Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 101

LIECHTENSTEIN

LITUANIA

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

DE DAN CĂPRUCIU - GALAŢI

SETE NAŢIONALĂ

E-o sete mare, din acele,

Când soarele aruncă foc

De vin, de bere, de manele,

Iar setea de cultură, …ioc!

VACANŢA POETESEI

Poeta cea cu falnic mers,

La mare, vrând să epateze

Şi-a dus picioarele de vers

...Să le bronzeze!

________xxXxx________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Pretor - însemn de butonieră

În vechea organizare administrativă a ţării, pretorul era şeful administraţiei şi al poliţiei dintr-o plasă, care acolo reprezenta puterea centrală.

Regimentul 1 Artilerie gardă

Regele Ferdinand

7 ani de activitate - insignă

Îţi prezint aici câteva informaţii despre istoria acestei unităţi militare de elită a artileriei române: Regimentul a fost înfiinţat la 21 decembrie 1860, prin unirea bateriilor de artilerie din Ţara Românească cu divizionul de artilerie din Moldova, sub numele de Regimentul de artilerie. La 1 august 1868 s-a înfiinţat cel de-al doilea regiment de artilerie din armata română, vechiul regiment a primit numele de Regimentul 1 artilerie. La 5 februarie 1877, din această unitate s-au format alte două regimente de artilerie, nr. 3 şi 4. Tradiţiile fostului Regiment 1 artilerie au fost preluate de Regimentul 4 artilerie. Regimentul 4 artilerie a constituit artileria Diviziilor 3 şi 4 infanterie din cadrul Armatei de operaţii care a participat la luptele din Bulgaria. Bateriile româneşti au sprijinit atacul trupelor române asupra redutelor turceşti de la Plevna. După căderea Plevnei, în decembrie 1877, Regimentul 4 artilerie a constituit artileria Diviziei 3 infanterie care a escortat spre ţară prizonierii turci capturaţi la Plevna. La 15 aprilie 1887, Regimentul 4 artilerie a devenit unitate de artilerie de corp de armată, fiind compusă din 8 baterii înzestrate cu tunuri de 75 mm. La 1 aprilie 1892 Regimentul 4 artilerie şi-a stabilit reşedinţa la Bacău, făcând parte din Brigada 4 artilerie, Iaşi. În august 1916 Regimentul 4 artilerie făcea parte din Brigada 7 artilerie, din cadrul Armatei de nord şi a luat parte la luptele din Carpaţii orientali. În vara anului 1917, Regimentul 4 artilerie a participat la luptele de la Oituz, în apropiere de Târgu Ocna. În anul 1919 Regimentul 4 artilerie a luptat împotriva trupelor revoluţionare maghiare în Maramureş şi pe teritoriul Ungariei. Pentru eroismul de care au dat dovadă ofiţerii şi trupa regimentului în cursul bătăliilor din anii 1916-1917 si 1919, drapelul unităţii a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” cls. a III-a (Înalt decret nr. 3659 din 30.08.1920). Prin Ordinul de zi nr. 2717 din 9 noiembrie 1922, regele Ferdinand I a devenit comandantul onorific şi cap al Regimentului 4 artilerie, unitatea primind şi numele "Regele Ferdinand". Prin Decretul regal nr. 3204 din 9 septembrie 1930, Regimentul 4 artilerie a fost denumit „Regimentul de artilerie de gardă”, iar prin includerea Centrului de instrucţie al artileriei în cadrul Diviziei de gardă, sub numele de Regimentul 2 artilerie de gardă, Regimentul de artilerie de gardă a fost denumit „Regimentul 1 de artilerie de gardă”. A participat în cadrul Diviziei de gardă la luptele pentru eliberarea Basarabiei, din vara anului 1941. Prin Decretul regal nr.1160 din 21 aprilie 1942, Regimentul 4 artilerie a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” cls. a II-a pentru vitejia dovedita de soldaţii şi ofiţerii săi la forţarea Nistrului, în vara anului 1941.

