte mult timp, energie, venituri şi, aş putea spune, chiar o parte din ei înşişi.

O colecţie o faci, în primul rând, pentru tine, dar, cu puţin noroc, poţi să-ţi măreşti veniturile sau să găseşti şi alţi oameni dispuşi să-ţi ducă pasiunea mai departe. Obiectele adunate pot fi de foarte multe tipuri, banale, cotidiene, rare sau cu o istorie impresionantă. Indiferent dacă aduni magneţi de frigider, serveţele, timbre, pixuri, reviste, pantofi, tot colecţionar te numeşti. Unii colecţionari pot fi moderaţi, strâng diverse obiecte din plăcere, dar unii sunt dedicaţi total pasiunii lor. Aceştia din urmă, pentru pasiunea lor, sunt dispuşi să-şi aloce tot timpul, banii şi să sacrifice şi alte aspecte importante ale vieţii lor.

De cele mai multe ori, când plecăm în vacanţă, ne gândim la cadourile pe care să le aducem celor rămaşi acasă, dar căutăm şi obiecte care să rămână pe post de amintiri. În vacanţe ne aducem aminte şi de colecţiile noastre de suflet şi mai adăugăm câte un obiect.

Unele persoanele strâng pietricile din fiecare loc în care merg, astfel îşi iau o mică părticică din frumuseţea acelui loc. Pentru o asemenea colecţie nu trebuie să investim bani, dar ea ne ajută să păstrăm cât mai clar în minte fiecare colţişor pe unde am mers.

Orice colecţie spune o poveste, iar istoria acestui hobby cultural datează de foarte mulţi ani. Colecţiile au avut un puternic impact cultural asupra societăţii înca din antichitate.Se spune că dinastia Ptolemeică, cea care a condus Egiptul între anii 305-30 Î.Hr, a deţinut o impresionantă colecţie de cărţi din întreaga lume, colecţie cunoscută sub numele de “Biblioteca din Alexandria”. O alta colecţie impresionantă care aparţine de această dată perioadei renascentiste a fost cea a familiei De Medici, una dintre cele mai influente familii din Italia secolelelor XV-XVI. Membrii familiei De Medici au fost primii care au încercat să colecţioneze cât mai multe obiecte de artă. Exemplul lor a continuat şi în secolele care au urmat, fapt pentru care foarte multe dintre colecţiile deosebite care se găsesc astăzi în muzeele din întreaga lume reprezintă, de fapt, donaţiile unor astfel de colecţionari.

Pe lângă obiectele deosebit de importante, au existat încă din cele mai vechi timpuri şi colecţii de piese cu o mai mică valoare materială. Aceste colecţii purtau numele de “curiosité”. Şi în prezent există asemena colecţii, acestea fiind chiar cele care domină, foarte multe persoane colecţionând fel de fel de marunţişuri.

Ce mai colecţionează tinerii de astăzi?
Este trist că odată cu evoluţia tehnologiei dispar unele obiceiuri plăcute precum colecţionarea sau cititul. Colecţionatul, este o activitate care ajută atât la dezvoltarea intelectuală, deoarece presupune capacitate de analiză şi arhivare, cât şi la dezvoltarea spirituală şi socială, colecţionarii ajungând să cunoască persoane cu aceleaşi pasiuni.

Tinerii secolului 21 au din ce în ce mai multe preocupări şi pasiuni, una dintre aceastea fiind muzica. Fanul adolescent se interesează despre viaţa idolului său şi colecţionează tot ce poate găsi în legătură cu acesta. Pereţii camerei tânărului sunt tapetaţi cu postere, iar caietele de la şcoală poartă şi ele semnele unui artist sau trupe muzicale. Colecţionarea obiectelor personalizate cu artiştii preferaţi este un hobby care oferă multă satisfacţie oricărui pasionat de muzică, deoarece el se înconjoară cu ceva mai mult decât muzica idolilor. Pe lângă a fi un hobby, colecţiile muzicale fac parte din viaţa unui fan înfocat. Astfel de colecţii pot include casete audio, înregistrări, cd-uri, dvd-uri, resturi de bilete de la concerte, postere, albume foto, autografe. Entuziasmul şi satisfacţia date de acest hobby sunt nemăsurate pentru un fan care simte că trăieşte prin muzica artiştilor preferaţi.

