Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură, dar și vederi generale, trimiteri poștale
din localitatea portugheză MIRANDA DO CORVO.
Conventul Santa Maria de Semide
Statuia lui Hristos
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
DOUĂ EPIGRAME PROPRII
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
_________xxx_________
O MATRICE SIGILARĂ,
O PLACHETĂ
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL NEAMȚ
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
Matricea sigilară reprezintă obiectul
confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text
ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei
sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară,
hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare.
Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a
autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții.
Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru
sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea
în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în
secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată
în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și
istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des
Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a
întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul
Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar
este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui
sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins
între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.),
în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se
confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a
istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.
Deasupra este reprezentată matricea sigilară
a Poliției orașului Roman,
România, de pe vremea Regatului României, care este
rotundă, are diametrul de 41 milimetri, este confecționată din alamă, gravată
în excizie. Voin încerca să descriu această matrice sigilară cu termeni proprii
sigilografiei, sau cu ajutorul DEX-ului. Pe ea este reprezentat în emblemă un
scut francez modern, dreptunghiular, cu talpa în acoladă, scartelat, încărcat
în cartierul 1, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu
aripile deschise şi orientate în jos, flancată în partea stângă
superioară de soare, în cartierul 2, cu capul de bour cu stea între
coarne, flancat în partea dreaptă superioară de semilună, în cartierul 3, capul
de bour cu stea între coarne, în cartierul 4, cu acvila cruciată, redată din
faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos. Peste tot
sunt aplicate armele familiei de Hohenzollern: scut polonez, dreptunghiular, cu
marginea superioară și cea inferioară în acolade orientate cu vârful în sus,
respectiv, în jos, sfertuit, având în cartierele 1 şi 4 argint, în cartierele 2
şi 3 negru. Scutul mare, așezat cu vârful pe două arabescuri, timbrat de o
coroană închisă, fără tocă, compusă dintr-un cerc împodobit cu pietre
preţioase, surmontat de opt cruciuliţe (dintre care cinci sunt vizibile),
intercalate de perle, din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care
se reunesc în partea de sus şi se termină printr-un glob crucife, cu cruce
labată (cu braţele de formă concavă), are ca tenanţi: la dextra o femeie
dacă redată din faţă, cu capul întors spre stânga şi privind la coroana care
timbrează scutul, stând pe un arabesc, purtând veşminte lungi, ţinând în mâna
dreaptă sica aşezată în pal, cu mâna stângă pe marginea de sus a scutului, iar
la senestra un leopard lionat, stând cu piciorul stâng posterior pe un arabesc,
cu cel drept sprijină partea de jos a scutului, ţinând cu laba stângă anterioară
scutul de flancul stâng, pătrunzând în dreptul liniei orizontale despărţitoare,
iar pe cea dreaptă o ţine pe marginea de sus a scutului. Sub scut,
deviza „ NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Întreaga compoziţie
este inclusă sub un pavilion, căptuşit cu hermină, dotat cu franjuri şi
ciucuri, prins, în partea de sus, sub o coroană închisă asemănătoare cu cea
care timbrează scutul, dar de dimensiuni mari decât aceasta. În exergă,
mărginită de un cerc liniar la exterior este aplicată inscripția: * ROMÂNIA * POLIŢIA
ORAŞULUI ROMAN.
Insigna - UMARO - Întreprinderea mecanică Roman - Fondat 1918
Umaro Roman
este o companie producătoare de echipamente industriale. Umaro Roman
produce, printre altele, strunguri carusel, mese rotative, piese de schimb și
mașini de prelucrare a lemnului. Acționarul majoritar al companiei este
societatea TCE 3 Brazi. Compania a fost înființată în anul 1991, prin
divizarea Întreprinderii Mecanice Roman, care avea 70 de ani de
activitate în domeniul producerii de mașini unelte. În anul 2001, omul de
afaceri Culiță Tărâță, deputat PDSR la acea vreme, a
achiziționat compania Umaro pentru suma de 16,6 miliarde de lei vechi. Sus am
postat o fotografie cu sediul central al Umaro - Roman.