Tudor Vladimirescu - ordin - Clasele I-V

Ordinul Tudor Vladimirescu a fost instituit pe 13 aprilie 1966, prin Decretul nr. 272 publicat in Buletinul Oficial nr. 16. Putea fi conferit atat militarilor cat si civililor si cetatenilor straini. Se acorda celor care “prin participarea la lupta revolutionara au adus o contributie insemnata la castigarea libertatilor democratice si la instaurarea socialismului”. Ordinul era organizat pe cinci clase. Clasa 1 este din argint si este facuta din trei elemente. Centrul este rotund si contine bustul lui Tudor Vladimirescu privind spre stanga si inscriptia circulara “1821 – Tudor” in stanga si “Vladimirescu” in dreapta. Centrul este inconjurat de 10 manunchiuri de raze cu lungime neregulata. O cununa de lauri cu 14 briliante uneste cele 7 manunchiuri din partea de jos. Latimea ordinului este de 65.5 mm si inaltimea de 69 mm. Clasa a doua are acelasi design ca si prima dar este confectionata din tombac, nu are briliante si nici cununa de lauri. Clasa a treia este din tombac argintat, bustul lui Tudor Vladimirescu din medalionul central fiind inconjurat de email verde. Clasa a patra este la fel ca a treia dar emailul din medallion are culoarea rosie. La clasa a patra emailul este portocaliu, ordinul fiind din tombac suflat cu bronz. A existat si o varianta diplomatica a ordinului, cu cinci clase. Clasa 1 arata la fel ca varianta normala, doar ca are inaltimea de 51 mm si latimea de 41 mm iar centrul este din argint aurit, cu diametrul de 18 mm. Celelalte clase sunt identice cu cele normale dar au dimensiuni mai reduse (51 x 41 mm). Ordinul Tudor Vladimirescu era al treilea ordin al RSR ca importanta, dupa Ordinul Steaua RSR si Ordinul 23 August. Acordarea ordinului era insotita de recompense in bani: 2500 lei pentru Cl. 1, 2000 lei pentru Cl. 2, 1500 lei pentru Cl. 3, 1000 lei pentru Cl. 4 si 500 lei pentru Cl. 5. Persoanele decorate cu Clasa 1 primeau si o luna de concediu in plus, iar cei decorati cu Clasa 2 primeau doua saptamani. Nu au fost observate numere de serie. Singurele marcaje au fost observate pe exemplarele din aur sau din argint. Marcajele sunt “MS” pentru Monetaria Nationala si marcajul pentru aur (profilul unui barbat privind in stanga). Marcajele sunt aplicate pe revers si pe acul de prindere.

Tudor Vladimirescu (născut la 1780 în Vladimiri, Gorj şi decedat la 7 iunie 1821 în Târgovişte) a fost o figură emblematică pentru istoria Ţării Româneşti la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluţiei de la 1821 şi a pandurilor. A învăţat carte şi limba greacă în casa boierului aromân Ioniţă Glogoveanu din Craiova, care a făcut din inteligentul şi destoinicul băiat administrator de moşie pe care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite. Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerţ pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligaţii semipermanente - şi participă la războiul ruso turc din anii 1806 – 1812, recompensat de oficialităţile ruse cu ordinal de cavalerie Vladimir , clasa a III-a. În anul 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloşani, adică administrator al unui district de munte, funcţie pe care o va deţine până în 1820. În perioada 14 iunie – 26 decembrie 1918 a efectuat o călătorie la Viena, pentru a lichida moştenirea soţiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniţă Glogoveanu), decedată la Viena, şi pentru a-i aduce în ţară fetiţa. Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala imperiului austriac. Întors în ţară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană de la Ada Kaleh, care cutreierase judeţele Mehedinţi şi Gorj, distrusese şi gospodăria lui de la Cerneţi, jefuind tot. Prezent apoi în capitala ţării pentru susţinerea unui proces de moşie în faţa divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mişcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuţii cu reprezentanţii Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“. A semnat o înţelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conţinutul prea revoluționar al „Proclamaţiei de la Padeş “ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinaţi cu înfrângerea oştirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanenţă paşalele de la Dunăre şi Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimişi domni şi ocârmuitori acestui norod“. Intrând în Bucureşti în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea ţării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezenţa lui Alexandru Ipsilanti la Bucureşti în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acţiunea lui fusese dezavuată, ca şi a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situaţie dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, aşa cum promisese iniţial, pentru ca Ţara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Conducătorii eteriştilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Goleşti la 21 mai Tudor a fost ucis de şefii eteriştilor la Târgovişte în noaptea de 27 spre 28, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriştilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. Poza lui Tudor Vladimirescu este o reproducere după tabloul pictorului Theodor Aman.

Crucea Regina Maria - Clasele I şi II - medalie

În 1917 este instituit Ordinul „Crucea Regina Maria”, ordin sanitar de război în trei clase de prezentare. El se acorda personalului medical şi sanitar, precum şi tuturor persoanelor care contribuiau la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor pe timp de război sau cu prilejul unor mari epidemii.

Crucea Regina Maria - ordin - modele clase diferite

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”

___________ooOoo___________