“Colecţionarea de prieteni” în lista de messenger sau facebook, a ajuns o altă modalitate de distracţie pentru cei mai mulţi dintre tineri. Conturile de reţele de socializare au o listă lungă de contacte. Fascinaţi de prieteniile virtuale, adolescenţii nu percep pericolul la care se expun ci accepta foarte uşor prietenia necunoscuţilor.

Colecţionari de amintiri – fiecare dintre noi suntem colecţionari, fie că ne dorim asta sau nu, toţi suntem ataşaţi emoţional de părinţi, prieteni sau unele obiecte, iar împreună cu aceştia colecţionăm amintiri. Pe cele triste şi dureroase încercăm să le înlăturăm din memorie, iar pe cele frumoase încercăm să le păstrăm cât mai vii. Sutele de poze de pe calculator care îţi încarcă hardul, mail-urile primite de la prietenii de departe care îţi umplu inboxul, scrisorile pe care le primeai cu ceva timp în urmă şi pe care acum le ţii într-o cutie sub pat, toate răscolesc amintiri şi îţi reamintesc momente plăcute din viaţă.

Fiecare colecţie are o poveste care descrie locurile şi evenimentele din trecut şi totodată îl defineşte pe cel care a pus bazele colecţiei. Deşi multi colecţionari adună aceste obiecte din pură pasiune şi pentru valoare sentimentală, de multe ori aceste obiecte capătă în timp valoare bănească.

Celebrităţi ale lumii dedicate pasiunii de a colecţiona:

Departe de a fi o excentricitate, plăcerea de a colecţiona diferite obiecte este mai degrabă o pasiune şi, ca orice pasiune, nu ţine cont de rang, profesie sau vârsta. Printre marii colecţionari ai lumii sunt oameni de ştiinţă şi cultură, artişti, diplomaţi sau şefi de state care au vieţuit în timpuri demult apuse dar, şi mai recente:

Gaius Petronius Arbiter (27 - 66 E.N.), senator şi scriitor satiric roman, colecţiona cupe şi pahare. Se povesteşte că exponatul său preferat era o cupă de cristal. Hero a auzit de valoarea acestei cupe şi i-a cerut-o. Decât să se supună ordinului împărătesc, orgoliosul colecţionar a preferat să spargă cupa dar, numai dupa ce a băut otravă din ea.

Petru I (Petru cel Mare), ţar al Rusiei (a trăit 1672 – 1725, a condus 1682 - 1725), a înfiinţat la Petrograd Muzeul de ştiinte naturale, care avea printre altele şi o mare colecţie de monede şi medalii. Mai târziu această colecţie a fost mutată la Ermitaj şi numără peste 300.000 de exponate, fiind una dintre cele mai bogate din Europa.

Napoleon Bonaparte, împărat francez (a trăit 1769 – 1821, a condus 1804 – 1814 şi 94 de zile în anul 1815), în timpul exilului său pe insula Sf. Elena colecţiona soldaţi de plumb, cu ajutorul cărora demonstra erorile comise de generalii săi pe câmpurile de bătălie din Europa.

Vladimir Arseniev (1872 - 1930), celebru savant rus, explorator, etnograf şi scriitor, în anul 1912 a donat Muzeului etnografic al Universităţii din Kazan colecţia sa de artizanat, strânsă de la crescătorii de animale din Manciuria şi regiunea râului Ussuri.

Charles Darwin (1809 - 1882), naturalist britanic, a mărturisit în autobiografia sa că pasiunea de colecţionar a jucat un mare rol în activitatea sa ştiinţifică. A adunat obiecte dintre cele mai diverse: scoici, timbre, peceţi poştale, monede şi minereuri.

Albert Einstein (a trăit 1879 - 1955), fizician german de origine, naturalizat în SUA, colecţiona timbre. El a declarat: “Filatelia este o recreere după o muncă intensă, ea te ajută să te poţi concentra din nou”.

Henry Ford (1863 - 1947), regele automobilului, fondatorul industriei americane de automobile, adversar înfocat al alcoolului, a fost, în schimb, un pasionat colecţionar de sticle de gin.

Fiodor Vasilievici Gladkov (1883 - 1958), scriitor, unul dintre fondatorii literaturii sovietice a colecţionat creioane.

Maxim Gorki (1818 - 1883), scriitor rus, nume real Alexei Maximovici Peşkov, colecţiona cărţi, timbre, porţelanuri şi lucrări de artă populară. În anul 1927 a devenit membru al “Internaţionalei filatelice”.

