Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Hagia Sophia, cunoscută oficial ca Marea Moschee "Ayasofya", este o moschee din orașul Istanbul, Turcia. Lăcașul a fost la origine o biserică construită din ordinul împăratului Iustinian (527-565) și a servit drept catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, până în anul 1453, când a fost transformată în moschee. În anul anul 1935 regimul Ataturk a transformat edificiul în muzeu.

Ca un monument de mare valoare istorică și arhitectonică, Hagia Sophia a fost inclusă pe lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO, în 1985. Statutul clădirii a stârnit ulterior discuții, iar în iulie 2020 Consiliul de Stat al Turciei a decis că transformarea în muzeu ar fi fost ilegală. La scurt timp s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea reprezentanților UNESCO, dar și a unor state precum Grecia. Prima rugăciune a avut loc într-o vineri, pe data de 24 iulie 2020, adunând mii de participanți, inclusiv președintele Turciei – Erdogan. Planul bisericii lui Iustinian cuprindea un atrium perpendicular pe axa longitudinală a edificiului, un nartex exterior (pronaos), un nartex interior, nava centrală, acoperită cu o cupolă gigantică, două nave laterale și galeriile superioare, de la etaj, galerii care înconjoară nava centrală din trei părți, sub formă de potcoavă deschisă spre altar. Din atriumul astăzi dispărut se pătrundea în nartexul exterior (exonartex) prin șapte porți gigantice, iar mai departe în nartexul interior (esonartex) prin cinci porți bătute în bronz și decorate cu cruci aurite. Din nartexul interior, alte nouă porți asigură comunicația cu spațiul central al bisericii. Trei porți de la sud erau destinate accesului poporului, iar altele trei de la nord erau destinate celor care solicitau adăpost spiritual. Porțile centrale, tot în număr de trei, erau rezervate împăratului și suitei sale. În mijloc, cea mai înaltă era Poarta împărătească, placată cu argint aurit, decorație jefuită de apuseni în 1204. Cele două nartexuri sunt săli transversale alăturate și succesive, perpendiculare pe axa mediană a locașului și lungi cât toată latura acestuia. Au lungimea de 60,90 metri și lățimea de 6,03 metri, cu plafoane sub formă de bolți alternative întrepătrunse. Nartexul exterior era încăperea rezervată celor care nu fuseseră botezați și cărora nu li se permitea intrarea în biserică. La extremitățile lui de nord și de sud otomanii au practicat niște uși de acces spre minaretele ridicate de ei. Bolțile sale întrepătrunse sunt decorate cu frescă. Nartexul interior are bolțile decorate cu mozaic pe fond auriu, iar zidurile placate în partea de jos cu marmură de diverse nuanțe, străbătută de vinișoare de culoare mai închisă în aceeași nuanță. Păstrează mozaicurile originale cu caractere geometrice și florale și avea menirea de a-i impresiona pe credincioși. Spațiul imens din nava centrală stupefiază și nu poate fi cuprins dintr-o singură privire. Centrul cupolei se înalță la 55,60 metri (echivalentul unui bloc modern cu 15 etaje), având un diametru la bază de 31,36 metri (echivalentul unui bloc modern cu 9 etaje, așezat de-a latul). Cupola parcă plutește pe cele 40 de ferestre care o înconjoară la bază. Ea pare a pluti, a se înălța, purtată de lumina ferestrelor ce-i înconjoară baza. Spațiile de la parter erau rezervate bărbaților, iar cele de la galeriile etajului erau destinate femeilor. Spațiul central al bisericii, cel mai luminat, era destinat clericilor și este mărginit pe două nivele de șiruri grațioase de coloane. La dreapta și la stânga navei centrale, la parter, se aliniază câte un rând de coloane din granit, aduse de la Efes. Nișele circulare de la colțurile spațiului central posedă opt coloane de porfir provenite de la Baalbek. Cea mai mare parte a coloanelor se termină cu capiteluri bizantine composite, ornate cu frunze de acant. Monogramele cuplului imperial, Justinian și Theodora sunt gravate pe fața și spatele capitelurilor. În total, biserica posedă 107 coloane, din care 40 la parter și 67 la etaj, la galerii. Cele mai înalte coloane de la parter măsoară 20 de metri înălțime, au un diametru de aproape 1,5 metri și o greutate de circa 7 tone. Galeriile de la etaj s-au construit deasupra navelor laterale și deasupra nartexurilor, având un plan de potcoavă cu unghiuri drepte, potcoavă deschisă spre altar. Accesul de la parter spre etaj se făcea pe la capetele nartexului interior, urmând niște serpentine largi, pavate cu cu piatră bolovănoasă, serpentine asemănătoare unei scări încolăcite, dar fără trepte. Acele căi se numeau kihlias. Cea din sud a dispărut cu ocazia lucrărilor pentru un minaret. Galeria centrală, poziționată în fața altarului, adică partea vestică a potcoavei galeriilor, era destinată numai împărătesei și suitei sale. Partea nordică a galeriei, a potcoavei, era destinată ca ginaeceum sau matroneum, fiind destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galeria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a unui perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a delimita Sala conciliilor, iar deschiderea a primit numele de „Poarta Paradisului și a Infernului”. Uimitoarea cupolă este unită la răsărit și la apus cu câte o semicupolă cu dimensiuni asemănător de ample, acelea concurând la amplificarea grandioasă a spațiului. Cupola centrală este unită cu alte trei semicupole mai mici, dintre care cea din mijloc acoperea absida altarului. Lungimea navei centrale, incluzând absida altarului, măsoară 79,30 metri, astfel că împreună cu nartexurile edificiul atinge lungimea de circa 100 de metri. Nava centrală măsoară 32,27 metri, iar împreună cu navele laterale oferă edificiului o lățime de 70 de metri. În total, construcția acoperă, cu unele anexe, suprafața de 7500 de m², fără a pune la socoteală atriumul pierdut. Este o suprafață o dată și jumătate mai mare decât a unui stadion modern. Din mărturiile a numeroși autori creștini reiese că centrul cupolei era acoperit cu un imens mozaic reprezentând pe Iisus Pantocrator, iar pe cele patru pandantive de la baza cupolei erau reprezentați patru îngeri magnifici, cei de la răsărit executați în mozaic, iar cei de la apus în frescă. Până în sec. al XIX-lea toată decorația superioară a bisericii rămăsese neatinsă, dar niște restauratori din occident, frații Fosatti din Elveția, au pus la dispoziția turcilor mijloacele de a ajunge la înălțimile maxime ale bisericii. Turcii și-au realizat visul dea înlătura imaginea lui Iisus Pantocrator, înlocuind-o cu un verset din Coran. Tot atunci reprezentările îngerilor au fost înlocuite cu niște medalioane mari cu caligrafii arabe aurite pe fond negru. Zidurile laterale ale edificiului, la nord și sud, cuprinse sub arcuri mărețe, sunt străpunse de mulțime de ferestre dispuse pe mai multe rânduri. Prin ele se revarsă lumina zilei spre spațiul central de jos și spre cel de la galerii. Întregul perimetru al spațiului central, până la galerii, și nartexul interior, până la bolțile cu mozaic, sunt placate cu marmură într-o paletă coloristică discretă inimitabil de diversă. Unii autori vorbesc de peste 60 de nuanțe de marmură, cu incredibile jocuri de nervuri. Plăcile de marmură sunt prinse în panouri, cu desenele nervurilor așezate simetric.

În navele laterale există panouri de marmură gravată, asemănătoare cu cele de deasupra Porții imperiale. Gravurile reprezintă delfini stilizați și Tridentul zeului Poseidon, simboluri emblematice ale Imperiului Roman de Răsărit. În diverse puncte ale bisericii s-au păstrat mozaicuri splendide cu vârstă milenară. Pe semi cupola absidei altarului se găsește o magnifică reprezentare a Fecioarei cu Pruncul în brațe încadrată de cei doi Arhangheli, dintre care numai Gabriel este foarte bine păstrat. Frumusețea chipurilor din acest tablou este încântătoare. Partea stângă a navei centrale este prevăzută cu nișe la înălțime. În acele nișe sunt reprezentate, în mozaic, diverse personaje religioase (sfinți și patriarhi). Nava laterală dinspre sud a păstrat minunat toată decorația mozaicală originală, din sec. al VI-lea d.Cr., cu motive vegetal-florare și geometrice pe fond auriu. Galeriile de la etaj dețin cele mai spectaculoase mozaicuri cu figuri umane din arta bizantină, dar și acoperiri cu mozaic pe bolte și arcuri. La parter, deasupra Porții imperiale se găsește un tablou valoros reprezentând pe Cristos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: pace vouă, Eu sunt lumina lumii. La capătul de sud al nartexului interior, printr-o poartă amplă, se ajunge într-un vestibul spațios și de acolo în exterior. Se numește vestibulul războinicilor. În secolul al X-lea acest vestibul era folosit drept cale de intrare curentă în biserică. Din el se putea pătrunde într-o încăpere privată a împăratului numită Horologion, încăpere în care împăratul își schimba ținuta pentru slujbe. În acea încăpere se găsea o clepsidră de la care a derivat numele încăperii. Deasupra porții dinspre nartexul interior, privind din interiorul vestibulului, se află un mozaic reprezentativ. Este vorba de imaginea Sfintei Fecioare cu Pruncul așezată pe un tron de argint, încrustat cu pietre prețioase. La dreapta, Constantin cel Mare îi oferă macheta orașului, iar la stânga Iustinian I îi oferă macheta bisericii "Sfânta Sofia". Poarta de bronz a vestibulului, prin care se iese afară, datează din sec. II-I î.Cr. Este numită Frumoasa poartă, a fost adusă de la un templu elenistic din cetatea Tarsus, Asia Mică, cetate de care este legată viața Sfântului Paul.
2. Empire State Building este un zgârie-nori din orașul New York, SUA, situat la intersecția dintre Fifth Avenuee și West Street 34. Clădirea a fost cea mai înaltă clădire din lume pentru mai mult de 40 de ani, între anii 1931 – 1972 când s-a construit World Trade Center.

