Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 99

LETONIA

LIBAN

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

FIER VECHI

de Eugen Ilişiu

La Paris, sub Tour Eifel,

Stă-ntr-o rână Parpanghel

Și, în gând, îşi face seama:

Ce de fier! Să moară …mama.!

PROASPĂT PENSIONAR

de Florin Rotaru

Nici zece paşi să fac n-apuc,

Că-n preumblarea mea prin Crâng

Mă-ntreabă unii cum o duc:

– Zbârcită şi pe cracul …stâng!.

_________xxXxx_________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Meritul militar 1965 - medalie

Clasele 1 şi 2

Medalia "Meritul militar" s-a instituit în 2 clase în data de 10 iunie 1954 prin Decretul nr. 211. Ea s-a acordat tuturor militarilor la împlinirea vechimii în cadrul serviciului de 5 ani (clasa a II-a) şi 10 ani (clasa a I-a). Ea era însoţită de o simbolică dar foarte mică majorarea a soldei lunare.

Meritul militar - 1954 - ordin

Clasele 1 şi 2

Ordinul "Meritul militar" s-a instituit în 3 clase în data de 10 iunie 1954 prin Decretul nr. 211. El s-a acordat militarilor în activitate dar şi militarilor pensionari sau veterani de război în funcţie de vechime în rândul cadrelor armatei, însoţit de o majorare a soldei sau pensiei lunare, astfel: 15 ani (clasa a III-a) - majorare 10%, 20 de ani (clasa a II-a) - majorare 15% şi 25 de ani (clasa a I-a) - majorare 20%.

Regina Elisabeta * 1843 - 1916

Palatul Eisabeta - Bucureşti

Elisabeta a Romaniei, Principesă de Wied – pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied – (născută 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – decedată 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor. S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României. Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României. Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România. În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. În absenţa unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi a monitorizat starea familiilor nevoiaşe. Regina a avut şi iniţiativa de a identifica potenţialul meşteşugurilor româneşti. Ea însăşi se înveşmânta adesea în portul naţional românesc, socotit până atunci strai al ţăranilor, şi a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meşteşuguri naţionale. A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.Elisabeta a ştiut şi beneficiul major al turismului într-o ţară care nu era încă în circuitul turistic internaţional. A iniţiat în acest domeniu o campanie vioaie de publicitate pentru a-şi face cunoscută în străinătate ţara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia şi călătorii erau găzduiţi la castelul regal. Ca parte a aceleaşi campanii, România a participat la Expoziţia Universală de la Paris în anii 1867, 1889 şi 1900 cu multe articole lucrate tradiţional de femei, cum ar fi broderii şi tapiţerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziţia Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă şi meşteşuguri). Talentul său lingvistic desăvârşit, a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenţia lui Pierre Loti şi Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: “Acea prinţesă şi poetă germană încântătoare, adorabilă, îşi aduce aminte că florile codrului şi câmpiile “i-au vorbit”". În ciuda romantismului său accentuat, se poate spune fără şovăială despre Carmen Sylva că a reuşit, într-o societate patriarhală atunci când sistemul de valori european era doar o faţadă, să iniţieze o mişcare de emancipare a femeilor din România: cel mai bun exemplu al acestei mişcări este protejata ei, Elena Văcărescu. Regina Elisabeta a murit cu puţin timp înainte ca România să declare război Germaniei şi a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeş. A fost poetă şi prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani dar cuprins de o furie anti dinastică poetul a refuzat să ridice premiul. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu. Relaţiile dintre Mihai Eminescu şi regele Carol I, erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege formula cu valoare derogativă Carol îngăduitorul într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul. Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituţia de la 1866 dădea regelui doar puterile unei monarhii constituţionale, măsură de precauţie care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prinţului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul său literar era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin “Cântecul pădurii”. Se fotografia în faţa maşinii de scris şi este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de maşini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oţel), îşi completa veniturile din publicitate! A fost supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reşedinţa ei preferată era Castelul Peleş, unde îşi ţinea şi biblioteca. Regina Carmen Sylva şi-a devotat întreaga ei viaţă desăvîrşirii spirituale, şi carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă şi perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză şi română. Cunoştea la perfecţie limba latină şi limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărţi cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, şi a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relaţia cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân îşi notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz, Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu şi care conţinea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu şi publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleş doamnele de curte şi regina însăşi au învăţat deja poeziile sale pe de rost! Iubitoare şi creatoare de artă şi literatură, era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică – canto, pian, orgă; avea în acelaşi timp şi calităţi de pictor. Excelentă amfitrioană, femeie rafinată şi cultă, Elisabeta creează un salon pentru oamenii de cultură în care se găsesc, printre alţii, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu. Îi admira atât pe Mihai Eminescu, considerându-l un mare poet romantic, cât şi pe George Enescu. Pe acesta l-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor, prin construirea lângă Castelul Peleş a unei săli de concerte special concepută pentru el şi prin dăruirea unei viori construită de celebrul lutier italian Amati. “Azilul orbilor Regina Elisabeta” În 1909, Regina Elisabeta a înfiinţat “Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din Bucureşti, care funcţionează şi în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficienţe vizuale, o postliceală sanitară etc. Regele Carol a sprijinit acţiunea umanitară a Reginei, adresându-i d-lui Ion I.C. Brătianu, Preşedinte al Consiliului de miniştri, pe 26 noiembrie 1909, o scrisoare prin care dorea ca statul să se implice în activităţile acestui aşezământ, regele “punând la dispoziţie suma de 500 000 lei pentru achitarea datoriilor în fiinţa şi terminarea clădirilor trebuincioase”. Şi Regina a adresat lui Ion I.C. Brătianu pe 25 noiembrie 1909 o scrisoare în care scria: “în via dorinţă de a veni în ajutorul orbilor, am luat acum câţiva ani iniţiativa de a înfiinţa un azil menit a le da adăpost statornic deprinndu-i în acelaşi timp la o muncă folositoare.(…) Sunt încredinţată că acest aşezământ va răspunde şi în viitor menirei sale umanitare şi că deapururea infirmii se vor bucura într-însul de o adevarată alinare”. (sursa:Arhivele Naţionale ale României). A scris enorm, peste o mie de poezii, nouzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Se poate menţiona ca un fapt divers că s-a afirmat adesea că poemul Pestre vârfuri al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva.