Karl Heinrich Marx (a trăit 1849 - 1936), renumit filozof, teoretician şi economist socialist german, nu era colecţionar, dar a ajutat-o pe fiica sa să colecţioneze timbre, i-a încurajat această pasiune de la vârsta de 8 ani, considerând filatelia ca pe un mijloc de educaţie.

Ivan Petrovici Pavlov, medic, fiziolog şi psiholog rus, a declarat: “Timbrele au o influenţă mult mai binefăcătoare asupra sănătăţii mele decât bromul dumneavoastră”. Tot el a spus medicului său că pasiunea de a colecţiona stimulează voinţa, că este o formă de repaus activ şi că orele petrecute astfel sunt destinderea cea mai plăcută.

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1606 – 1669) , mare pictor olandez, a adunat o bogată colecţie de tablouri, gravuri, cărţi rare, scoici, animale împăiate, pene, coliere exotice, monede, arme şi veselă preţioasă. Pentru cumpărarea acestor obiecte a cheltuit întreaga avere a soţiei sale, Saskia. În vederea depistării de obiecte interesante purta o vie şi amplă corespondenţă internaţională.

Meyer Rothschild Nathan (1777 - 1836), bancher englez, a strâns peste 60.000 de pureci. După ce i-a studiat şi clasificat i-a facut cadou unui muzeu de istorie naturală.

Herbert George Wells (H.G.Wells), (1866 - 1946) celebru scriitor şi publicist englez, împreună cu Jules Gabriel Verne (1828 - 1905 ), scriitor francez, părintele literaturii ştiinţifico-fantastice, au colecţionat toată viaţa soldaţi de plumb.

Cezar Bolliac, publicist român, (1817-1881) era un împătimit colecţionar de monede şi antichităţi. El este socotit ctitorul numismaticii româneşti. În anul 1855 colecţia sa cuprindea circa 3500 de monede de aur, argint, bronz, precum şi numeroase piese antice. Peste zece ani, o bună parte din ele le-a donat Muzeului Naţional de Arheologie creat de Alexandru Ioan Cuza, punând astfel bazele Cabinetului Numismatic al acestuia, cabinet care funcţionează şi astăzi. Devenit între timp membru al Societăţii Franceze de Numismatică şi Arheologie, Cezar Bolliac a iniţiat, în anul 1868, un curs general de numismatică la Universitatea Bucureşti.

Constantin Moisil, academician român, (1876-1958) – tatăl renumitului matematician Grigore Moisil – a fost un cunoscut numismat, cel care a pus, practic, bazele şcolii româneşti de numismatică. El a fost creatorul unei catedre de numismatică la Şcoala de Arhivistică de pe lângă Arhivele Statului din Bucureşti.

Samuel von Brukenthal, (1721-1803) este unul dintre cei mai împătimiţi colecţionari de pictură (şi nu numai). Descendent al unei familii de mici nobili saşi din Transilvania, a făcut o carieră strălucită la Curtea imperială vieneză, devenind cancelar al Transilvaniei. Aceasta a fost perioada de constituire a colecţiei sale de pictură (menţionată în anul 1773 în ,,Almanach de Vienne” ca una dintre cele mai valoroase colecţii particulare aflate la Viena în acel moment). Brukenthal a colecţionat şi rarităţi numismatice, arheologice, bibliofile şi mineralogice. Numit guvernator al Transilvaniei, revine la Sibiu unde îşi construieşte un palat în stilul barocului târziu (după modelul celor vieneze). Prin testament, baronul Samuel von Brukenthal dispune deschiderea palatului său ca muzeu public de artă, care şi astăzi este mare motiv de mândrie pentru sibieni, în mod special, şi pentru români, în mod general.

Dr. Nicolae Minovici (1868-1941) – fratele Minei Minovici, întemeietorul Institutului Medico-Legal – cel care a înfiinţat primul serviciu de salvare din Bucureşti, avea o colecţie impresionantă de artă populară – costume populare, scoarţe olteneşti, ceramică din zone diferite, piese de mobilier popular, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale, ouă încondeiate şi icoane ţărăneşti.

Manea Manescu, (1916-2009) prim ministru al României comuniste în perioada anilor 1974-1979, era un mare colecţionar de arta africană şi pictură românească semimodernă.