Empire State Building a fost proiectat de William Frederick Lamb de la firma de arhitectură Shreve. Clădirea a fost proiectată de sus în jos. Contractanții generali au fost frații Starrett și Eken, iar proiectul a fost finanțat în principal de către John Jay Raskob și Saint Pierre du Pont. Excavarea terenului a început pe 22 ianuarie 1930, și construcția clădirii în sine a început simbolic pe 17 martie (mai exact de St. Patrick's Day). Proiectul a implicat 3400 muncitori, majoritatea imigranți din Europa. Potrivit datelor oficiale, cinci muncitori au murit în timpul construcției. Nepoata guvernatorului Smith a tăiat panglica la data de 1 mai 1931.

Empire State Building se ridică 381 metri, la etajul 102 și incluzând vârful de 62 metri înălțimea ajunge la 443,09 metri. Acesta are o punte de observație în aer liber și în interior la etajul 86. Restul de 16 etaje reprezintă turnul, care este acoperit de un observator la etajul 102. Vârful turnului este acoperit de antenele de difuzare, cu un paratrăsnet în partea de sus. Empire State Building a fost prima clădire care avea mai mult de 100 de etaje. Acesta are 6500 de ferestre și 73 de lifturi și are o suprafață totală de 257211 metri pătrați. Construcția are inclusiv propriul său cod poștal. Începând din 2007, aproximativ 21000 de angajați lucrează în clădire în fiecare zi, făcând Empire State Building al doilea cel mai mare complex de birouri unice în America, după Pentagon.
3. Palatul imperial chinez, cunoscut ca și Orașul interzis, care timp de cinci decenii a fost resedinta imparatilor Chinei si centrul administrativ al tarii, este un complex arhitectural unic in lume.

