Epaminonda's Blog.....: ETHIOPIA

5 dolari 1966

ETHIOPIA

Este o republică prezidenţială situată în estul Africii (în cornul Africii), care în vechime s-a numit Abisinia. Între anii 1855 – 1941 a fost colonie italiană iar între anii 1941 – 1952 a fost colonie britanică. În anul 1952 ONU a aprobat înfiinţarea Federaţiei Ethipia şi Eritreea.

Suprafaţa statului este de 1127127 km.p., populaţia numără 73 milioane de locuitori iar, capitala funcţionează în oraşul Addis Abeba.

Nu are o deviză naţională unanim acceptată.

Stema oficială a statului:

Steagul ofical al statului:

Pe aversul bancnotei aplicate aici se disting două reprezentări grafice:

1. Împăratul, dictator Haile Sellasie, care a trăit în perioada anilor 1892 – 1975 şi a condus statul ethiopian în perioada anilor 1930 – 1935 şi 1941 - 1974. A fost preamărit de către ethiopieni cu numele Regele regilor sau Lordul lorzilor. Ethiopienii îl vedeau pe împăratul lor ca pe întruchiparea lui Mesia.

2. Aeroportul internaţional Bole din capitala Addis Abeba.

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

GHINION MATRIMONIAL

de Marius Cogea

Fu rea de muscă prima lui nevastă,

A doua, rea de gură, iar cea nouă,

Aşa se năpusti, ca o năpastă,

Să fe rea... de amândouă.

NUPŢIALĂ

de Dumitru Botar

Ce neagră, tristă dimineaţă,

Desprinsă parcă din poveste:

În cartea dragei lui neveste

Scrisese altul o… prefaţă !

________xxXxx_________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

În cinstea încheierii colectivizării - 1962

În România, Partidul Comunist Român a organizat si condus în perioada 1949–1962 procesul de colectivizarea a agriculturii, ce a constat în confiscarea proprietăților agricole private şi comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat toate terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă. Început întâi greoi și haotic, procesul a stagnat între 1953 şi 1956, fiind apoi fiind reluat cu agresivitate şi dus la final în 1962. Numeroşi ţărani, atât săraci, cât şi mai înstăriţi, s-au opus acestei acţiuni, iar guvernul comunist a recurs la represiuni violente, deportări, încarcerări şi confiscări ale întregii averi a celor implicaţi. Sistemul de agricultură socialist astfel constituit a intrat într-o criză ale cărei efecte se menţin încă şi în prezent.

În serviciul patriei socialiste - RSR

Pentru cei din cadrul Ministerului de Interne (miliţie), se instituie, în anul 1963, ordinul şi medalia “În serviciul patriei socialiste” care era echivalentul “Meritului Militar” acordat militarilor. Aici se prezintă doar medalia.

Poliţia - Ordine Publică - OP

România - Inspectoratul General al Poliţiei

Clădirea Inspectoratului General al Poliţiei, este opera arhitectului Statie Ciortan. Clădirea a fost ridicată între anii 1914 şi 1926 în stil arhitectonic neoromânesc.

Corneliu Zelea Codreanu

100 ani de la naşterea Căpitanului * 1899 - 1999

Fundaţia culturală "Profesor George Manu" - România

Corneliu Zelea Codreanu – nume real de familie Zielinski (născut la data de 13 septembrie 1899 în Huşi şi ucis prin ştrangulare de catre jandarmii care il excortau, împreună cu alti 13 detinuti, în data de 30 noiembrie 1938 în pădurea Tâncăbeşti) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naţionalist creştine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail, cunoscuţi şi sub numele de legionari, mişcarea legionară sau neoficial, „Cămăşile verzi”). A urmat liceul militar, a fost ofiţer de infanterie, absolvent de drept şi deputat de Tutuova. A luptat ca voluntar în primul razboi mondial.Legionarii i-au atribuit lui Zelea Codreanu titlul de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizaţiei până la moartea sa în închisoare.

Admiri aici şi un timbru postal romanesc cu chipul "Căpitanului" în valoare de 7 lei şi 30 de bani din anul 1937.

Doctor în fizică, profesor universitar. S-a născut la București în anul 1903. Tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, general Gheorghe Manu, luptător în războiul de independență și ministru în mai multe rânduri; mama, Elisabeta Cantacuzino, descendentă din Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești. Studiază la Facultatea de Fizică din București. Doctor în fizică nucleară la Paris, unde Marie Curie îi oferă conducere unei secții importante din institut și o catedră la Sorbona cu condiția renunțării la cetățenia română. Refuză și se întoarce la București, unde, între 1935-1944, funcționează ca profesor la catedra de fizică nucleară a Facultății de Științe din București. Este considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre cei mai mari fizicieni atomiști ai țării. Cunoștințe temeinice în domeniile: filosofie, teologie, drept, istorie și literatură, de care au beneficiat colegii de detenție de mai târziu. Intră în Mișcarea Legionară în anul 1937, iar în 1943 este conducător interimar al acesteia. În 1945 face parte din comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență anticomunistă. Redactează documentul În spatele Cortinei de Fier, expediat și tipărit în occident. Arestat în 1948, este condamnat la muncă silnică pe viață. La proces declară: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că nu am reușit!“ Este trimis să lucreze la minele de plumb de la Baia Sprie împreună cu alți 60 de deținuți, ca măsură disciplinară în urma unei greve. Revine la Aiud în 1954, unde susține prin alfabetul morse sute de conferințe și prelegeri multidisciplinare. Refuză reeducarea începută la Aiud în 1958 de colonelul Crăciun, refuz pe care îl plătește cu viața. Fără tratament medical prealabil, este internat la infirmeria penitenciarului cu meningită TBC doar cu câteva ore înainte de a muri, în anul 1961. A fost considerat de toți camarazii un om de cea mai înaltă rectitudine morală.

_________ooOoo_________