Lazăr Cârjan, chestor de poliţie, născut în anul 1947, este unul dintre cei mai importanţi bibliofili din România şi deţine peste 20000 de cărţi precum şi peste 12000 de manuscrise şi documente literare.

Codrin Ștefănescu (născut 20 decembrie 1968) este un om politic roman, membru al Partidului conservator, expert în cartofilie românească și autor al mai multor cataloage de specialitate, expert în carte românească veche și carte medievală cu subiecte eretic (geografie, medicină, alchimie, chiromanție, demonologie etc.), colecționar de carte veche românească, manuscrise, bibliofilie, pictură românească, filatelist, numismat, cartofil, participant la expoziții organizate de către Muzeul Național al Colecțiilor, Muzeul de Istorie București, alte muzee din ţară şi străinătate.

Casa muzeu a lui Codrin Ştefănescu

Casa lui Codrin Ştefănescu este situata in cartierul bucurestean Cotroceni şi este imposibil de trecut cu vederea, fiind o cladire impozanta de a carei arhitectura proprietarul spune ca s-a indragostit din prima clipa. „Am cautat o casa dupa sufletul meu timp de 12 ani in tot Bucurestiul, si am vazut sute. Nu exista agentie de profil care sa nu ma cunoasca si sa nu ma sune ori de cate ori iesea pe piata o cladire cu o arhitectura mai deosebita. In final, am gasit aceasta casa construita de un om de afaceri englez, cu mult bun-gust, in stil Haussmann”, spune dl Ştefănescu. „Exteriorul este impecabil, nu am avut ce schimba, pentru ca totul este facut cu multa grija pentru fiecare detaliu. Iar interiorul l-am completat cu boiseria din lemn masiv. Ideile de amenajare au fost exclusiv ale mele, desi am lucrat, in anumite etape, cu cativa designeri. Am o apetenta pentru arta si, in plus, detin o galerie de arta, asa ca, de-a lungul timpului, am avut grija sa imi pun deoparte mai multe piese de mobilier si decoratiuni pentru casa visurilor mele. Acum nu ma vad locuind in alta parte si sunt sigur ca nu ma voi muta niciodata de aici.” El a mai adaugat ca, desi casa arata ca un muzeu, a dorit sa aduca elemente care sa incalzeasca decorul si sa faca din incaperi un cadru primitor pentru cei ai casei si pentru oaspeti deopotriva.

„Am vrut sa detin un mic muzeu locuibil. Nu am vrut sa dea senzatia unei galerii de arta, unde exista si snururi rosii separatoare pentru a tine vizitatorii la distanta de exponate. In ceea ce priveste mobilierul, am ales piese stil de epoca pe care nu le-am amestecat, pentru a pastra o unitate in functie de fiecare nivel in parte. In procesul de amenajare al interiorului m-am gandit la toate detaliile. Piesele de mobilier au nevoie de spatiu pentru a fi puse in valoare; in plus, ele trebuie sa rezoneze cu picturile, cu ceasurile, cu ornamentele, covoarele si draperiile”, a mai spus politicianul. Casa este structurata pe trei niveluri si inca trei intermediare, totalizand o suprafata de peste 700 de metri patrati. Proprietarul spune ca locuinta are o arhitectura ideala pentru o familie cu copii, permitand celor ai casei sa isi respecte intimitatea unul altuia. Etajele sunt legate intre ele atat printr-o scara interioara spiralata, separata cu usi de spatiile comune, cat si printr-un lift. In plus, exista alte scari care leaga etajele de nivelurile intermediare, unde se afla spatiile destinate odihnei. La fiecare etaj din casa exista cate o biblioteca mobilata stil cu colectii de carti vechi si valoroase ale literaturii romane si europene, un salon pentru oaspeti si cate o bucatarie superdotata cu aparatura foarte performanta. In casa exista si o sala de cinema, o sala de fitness, birouri personale si un dormitor cochet, amenajat de Codrin Stefanescu pentru fiica sa.

Biblioteca principala are ambii pereti acoperiti cu rafturi pline de carti rare si valoroase prin vechimea lor si tirajul redus in care au fost tiparite. Aici se afla colectia de carte medievala romaneasca, dar si colectia regala, care cuprinde volume ce au apartinut unor personalitati aristocrate din Europa. Parterul gazduieste un dining, o zona de conversatie pentru oaspetii veniti pe fuga si o biblioteca ce cuprinde colectia de carte medievala romaneasca.

Semineul este un laitmotiv al casei, fiind prezent la fiecare etaj ca un element central care incalzeste atmosfera si da un plus de eleganta si intimitate. Semineele sunt pozitionate in stil Haussmann, pe un perete lateral, intre doua ferestre, pentru a crea un cadru imperial. In casa exista doua birouri. Primul este destinat oaspetilor, iar cel de-al doilea e folosit de Codrin Stefanescu in scop personal. Camera este tapetata cu harti medievale romanesti (1497-1701), un element plin de valoare estetica fiind jiltul romanesc de sfarsit de secol 16, cu tapiserie Aubusson, lucrata manual.

Covoarele si draperiile sunt de provenienta romaneasca, fiind achizitionate de proprietar, de-a lungul timpului, de la diverse licitatii.

Portretul colecţionarului de astăzi:
Fiecare colecţie este unică, la fel şi colecţionarul care o deţine, acesta fiind influenţat de factori precum pasiunea pentru obiectele respective, interesul şi situaţia financiară, precum şi suma alocată acestui hobby, care poate deveni una foarte mare. Specialiştii în psihologia colecţiilor şi a colecţionarilor sunt de părere că în momentul în care o persoană începe o anumită colecţie, indiferent de tipul acesteia, un pas foarte important îl reprezintă ţinerea unei evidenţe foarte clare a pieselor din colecţie. Colecţionarii fotografiază fiecare element al colecţiei, grupează elementele colecţiei şi întocmesc un dosar în care înregistrează toate piesle. Mai mult decât atât, cei care colecţionează obiecte de valoare îşi asigură neapărat colecţia. Colecţionarii sunt conştienţi de aspectele cele mai importante: asigurarea, întreţinerea şi dezvoltarea colecţiei lor.

Având în vedere avalansa de obiecte care ne inconjoara, tipurile de colectii si de colectionari sunt la fel de diversificate. Nu exista o limita sau o restrictie impusa atunci cand vine vorba de o colectie, insa exista numeroase tipuri de colectionari. Realizarea unor colecţii cu arme albe sau arme de foc de panoplie este posibilă doar după obţinerea unor aprobări de la poliţia locală şi punerea în aplicare a unor măsuri de strictă securitate a acestor colecţii.

Colecţionarii de artă tratează orice obiect artistic cu foarte mare responsabilitate şi sunt de foarte multe ori chiar specialişti, având în vedere legătura dintre artă şi istorie. Colecţionarii de cărţi consideră că pasiunea lor este una nobilă în adevăratul sens al cuvântului, atâta timp cât colecţionează operele literare cu o mare însemnătate pentru propria persoană şi nu pentru a le comercializa. Pe lângă colecţionarii de obiecte cu valoare culturală însemnată, există şi colecţionari care prezintă un interes aparte pentru obiecte care nu au mare însemnatate. Se presupune că această “pasiune” dusă la extrem poarta numele de “colecţionare compulsivă de obiecte” şi este considerată o boală în adevăratul sens al cuvântului. Ziare sau articole, cutii, doze de suc şi bere, sticle şi ambalaje precum şi alte obiecte de acest gen reprezintă punctul de interes al acestor “colecţionari”. De cele mai multe ori este nevoie de un consult de specialitate şi de un tratament adecvat, iar persoanele în cauză nu mai trateaza colecţia ca pe o pasiune, ele devenind din pasionati pacienţi. Iată unele caracteristici ale colecţionarului de rând:
1. Este foarte ataşat de colecţia lui, se “zburleşte” la cunoştiinţe dacă acestea îndrăznesc să îi deranjeze piesele din colecţie.
2. Deşi foarte grijuliu, nu ratează nici un moment să se laude, sau să îşi expună ât mai la vedere colecţia sau colecţiile.
3. Poate cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra exact acel obiect care “lipsea” colecţiei şi o “împiedica” să fie întreagă.
Campioni colecţionari, sau pasiunea de a colecţiona dusă la extrem:
Când cheltuieşti pe o rochie o sumă cu care ţi-ai putea cumpăra o maşină sau în casa ta nu mai ai unde să pui obiectele preferate – de la farfurii şi linguri pănâ la coroane, scrisori sau modele în mărime naturală – înseamnă că te numeri printre cei mai fanatici colecţionari. Prezint mai jos patru dintre campionii colecţionari de articole care au legatură cu familia regală britanică. Margaret Tyler, o englezoaică de 67 de ani a strâns peste 10000 de suveniruri regale: căni, farfurii, figurine, ziare, fotografii, vitralii, modele ale Dianei în mărime naturală şi chiar un borcan de dulceaţă în care se pare că s-ar afla un fir de păr al Prinţesei Inimilor. Caroline Davenport, o americancă de 48 de ani este obsedată de prinţesa Diana, căreia i-a dedicat o încăpere întreagă în casa sa . Colecţia de aproape 300 obiecte include felicitări de Crăciun semnate de Diana, fotografii oferite demnitarilor străini, cutii Halcyon Days şi obiecte de artă din email. Cea mai mare sumă pe care a plătit-o pentru un singur obiect este de 10.000 de dolari, pentru o scrisoare trimisă de Diana domnişoarelor ei de onoare.

Pat Kerr, un americanca bogata stabilită in Anglia, a adunat o colecţie uriaşă, care include şi patru rochii ale Prinţesei Diana (1961 - 1997), 100 piese vestimentare care au aparţinut Ducelui şi Ducesei de Windsor, dar şi mii de piese confecţionate pentru Regina Victoria (a trait 1819 – 1901, a condus 1837 - 1901).

Janet şi Phillip Williams, sot si sotie australieni, sunt deţinătorii celei mai mari colecţii din lume de obiecte legate de familia regală britanică. Perechea şi-a creat propria lor Casă de Windsor, transformând o locuinţ[ cu patru dormitoare într-un muzeu regal. Familia a adunat peste 12.000 articole, cumpărate din pieţe, magazine de antichităţi sau de pe Internet.

Relatarea unei doamne despre descoperirea pasiunii de colecţionar:

De mică mi-a plăcut să colecţionez diverse chestii. Iar pe atunci, pe vremea lui Ceauşescu, aria de lucruri “colecţionabile” era destul de restrânsă. Aşa că am devenit, previzibil, pasionată de timbre. Petreceam ore în şir aranjându-le pe categorii, pe teme, pe dimensiuni, pe valori, în şiruri nesfârşite de colecţii mai mici, incluse într-una mare. Mai apoi, mi-am căutat ceva mai palpabil, şi am ajuns la mărţisoare. Le colecţionam cu pasiune, de când se deschidea sezonul de mărţişoare eram în preajma tarabelor, căutând cu atenţie doar pe cele care îmi trebuiau pentru a-mi întregi colecţia. Pentru că nu colecţionam orice marţişor, îmi trebuiau unele speciale, poate le ştiţi, din porţelan, în forme finute, reprezentând fie lebede (cele mai întâlnite), fie alte animale, dar şi balerine sau coşuleţe de flori. Acum am crescut, încerc să îmi înfrânez pasiunea, dar cumva tot iese mereu la iveală, găsind noi modalităţi de exprimare. Ca zodie sunt rac, şi am citit undeva, spre marea mea uimire, că racul este un colecţionar prin însăşi natura sa. Nu puteam să fiu definită mai bine! Am o obsesie aproape bolnavicioasă cu hainele din şifonier: tricourile, bluzele, maieurile le aşez sortate pe culori. În cadrul unei grupe de culoare le pun pe dimensiunea mânecii, şi spre sfârşit pe variaţiuni de nuanţe. De fapt îmi ordonez cu grijă colecţia. De mică mi-au placut pisicile. Aşa că acum colectionez mici obiecte în formă de felină.Însă (cu maturitatea proaspat dobândită) încerc să mă abţin, să nu cumpăr orice care aduce vag a mâţă, ci mai degraba să îmi cumpăr mici obiecte de artă sau obiecte care chiar îmi sunt utile în casă. Astfel am cumpărat un dop de chiuvetă în formă de pisică, dar şi diferite obiecte decorative (unele la nişte preţuri fabuloase, dar deh, pasiunea e pasiune) cu care îmi înveselesc casa. Am pisici făcute din scoici, pisici sculptate din lemn, pisici din porţelan. Şi între toate troneaza piesa centrală, motanul meu în carne, oase şi blana, Garfield. De multe ori obişnuiesc să zic, în glumă, că mi-aş mai lua o pisică albă cu puncte roşii şi una cafenie pentru a-mi întregi colecţia.