(Femeia secolului XXI - net)

Palatul Elisabeta a fost inaugurat in 1937, fiind construit de catre arhitectul Corneliu M. Marcu ca resedinţa a Principesei Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, fosta Regina a Greciei si matusa Regelui Mihai. Palatul a cunoscut framantarile celui de-al doilea razboi mondial, i-a gazduit pe Regele Mihai si regina-mama Elena. Aici, la 30 decembrie 1947, Regele a semnat abdicarea fortata si a pornit, in scurt timp, in exil. Palatul a servit ca resedinta de protocol de stat, iar, in anii ’90, a devenit hotel și restaurant. In anul 2001, Palatul Elisabeta a fost oferit ca resedinta oficiala permanenta Regelui Mihai, in calitate de fost sef de Stat. In anii scursi de la acest moment, locul si-a redobandit demnitatea si s-a transformat in''centrul regalitatii de astazi'', asa cum l-a descris Principele Radu in volumul pe care i l-a dedicat. In zilele noastre, Palatul Elisabeta isi defineste aceasta identitate publica gazduind zeci de evenimente, intalniri, dinee, mese rotunde, interviuri care aduc impreuna personalitati ale sectorului public, artistic si cultural, reprezentanti ai mediului de afaceri, ai societatii civile, ai comunitatilor regionale. Salonul Alb, Sala Regilor, Salonul Regina Elena, Salonul cu barne si Sufrageria mare sunt, de regula, spatiile unde au loc aceste reuniuni. Aici se schimba opinii, se nasc idei de proiecte si parteneriate, uneori chiar si controverse constructive. Oaspetilor le sunt prezentate operele artistilor romani contemporani din Galeria de Arta. Palatul este, de asemenea, gazda membrilor Familiilor Regale europene care vin sa viziteze Bucurestiul, la invitatia Principesei Margareta si a Principelui Radu. Palatul cuprinde, pe langa spatiile private ale Familiei Regale si spatiile publice destinate evenimentelor, birourile administrației (Casei Majestatii Sale Regelui Mihai I), Secretariatul Regal, Birourile de Protocol si de Presa. Pana in anul 2008, Biroul Reprezentantului Special al Guvernului, demnitate pe care Principele Radu a exercitat-o timp de sase ani, a avut sediul tot la Palatul Elisabeta. De aici sunt gestionate sutele de angajamente publice, proprietatile si proiectele de dezvoltare ale Familiei Regale. Palatul Elisabeta gazduieste astazi o entitate, Casa Regala, alcatuita dintr-un manunchi de esente care o fac unica: puterea exemplului, calitatea de model, valoarea morala, dar mai exista cateva aspecte. Unul din ele este spiritul de raspundere, altul este patriotismul, apoi viziunea pe durata unei vieti, increderea, iubirea, generozitatea. In Palatul Elisabeta, Familia Regala a Romaniei continua traditia stramosilor sai prin angajamente de lunga durata in sprijinul dezvoltarii si modernizarii Romaniei.Palatul ramane un spatiu viu, care se metamorfozeaza cu fiecare opera de arta, cu fiecare piesa de mobilier adusa, dar mai ales cu fiecare dintre oamenii care ii trec pragul. (Net)

Domnitorul Principatelor unite

Alexandru Ioan Cuza * 1859 - 1866

Muzeul Unirii - Iaşi

24 ianuarie 2007

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I, născut la data de 20 martie 1820 în oraşul Bârlad din judeţul Vaslui şi decedat la data de 15 mai 1873 în oraşul Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România. Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Muzeul Unirii din Iaşi, situat în centrul oraşului pe strada Alexandru Lăpuşneanu, nr.14, îşi are sediul într-o clădire declarată monument istoric printr-un decret regal din 1919 şi cuprinde un valoros patrimoniu de istorie modernă. Înălţată pe la începutul secolului al XIX-lea mai precis 1806-1811 în stil neoclasic, clădirea muzeului, constituie ea însăşi, primul şi cel mai important exponat de muzeu. Construcţia are 14 camere de expunere şi este înconjurată de un gard de fier şi beton cu o singură latură situată în stradă. În interiorul curții este amenajat un spaţiu verde dotat cu băncuţe. Patrimoniul muzeului cuprinde piese şi documente originale care au aparţinut domnitorului Al. I. Cuza cât şi familiei sale. De asemenea, în colecţiile muzeului se regăsesc şi obiecte aparţinând familiei regale dar şi ale aristocraţiei perioadei cât şi un important fond numismatic.

_________ooOoo_________