Edificiul este situat în centrul capitalei – Beijing, și astăzi are statut de muzeu. Cu 9999 de camere si un muzeu ce adaposteste un milion de obiecte rare si extrem de valoaroase, el este unul dintre cele mai vechi si mai bine conservate palate din lume. Constructia in sine respecta pana in cele mai mici detalii credintele si traditiile chinezesti, fiind cea mai de pret valoare nationala istorica, resedinta tuturor dinastiilor imperiale ce s-au succedat de la jumatatea dinastiei Ming pana la sfasitul dinastiei Qing (anii 1420 - 1912): centrul acestui complex, sanctuarul inconjurat de ziduri si de un sant de apa este o expresie a puterii absolute a imparatilor Chinei. Ordonarea rectilinie a templelor, palatelor si gradinilor continua sa uluiasca milioane de turisti din intreaga lume, atrasi inclusiv de simbolistica cifrelor, a orientarii fata de punctele cardinale, de echilibrul cautat pana in cele mai mici detalii de catre arhitecti. Un milion de oameni au muncit la ridicarea palatului, ceea ce a facut ca uriasul complex sa fie terminat in numai 16 ani, un adevarat tur de forta pentru acele vremuri. Pe parcursul secolelor au fost adaugate noi cladiri, iar cele existente deja au fost redecorate sau renovate, iar astfel palatul reflecta perioade diferite din istoria Chinei. Complexul palatului este format din 980 de clădiri și acoperă o suprafață de 72 de hectare. Cu peste 14,6 milioane de vizitatori în 2015, Muzeul Palatului este este cel mai vizitat muzeu de artă din lume. După ce a fost casa a 24 de împărați – 14 din dinastia Ming și 10 din Qing – Orașul Interzis a încetat să mai fie centrul politic al Chinei în 1912, odată cu abdicarea lui Puyi, ultimul împărat al Chinei. Orașul Interzis ocupă un teren de forma unui pătrat cu laturile de 961 și este înconjurat de o zonă mai mare, împrejmuită, numită Orașul Imperial. Orașul Imperial este, la rândul său, înconjurat de Orașul Interior; la sud de acesta se află Orașul Exterior. Orașul Interzis este înconjurat de un zid, înalt de 7,9 metri și de un șanț de apărare de 6 metri adâncime și 52 metri lățime. Zidurile au o grosime de 52 metri la bază, îngustându-se la 8,62 metri în partea de sus. Acestea au fost construite cu un miez din pământ frământatâ) la bază, și acoperit cu trei straturi de cărămizi speciale pe ambele părți, interstițiile fiind umplute cu mortar. La cele patru colțuri ale zidului stau turnuri cu acoperișuri complicate. Aceste turnuri sunt părți ale palatului cele mai vizibile pentru oamenii de rând din afara zidurilor, motiv din care s-a dezvoltat mult folclor pe marginea lor. Potrivit unei legende, meșterii nu au mai știut să monteze la loc un turn de colț, după ce a fost demontat pentru lucrări de renovare la începutul dinastiei Qing, și el a fost reconstruit doar după intervenția tâmplarului nemuritor Lu Ban. Zidurile sunt străpunse de câte o poartă pe fiecare latură: Poarta Meridian (principală, pe latura de sud), Poarta Puterii Divine (latura de nord), Poarta Glorioasă de Est și Poarta Glorioasă de Vest. Toate porțile Orașului Interzis sunt decorate cu un tablou de nouă pe nouă cuie de aur, cu excepția Porții Glorioase de Est, care are doar opt rânduri. În mod tradițional, Orașul Interzis este împărțit în două părți. Curtea Exterioară sau Curtea din Față include zonele sudice, și a fost folosită în scopuri ceremoniale. Curtea Interioarpă sau Palatul din Spate include secțiunile de nord, a fost reședința Împăratului și a familiei sale, și a fost folosit pentru treburile de stat de zi cu zi. Orașul Interzis este înconjurat pe trei laturi de grădini imperiale. La nord se află Parcul Jingshan, cunoscut și ca Dealul Prospect, un deal artificial creat din solul excavat pentru a construi șanțul și din lacurile din apropiere. La vest se află Zhongnanhai, fostă grădină regală centrată pe două lacuri, care acum servește ca sediu central al Partidului Comunist Chinez și al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze. La nord-vest se află Parcul Beihai, și el centrat pe un lac conectat la cele două din sud, și un parc regal popular.