Cum se naşte pasiunea pentru a colecţiona anumite articole? Poate să fie din pură întâmplare, sau colecţionarul poate să fie atras de ceva conex unui domeniu de care deja este pasionat. La fel de des întâlnită este situaţia în care “iei microbul” de la cineva din anturaj.
Destinul colecţiilor, în general:
Colecţiile, de orice fel ar fi ele (tablouri şi alte obiecte de artă, timbre, fotografii, cărţi rare, manuscrise, medalii, monede etc.), fie sunt distruse prin vânzare angro de către moştenitori, fie sunt donate de proprietari unor instituţii de stat. Nobila ocupaţie de colecţionar este până la urmă o manie. Colecţionarul este acela care pune o oarecare ordine într-un haos de obiecte. Instituie niste criterii care, cu timpul, devin criterii valorice. Psihologic, el este un tip uman uşor asocial, izolat în pasiunea lui de restul societăţii. Iar în relaţiile cu familia şi rudele, primul lucru pe care-l acreditează un colecţionar este acela că este stăpânul unei mari bogăţii. Or, vizavi de bogăţie, după moartea lui, moştenitorii nu mai văd valori, văd bani şi se comportă ca atare. Rareori colecţionarii au discipoli sau continuatori, din simplul motiv că pasiunea lor nu se mosteneşte. Se cunosc situaţii în care unii colecţionarii şi-au construit bucuria pe seama sărăcirii familiei. De aceea, după moartea colecţionarului, familia simte nevoia să se răzbune. Şi chiar o face, transformând totul în bani.

***

CÂTEVA LOCUŢIUNI,

MAXIME ŞI CUGETĂRI

ÎN LIMBA LATINĂ

Omnes homines sibi sanitatem cupiunt, serpe autem omnia, quat valetudini contraria sunt, faciunt. – Toţi oamenii vor să aibe sănătate, dar adesea fac totul în contra ei.

Omnium atrium medicina nobilissima est. – Medicina este cea mai nobilă artă.

Omnium rerum homo mensura est. - Omul este măsura tuturor lucrurilor.

____________xxXxx___________

CÂTEVA INSIGNE

DIN DOMENIUL VÂNĂTORII

ŞI PESCUITULUI SPORTIV

Dacă vrei să afli mai multe

despre istoria activităţii de vânătoare

şi pescuit sportiv din România,

te invit să citeşti, tot pe acest blog, articolul

AFRICA OCCIDENTALĂ FRANCEZĂ ŞI TOGO.

AJVPS - Neamţ

Județul Neamț se află în nord-estul României, la limita dintre Carpaţii Meridionali şi Podişul Moldovei având reşedinţa în oraşul Piatra Neamţ. Este cunoscut mai ales pentru frumusețea Masivului Ceahlău și a peisajului în general. Suprafața judeţului este de 5890 km pătrați, iar populaţia numără aproximativ 556000 de locuitori. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Bistricioara, Bicaz, Cracău, Tarcău, iar principalele lacuri sunt: Izvoru Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei. Altitudine maximă este vârful Ocolașu Mare (M. Ceahlău) cu înălţimea de 1907 m.

AJVPS - Timiş

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat din România şi are reşedinţa în oraşul Timişoara. După suprafață este cel mai mare judeţ al României, având 8697 km.p iar populaţia numărând aproximativ 658000 de locutori. Numele său provine de la principalul râu care îl traversează - râul Timiş.

AJVPS - Prahova

Judeţul Prahova este situat în regiunea istorică Muntenia din România şi are reşedinţa în oraşul Ploieşti. Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Judeţul are o populaţie de aproximativ 829000 de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de 4716 km.p. Prahova este unul dintre cele mai urbanizate județe ale țării, cu două municipii și alte 12 orașe. Județul este cunoscut pentru regiunea turistică Valea Prahovei, aflată în partea de nord-vest și pentru zona viticolă Dealul Mare.

AJVPS - Vâlcea

Județul Vâlcea este situat în sudul României şi are reşedinţa în oraşul Curtea de Argeş Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii, 9 orașe și 78 de comune. Prin așezarea sa geografică, județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului şi Lotrului, străjuite de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munți se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din județ, cunoscută sub numele de Țara Loviștei. Judeţul are o populaţie de aproximativ 412000 de locuitori şi se întinde pe 5765 km.p.

__________ooOoo__________