Regina Maria (1875 - 1938) - 140 ani de la naștere
Regele Ferdinand I (1865 - 1927) - 150 ani de la naștere
Bicaz - 2015 - România
Reședința regală de la Bicaz (Draga mea casă albă - Regina Maria)
Plachetă realizată de primăria orașului Bicaz, fiind primar
Nicolae Sălăgean, cu sprijinul P.S. Galaction Stângă, Ion Asavei și
Romeo Furtună - S.N.R. Secția Alexandria
(Societatea numismatică română)
Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de
Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von
Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat
20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la
moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar
între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi
instituţii.
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă
de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra
Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29
octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi
decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii
Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost
nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al
României. Viitoarea regină Maria a României s-a
născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea
fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de
Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria,
principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al
coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953),
Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana
(1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte
frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat
România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la
Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important
în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă.
Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă
la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a
fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată
de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic
pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”
Lucrarile la Palatul Regal de la Bicaz au inceput in 1909 si s-au finalizat in
1912, in timpul domniei lui Carol I. Pe langa o moara, uzina electrica si
daracul de lana, domeniul mai avea inca 11000 de hectare de padure. Inainte de
nationalizarea din anul 1948, palatul a fost locuit de Ignacy Moscicki,
presedintele Poloniei, care s-a refugiat aici intre 19 septembrie si 4
noiembrie 1939. Construit
acum mai bine de 100 de ani, după proiectul unui arhitect străin, și finalizat
în 1912, Palatul Regal din Bicaz nu a fost restaurat absolut niciodată. În
perioada în care a fost folosit drept reședință regală, arăta foarte bine și
nici nu ar fi avut nevoie, însă mai târziu, după naționalizare, a servit ca
sediu administrativ pentru specialiștii care au construit barajul, iar din
1961-1962 a devenit primărie. De fapt, sediu al Consiliului Popular și al
Comitetului orășenesc de partid, cum era pe vremea aceea. În afară de un var
dat pe pereți din când în când, nimeni n-a făcut nimic. Mai târziu, în epoca
„modernă”, au mai apărut niște termopane pe ici, pe colo, asortate „artistic”
cu o grămadă de fire spânzurate pe o latură exterioară. Inevitabil, au apărut
și modificări făcute în interior, pentru că funcționarii nu aveau unde să-și
așeze fișetele, așa că au mai spart câte un perete care le diminua spațiul de
lucru. După toate „îmbunătățirile”, acum clădirea este comparabilă cu un
șvaițer, din punct de vedere al rezistenței. În rest, tăcere și doar un pic de agitație când un muncitor, care
făcea săpături în vederea extinderii unui magazin, a fost la un pas de a cădea
într-o catacombă. Jurnaliștii au fost singurii interesați de subiect, au umblat
prin oraș și au vorbit cu cei mai bătrâni dintre locuitori. Unii și-au amintit
că, odată cu ridicarea Palatului Regal, s-a construit și o rețea de galerii
subterane, care făcea legătura atât între reședința regală și teatrul de peste
drum, cât și între palat și malul Bistriței. Ideea era, ca în cazul tuturor
tunelurilor subterane, să existe o cale de salvare într-o situație de pericol. Primele prospecțiuni arată că galeriile sunt
armate cu beton, având 2,5 metri inălțime și 1,5 metri lățime, de asemenea, au
fost descoperite și câteva camere de zece metri pătrați. La începutul secolului
trecut, Bicazul a fost Domeniu Regal al Coroanei României, iar bătrânii spun că
tunelurile ar fi fost ridicate odată cu Palatul Regal. Peste o porțiune din
rețeaua de tunele se află clădirea unei foste cooperative meștesugărești,
fundația acesteia fiind legată de structura de rezistență a galeriilor
subterane. Autoritățile nu au reușit până acum să afle unde duc acestea,
deoarece, din loc în loc, sunt acoperite cu pământ, ajuns aici, cel mai
probabil de la lucrările făcute pentru ridicarea actualei arhitecturi a
orașului. Totuși, pe unele porțiuni ale labirintului se pot vedea tencuiala zidită
acum zeci de ani și urmele instalației electrice, palatul și teatrul regal
fiind conectate la un generator pe bază de apă”. Clădirea are un spațiu generos de 1350 metri pătrați,
compartimentat în birouri și ghișee, deci ideal și pentru lucrul cu publicul.