Designul Orașului Interzis, de la aspectul general la cel mai mic detaliu, a fost planificat meticulos, pentru a reflecta principii filozofice și religioase și, mai presus de toate, pentru a simboliza măreția puterii imperiale. Printre exemplele de elemente simbolice se numără: Galbenul este culoarea împăratului. Astfel, aproape toate acoperișurile din Orașul Interzis au țigle lustruite de culoare galbenă. Crestele acoperișurilor clădirilor sunt decorate cu o linie de statuiete condusă de un om călare pe o pasăre phoenix și urmat de un dragon imperial. Numărul de statuete reprezintă statutul clădirii – o clădire minoră ar putea fi 3 sau 5. Sala Armoniei Supreme are 10, singura clădire din țară căreia i se permitea aceasta în perioada imperială. Muzeul Palatului deține 340000 de piese de ceramică și porțelan, 50000 de picturi, 10000 obiecte vechi din bronz, peste 1000 de ceasuri și peste 30000 obiecte din jad.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - U.A.S.C.R. - Conferința XIII

(Uniunea asociațiilor studenților comuniști din România)

În regimul comunist existau doar două organizații ale tineretului. Prima, și cea mai mare, a fost Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.), denumită ulterior Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C.) care era rezerva de cadre al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.), devenit ulterior Partidul Comunist Român (P.C.R.). Cea de-a doua organizație națională a tinerilor din țara noastră a fost Uniunea Asociațiilor Studențești din România (U.A.SC.R.) care reunea, după cum reiese și din titlu, toate asociațiile studențești din România. Mişcarea studenţească a fost dintotdeauna o constantă a vieţii universitare moderne, şi a reprezentat o formă de manifestare liberă pentru studenţii din România. În general, mişcarea studenţească a avut un important rol civic şi social, şi a reprezentat avangarda tuturor mişcărilor progresiste ale unei epoci. Primele universităţi au apărut la Iaşi în 1860 şi Bucureşti în 1864. Odată cu ele au apărut şi primele societăţi sau cluburi studenţeşti, copiate după modelul occidental. Aceste organizaţii studenţeşti incipiente puneau accentul pe latura educaţional -profesională, similar cu un club sau cerc ştiinţific, apărau cele mai progresiste idei ale epocii, aşa cum erau văzute de către studenţi, scoteau publicaţii şi reviste proprii si organizau evenimente culturale sau proteste, însă arareori cu revendicări de caracter social. Odată cu extinderea învățământului universitar, după realizarea Marii Uniri, s-au produs o serie de schimbări în rândurile mișcării studențești și cadrului în care se desfășura:

Politizarea unei părți a mișcării studențești și apariția unor organizații studențești ale partidelor politice
Apariția naționalismului ca valoarea principală în mișcarea studențească
Apariția de organizații studențești ale minorităților naționale

Pe de altă parte, a existat un sprijin real din partea studenţilor pentru acţiuni civice şi sociale de sprijinire a categoriilor dezavantajate de populaţie, mai ales a ţăranilor săraci. Asociaţiile studenţeşti erau deosebit de importante pentru întregul sistem comunist. Profesorii erau direct implicaţi în educarea „viitorilor patrioţi” ai statului. Toate aceste rigori se năşteau din teama de răzvrătire a tineretului, cu sprijinul cadrelor didactice. Studenţii erau principalul pericol, deoarece au reuşit să surprindă regimul prin organizarea de manifestaţii şi de mişcări anticomuniste. Prin intermediul asociaţiilor studențești Partidul Comunist Român reuşea mai uşor înrolarea tineretului. Asociațiile aveau obligaţia de a păstra o relaţie strânsă cu conducerea comunistă, precum şi cu UTM şi cu Casa de Cultură a Studenţilor. Orice activitate sau iniţiativă propusă şi desfăşurată din ordinele partidului era urmărită îndeaproape de autorităţi şi se exagera importanţa sau efectele acesteia, pentru o manipulare în masă. Prin transmiterea cât mai inexactă a realităţii se dorea încurajarea tineretului să adere la ideile comuniste, să accepte situaţia creată ca fiind una normală, să susţină şi să devină fideli regimului. Partidul Comunist urmărea ca orice eveniment, indiferent de amploare – adunare, directive sau hotărări, o simplă dezbatere sau conferinţă etc. – să fie intens mediatizat, să fie cunoscut şi să se bucure de cât mai mulţi participanţi şi aderenţi. Pentru a se face cunoscute şi a fi aplicate cerinţele şi planurile partidului era nevoie de subordonarea tuturor instituţiilor de învăţământ, indiferent de nivel. Se urmărea în special atragerea cadrelor didactice, urmată, bineînţeles, de o atragere a copiilor şi tinerilor de la cele mai fragede vârste. Asociaţiile studenţeşti trebuiau să participe efectiv la îmbunătăţirea tuturor formelor de practică în producţie, la elaborarea căilor şi metodelor legării învăţământului superior de practică. Rezoluţia a subliniat că asociaţiile studenţeşti luptă pe mai departe pentru a dezvolta şi întări prietenia şi colaborarea frăţească între studenţii din RPR şi studenţii din URSS şi chiar din toate ţările de democraţie populară. Partidul Comunist urmărea ca orice eveniment, indiferent de amploare – adunare, directive sau hotărări, o simplă dezbatere sau conferinţă etc. – să fie intens mediatizat, să fie cunoscut şi să se bucure de cât mai mulţi participanţi şi aderenţi. Asociaţiile studenţeşti erau chemate să ajute studenţii aflaţi încă sub influenţa unor concepţii idealiste şi prejudecăţi mistice să se elibereze de aceste rămăşiţe ale trecutului în gândire, pentru a putea forma adevăraţi intelectuali de valoare.

Cu orice ocazie, autorităţile comuniste subliniau că asociaţiile studenţeşti au avut un loc de frunte în munca de educare politică, dezvoltând în rândul studenţilor sentimente de dragoste, stabilind frăţii între tineretul român şi minorităţile naţionale. După interzicerea mișcării studențești de către regimul comunist s-a manifestat o mișcare de disidență studențească, care a debutat în anul 1940 când zeci de studenţi au fost arestaţi, bătuţi, exmatriculaţi pentru convingerile lor politice. Au existat greve studenţeşti în 1946, şi chiar şi 1948, însă după această dată orice mişcare disidentă a fost crunt înăbuşită. Prăbuşirea comunismului a permis reînvierea mişcărilor studenţeşti vizibile. Revoluţia anticomunistă din 1989 a fost cea mai puternică mişcare anticomunistă din Europa Centrală şi de Est, iar un rol decisiv în succesul ei l-au avut studenţii, care au fost de multe ori în fruntea manifestaţiilor de protest. În aceste condiţii, în 30 martie 1999, la Timişoara, cu ocazia Săptămânii Internaţionale Studenţeşti s-a stabilit convocarea unei Adunări Generale de constituire la care au fost invitate sa participle toate organizaţiile interesate să clădească o Alianţă Naţională Studenţească. Cele 24 de organizaţii prezente au purtat dezbateri ample asupra statutului, organizării şi structurii acestei federaţii. Structura rezultată în această primă fază era una mult axată pe rezolvarea rapidă a problemelor sociale, fiind organizată mai degrabă ca o reţea de informare şi mobilizare urgentă. În martie 2000, s-a obținut personalitatea juridică, printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție. Sus am postat o diplomă conferită cu ocazia jubileului de 25 de ani a Uniunii Asociațiilor Studențești.

Sfântul Gheorghe - Sfinții neamului

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275 sau 280 – decedat 303 D.Hr.) este un sfânt pomenit de aproape toate bisericile tradiționale, anual în data de 23 aprilie. Patron al unui important număr de țări, regiuni și orașe ale lumii, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia, regiune a Turciei de astăzi, într-o familie creștină. Legenda spune că s-a înrolat în armata romană, parcurgând ierarhia militară și remarcându-se prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de către împăratul Dioclețian în anul 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

Insigna - R.M.D.S.Z. (Romániai Magyar Demokrata Szövetség)

(Uniunea Democrată Maghiară din România)

RMDSZ este un acronim provenind de la Romániai Magyar Demokrata Szövetség, denumirea ungurească a organizației politice cunoscută pe românește sub numele de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), care reprezintă interesele minorității maghiare. UDMR este o organizație cu o platformă culturală dar care face și politică, nefiind înregistrată ca partid politic. UDMR susține utilizarea limbii materne în viața politică, dezvoltarea unui sistem de școli în limba maghiară și autonomia locală pe baze etnice. În principalele puncte ale programului uniunii se mai arată necesitatea integrării României în structurile europene și consolidarea economiei de piață. Autonomia culturală este puternic susținută de către liderii partidului, la fel ca autonomia Ținutului Secuiesc. UDMR s-a înființat în zile Revoluției din anul 1989, mai precis pe 25 decembrie, și are sediul central pe Strada Avram Iancu, nr. 8, în municipiul București. Este o formațiune politică de centru spre centru-dreapta și este afiliată Partidului Popular European.

Insigna - T.V.R. (Televiziunea română)

Societatea Română de Televiziune, mai simplu Televiziunea Română (TVR) este instituția publică de televiziune din România, care își difuzează programele pe patru canale centrale: TVR 1 , 2 , 3 și Internațional. Pe lângă acestea, mai funcționează și cele șase studiouri regionale Chișinău, Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș și Timișoara. Oficial, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 / 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière Nr.2 . Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească a venit la București în august 1956, pentru a participa la montarea echipamentelor și la instruirea personalului tehnic. Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanților. În anul 2003 a fost inaugurat Studioul Pangratti, cu o suprafață de circa 2200 metri pătrați - platouri și 4000 metri pătrați - birouri, "turnul" redacțional cu 13 etaje, având nevoie de renovări substanțiale.

Insigna - Victoria

Despre produsul medalistic de mai sus, nu am informații precise; cine a emis-o, când și cu ce ocazie, dar cert, este un medalion ce prezintă chipul unei zeite din mitologia antică, a mai multor popoare, ce purta nume diferite: Victoria, Atena sau Minerva.

Se știe că Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Jeton spălătorie self-service - www.autovash.ro

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. O notă specifică este introdusă de un alt tip de jeton – care s-a răspândit rapid în ultimii ani – utilizat în cadrul spălătoriilor de autoturisme în regim self-service. În majoritatea cazurilor preţul de achiziţie al unui astfel de jeton este de 2,5 lei, însă un program complet de spălare necesită utilizarea concomitentă a două, trei sau chiar patru fise. Deseori, acelaşi jeton poate fi folosit deopotrivă şi la acţionarea unui aspirator în regim self-service. Nu trebuie să surprindă faptul că uneori acelaşi model de jeton este folosit de către două sau chiar mai multe spălătorii distincte (cu acţionari diferiţi şi adesea localizate la distanţe considerabile una faţă de alta), deoarece costurile de achiziţie a unei astfel de instalaţii specializate se reduc semnificativ dacă acţionarii spălătoriei nu doresc un design personalizat pe jetoanele lor şi acceptă să utilizeze unul dintre modelele standard pe care le livrează producătorii de spălătorii (spre exemplu, Expert Clean – Fabrica de Spălătorii Auto din Bucureşti are în oferta curentă patru modele standard de jetoane, cu diferenţe doar la diametru: 22 mm; 23,5 mm; 26 mm și 27,5 mm, însă la solicitarea expresă a clienţilor, producătorul este în măsură să furnizeze şi un design particularizat pe oricare din feţele jetonului). Jetonul prezentat aici este nepersonalizat, semn că se întrebuințează la mai multe spălătorii, este confecționat din alamă, are forma rotundă și diametrul de 27 milimetri. Pe avers în interiorul unui cerc periferic continuu este aplicată centrat, orizontal și pe un singur rând doar inscripția: www.autowash.ro. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, cât mai pe exterior sunt aplicate doar 12 stele în relief, având câte cinci colțuri, uniform distanțate. Contra unei sume de bani proprietarul autoturismului obține de la un automat acest jeton cu care poate acționa dispozitivele de pulverizare a apei sau detergentului necesare spălării autoturismului.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