Bicaz este
un oraș în județul Neamț, Moldova, România, care are o populație de
aproximativ 6500 de locuitori. În afara localității de reședință, el mai
cuprinde localitățile Capșa, Dodeni, Izvorul Muntelui, Izvorul Alb, Potoci și
Secu. Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe
malurile Bistriței, acolo
unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Bicazul este străbătut
de șoseaua națională DN 15 (Piatra Neamț - Toplița). La Bicaz, din acest drum
se ramifică șoseaua națională DN 12C, care
urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile Bicazului și duce la Gheorghieni. Prima atestare
documentară a localității Bicaz parvine din data de 10 ianuarie 1625. Sus am
postat stema actuală și o poză a Primăriei orașului Bicaz.
Insigna - A.S. Metalul Roman (Asociația sportivă)
Înființată în 1943
A.S."Metalul" a fost un club de fotbal care a funcționat o vreme pe
lângă marea Întreprindere mecanică din Roman. Acest club de fotbal a fost
înființat în anul 1948.
Roman este
un municipiu din județul Neamț, Moldova, România, situat în partea centrală
a podișului Moldovei, la confluența râurilor Siret și Moldova. La recensământul
din anul 2011 orașul număra 50713 locuitori, în scădere față de recensământul
anterior (2002), dintre care: români – 88,32%, romi – 3,05% și restul – necunoscută sau
altă etnie. Structura confesională actuală a populației
municipului Roman se prezintă aproximativ astfel: ortodcoși –
80,22%, romano catolici – 10,48% și
restul – nedeclarată sau altă religie. Primele mențiuni referitoare la această
localitate le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul
anului 1387 si in cronica lui Nestor. Primul document intern este un
hrisov de danie din data de 30 martie 1392 care stipulează că numele
orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului.
Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre
urbane ale Moldovei, fiind un oraș cosmopolit datoritǎ prezenței mai multor
grupuri etnice, cuprinzând, pe langă comunitatea româneasca, comunități
importante de armeni, evrei și o importantă comunitate catolică. Roman I i-a
eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. Distrus în
mare parte în 1467, în timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldova,
a fost refăcut de Ștefan cel Mare. Importanța Romanului medieval este
arătată de prezența în oraș a unei arhiepiscopii, care a avut și rol de
mitropolie a Romanului și a Țării de Jos a Moldovei. Neavând documente certe
care să ateste cu precizie data întemeierii arhiepiscopiei, istoricii consideră
că aceasta a fost cel mai probabil înființată în perioada 1408 – 1413, în
timpul domniei lui Alexandru cel Bun, cel care este considerat
organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova. În anul 1950, Romanul a
căpătat statut de oraș regional și a devenit reședință a raionului Roman din
regiunea Bacău (între 1952-1956, din Regiunea Iași). Reforma
administrativă a lui Nicolae Ceaușescu din anul 1968 nu a reînființat
județul Roman, orașul primind statut de municipiu și trecând la județul Neamț.
Cu o experiență de peste 90 de ani, S.C. Mecanica Ceahlău din Piatra-Neamț este unul dintre cei
mai importanți producători de utilaje agricole din România, situat pe
strada Aurel Vlaicu, la nr. 34. Compania a fost fondată în anul 1921 de
către industriașul Socrat Lalu când
avea doar 16 angajați dintre care 3 strunguri. Compania a fost puternic afectată de
criza economică din anii 1929-1933 dar și de cea din timpul celui de-al II-lea război
mondial, astfel că la naționalizarea din anul 1948 avea doar 130 de salariați ce
reparau vagoane de călători, injectoare de locomotivă și făceau tucerie
comercială. Producția utilajelor agricole începe în 1953, dezvoltându-se continuu și devenind
treptat principalul obiect de activitate al companiei. Mașinile agricole ajung
în fermele din România, dar și în Rusia, Ucraina, Ungaria, Slovenia, Bulgaria,
Republica Moldova, Polonia, Italia sau țări din Africa și Asia. În anul 1999
devine o companie cu capital integral privat, iar 2006 este listată la
Bursa de Valori București sub simbolul MECF la categoria Standard, având
acționari majoritari SIF Moldova (63,3%) și Romanian Opportunities Fund (30,2%).
În anul 2016 compania producea peste 20 de categorii de utilaje agricole, având
un personal nu mai mare de 200 de oameni.
Piatra Neamț (în germană Kreuzburg
an der Bistritz, în trecut, Piatra) este municipiul de
reședință a județului Neamț, Moldova, România. Situat pe valea Bistriței, în
nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație
de 85055 de locuitori. Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se
întâlnesc în Cronica rusească (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) -
în Lista orașelor valahe de la Dunare. Orașul primește
statutul de târg domnesc doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o
mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între
1468 - 1475) a unei Curți Domnești. Sus am postat stema actuală a municipiului
Piatra Neamț și mai jos câteva frumoase monumente de cultură și arhitectură ale
orașului, din vremuri diferite.
Curtea domnească
Muzeul etnografic
Muzeul Cucuteni
Muzeul de arheologie
Biserica Sfântul Ioan (Mărăței)
Liceul Petru Rareș
Biserica Sfinții Trei Ierarhi
Cazarma Regimentului nr.15
Fabrica de celuloză
Podul peste Bistrița
Teatrul
Vila Nicu N. Albu
Casele Dimitrie C. Corbu
Vila Dr. Flora
Vila George Lalu
Vila Lucreția - Peste Vale
Spitalul județean
Turnul lui Ștefan
Județul
Neamț este
situat în provincia istorică românească Moldova, România, la limita dintre
Carpații Orientali și Podișul Moldovei. Este cunoscut mai ales pentru
frumusețea Masivului Ceahlău și a peisajului în general. Suprafața
județului este de 5890 kilometri pătrați iar populația sa numără aproximativ
453000 de locuitori. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița,
Bistricioara, Bicaz, Cracău și Tarcău, iar principalele lacuri sunt: Izvoru
Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei (lacuri de interes
hidroenergetic). Ca unități administrative județul Neamț este compus din 2
municipii – Piatra Neamț și Roman, 3 orașe – Târgu Neamț, Bicaz și Roznov
precum și 78 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Neamț
iar mai jos câteva fotografii reprezentând monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite și alte locuri de vizitat în acest județ.
Băile Oglinzi - Târgu Neamț
Cabana - Fântânele
Mănăstirea - Agapia
Cheile Bicazului
Mănăstirea - Sihăstria
Mănăstirea - Văratec
Vârful Toaca
Schitul - Sihla
Biserica - Roznov
Poșta - Roman
Casa Veniamin Costachi - Roman
Casa Costache Morțun - Roman
Bolnița (spitalul) - Roman
Casa Celibidache - Roman
Casa Romașcană - Roman
Liceul Petru Poni - Roman
Muzeul de arte (Casa Robu) - Roman
Muzeul de istorie - Roman
Palatul episcopal - Roman
Biserica armeană Adormirea Maicii Domnului - Roman
Cercul militar (Casa Brănișteanu) - Roman
Catedrala episcopală Sfânta Parascheva - Roman
Casa Calistrat Hogaș - Roman
Seminarul ortodox Sfântul Gheorghe - Roman
Casa Rollrich - Roman
Școala de băieți - Roman
Băile Băltățești
Barajul - Bicaz
Cabana - Dochia
Casa Dr.Alexandru Teodoru - Roman
Casa General Iliescu - Roman
Cascada Duruitoarea
Cetatea Petrodava
Fundația Melchisedec - Roman
Mănăstirea Neamț
Monumentul eroilor - Bicaz
Mănăstirea - Durău
Mănăstirea - Secu
Paraclisul - Războieni
Grădina mare - Roman
Liceul Roman Vodă - Roman
Hidrocentrala V.I.Lenin Stejarul - Bicaz
Mănăstirea - Horăita
Iazul Elena - Tarcău - Brateș
Casa de mașini și Sala de hidroterapie - Târgu Neamț
Vila Zosmer - Târgu Neamț
Biblioteca municipală - Roman
Piatra Teiului
Gara - Roman
Casa Cantacuzino - Roman
Școala armenească - Roman
Vârful Lespezi
Școala de cântăreți bisericești - Roman
___________ooOoo___________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Makhosi M’mbelwa II (Lazalo Mkhuzo Jere),
lider politic local din Malawi,
a trăit între anii 1915-1959
Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 21.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu