Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

MARIAN VANGHELIE- P.S.D.:

“Și într-un pom dacă mă pui,
eu am un punct de vedere.“
THEODOR PALEOLOGU – P.N.L.:

“Un partid politic este un organism
unde se delirează împreună.“
ION ILIESCU – P.S.D.:

“Băsescu s-a agățat de un element
de slăbiciune ca să introducă
elemente de zâzanie.”

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

CACOFLIC

PENTRU MINȚI JUCĂUȘE

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL OLT

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Stațiunea de cercetare și producție - Strejești - Sâmburești

Sâmbureşti este asimilat, aproape involuntar, cu Cabernet Sauvignon. Cu toate acestea, astăzi, aici se produc pe lângă vinuri roşii cu personalitate şi vinuri albe din ce în ce mai bune. Există câteva crame care, prin situarea lor geografică, creează o problemă de încadrare în zonele viticole. Aflate la interferenţa a două regiuni istorice, în graniţe administrative care nu se suprapun exact peste zonarea viticolă actuală, aceste crame sunt subiectul reglementărilor ONVPV. Domeniile Sâmbureşti este un astfel de exemplu. Această cramă se află pe malul stâng al Oltului, în Muntenia, la 25 kilometri nord de Drăgășani și se întinde pe 335 hectare, teren luto-argilor recomandat plantațiilor viticole de soi. Numele locului vine de la dealul plantat cu pruni de sute de ani, Sâmburul. La Sâmbureşti au existat moşii ale unor logofeţi, sfetnici şi căpitani ai lui Mihai Viteazu, proprietăţi înscrise în documentele timpului. Mai târziu, găsim tot nume celebre ale secolelor XVII-XVIII. Pe la 1800, locul îl stăpâneşte familia Brătianu. Vintilă Brătianu defrişează viile vechi, la sfatul oenologului francez August Joseph Ville. Acest specialist, cu studii la şcolile superioare de agricultură din Perpignan şi Versailles, asistent la celebra şcoală din Montpelier, cu experienţa în Italia, rămâne definitiv în România în 1893 (unde se şi căsătoreşte) şi decide replantarea la Sâmbureşti cu soiuri nobile din Franţa. Confirmarea alegerii potrivite vine odată cu Medalia de Aur obţinută la Expoziţia Universală de la Paris, în 1926. Aşa cum s-a întâmplat cu toate proprietăţile private viticole, şi Sâmbureşti a intrat, în 1949, în propri- etatea statului şi a devenit Gospodărie Agricolă de Stat (G.A.S.). Vinurile nu ajung foarte des pe piaţa internă pe vremea comunismului, fiind o bună monedă pentru plata datoriilor externe ale României. Cu toate vicisitudinile sistemului, în anii ’80 se înfiinţează, prin implicarea lui Ioniţă Nicolaescu, Combinatul de Vinificaţie şi Staţiunea de Cercetare Viticolă şi Pomicolă Strejeşti. În anii ’90, se consemnează turbulenţe puternice ale activităţii societăţii cu rezultate dezastruoase previzibile. Singurul vin care mai amintea de gloria de altă dată era cel de vinotecă (celebrul Cabernet Sauvignon 1986 !). În 2005, omul de afaceri Jean Valvis, creatorul mai multor branduri de renume, precum cel de apă minerală Dorna sau lactatele LaDorna, a decis să oprească transformarea „colosului” de 7.000 metri pătrați de la Sâmbureşti în ruină, investind în reinventarea lui. În urma unui program de investiţii de peste 14,5 milioane de euro, începe reconversia întregii suprafeţe viticole, se renovează şi se retehnologizează combinatul de vinificaţie, i se adaugă o linie modernă de îmbuteliere şi se instalează sisteme de irigaţie de ultimă generaţie, cu tub de picurare, ce permite un control foarte strict al cantităţii de apă în plantaţie. Totodată, este adus în echipă Pierre-Marie Guillaume, un viticultor francez de renume internaţional, proprietarul unei pepiniere de familie cu o istorie de peste 100 de ani. În 2008, începe replantarea celor 500 hectare de vie, proiect ce a fost finalizat în anul 2014. Alte 9 milioane de euro sunt alocaţi refacerii patrimoniului viticol, iar crama intră în renovare după o investiţie de peste 4 milioane euro în echipamente de vinificaţie, condiţionare, depozitare şi îmbuteliere. De asemenea,1,5 milioane euro sunt alocaţi înnoirii parcului de maşini agricole şi tractoare. În planurile omului de afaceri Jean Valvis intră şi introducerea cramei în circuitul oenoturistic, acesta realizând şi un proiect pentru un conac, cu 20 camere, piscină, spaţii de relaxare şi terenuri de sport.

Cabana Scornicești

Produsul de mai sus este o veche insignă (din regimul comunist) care promovează Cabana turistică Scornicești, probabil importantă unitate de cazare și alimentație publică, pe vremuri. Cercetând internetul nu am aflat niciun fel de informații despre această cabană și nici cu referire la faptul daca mai este sau nu în picioare, sau poate și-a schimbat denumirea. În compensare eu vă ofer cateva date despre localitatea Scornicești, intrată în istorie că aici s-a născut liderul comunist Nicolae Ceaușescu.

Scornicești este un oraș (declarat în anul 1989) din județul Olt, care include și satele: Bălțați, Bircii, Chițeasca, Constantinești, Jitaru, Mărgineni-Slobozia, Mihăilești-Popești, Mogoșești, Negreni, Pișcani, Rusciori, Șuica și Teiuș. Aici s-a născut fostul președinte comunist al României – Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918). Localitatea a beneficiat de numeroase avantaje în perioada în care acesta s-a aflat la conducerea statului, fapt care a determinat transformarea rapidă dintr-un mic sat într-o localitate de tip urban. Primul document scris pe 10 decembrie 1505 sub Radu cel Mare Voievod atestă intrarea lui Badea din Șuica și a fiilor săi în satul Șuica pe Neagra (Negrișoara) care le fusese dăruit de către domnitorul Vlad Călugărul. Orașul Scornicești este situat în partea de nord-est a județului, mai precis în Platforma Cotmeana a Podișului Getic. Localitatea este situată la 48 kilometri de Pitești și la 25 kilometri de Slatina. În zona centrală a localității există aproximativ 70 de blocuri de locuit (circa 1600 de apartamente), principalele instituții publice ale orașului și zonele de comerț și industrie. Tot în zona centrală se poate vizita casa natală a lui Nicolae Ceaușescu. La recensământul din anul 2011 orașul număra 11766 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 91,36% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Scornicești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91% și restul – nedeclarată sau altă religie. Până în 1989 Scorniceștiul devenise un important centru agricol și agroindustrial cu activități în toate ramurile agriculturii: culturi de cereale în regim intensiv (inclusiv suprafețe irigate), pomicultură (cultura prunului și mărului), legumicultură (complex de sere), zootehnie bazată pe complexe de creștere a păsărilor, a ovinelor și a bovinelor. După 1989, odată cu revenirea proprietății individuale asupra terenului, activitatea agricolă a suferit un recul. În prezent există o componentă de agricultură de subzistență practicată de micii fermieri și o componentă, cu tendință ascendentă, de agricultură bazată pe obținerea profitului. Această a doua categorie cuprinde ferme de exploatare a terenurilor arabile și ferme de creștere a porcinelor, a păsărilor și a ovinelor. Industria orașului a suferit două mari curbe descendente: una la începutul anilor 2000, când au dispărut fabricile de procesare a produselor alimentare și alta în perioada 2008-2010, când fabrica de piese și subansamble auto a fost închisă, iar mare parte din fabricile de confecții textile, apărute în anii 1990 au avut parte de restructurări masive. În prezent sectorul industrial se rezumă la fabrici de confecții textile, unități de topire, turnare și prelucrare a aluminiului și unități din industria alimentară. Activitatea comercială în Scornicești a luat amploare odată cu dezvoltarea urbană a localității și, în prezent, constă într-o piață agroalimentară, un supermarket, mai multe magazine alimentare, de îmbrăcăminte, farmacii și alte unități necesare pentru aprovizionarea localnicilor și a locuitorilor comunelor învecinate. Scorniceștiul beneficiază de un stadion de fotbal cu o capacitate de 18000 de locuri. Dotările stadionului în momentul construcției includeau: scaune la tribuna I, tribună oficială, spații pentru presă, vestiare, saună, bazin de înot sub tribuna II, gazon cu sistem de drenare al apei, camere de locuit pentru cantonamente (sub tribuna I). Din păcate, în prezent, stadionul este într-o stare de degradare avansată.

Echipa de fotbal FC Olt Scornicești a jucat mai multe sezoane în liga 1, promovând în 1981și fiind retrogradată în 1990, azi jucând în liga a 4-a. Aici au jucat pentru o vreme mari fotbaliști precum: Dorinel Munteanu, Victor Pițurcă și Dan Petrescu. În urmă cu peste 25 ani, Scorniceștiul era unul dintre cele mai prospere orașe din România. Până în 1989 Scorniceștiul devenise un important centru agricol și agroindustrial cu activități în toate ramurile agriculturii: culturi de cereale în regim intensiv (inclusiv suprafețe irigate), pomicultură (cultura prunului și mărului), legumicultură (complex de sere), zootehnie bazată pe complexe de creștere a păsărilor, a ovinelor și a bovinelor. După 1989, odată cu revenirea proprietății individuale asupra terenului, activitatea agricolă a suferit un recul. În prezent există o componenta de agricultură de subzistență practicată de micii fermieri și o componentă, cu tendință ascendentă, de agricultură bazată pe obținerea profitului. Astăzi, din tot ce exista, nimic nu mai funcționează. Este trist, să vezi că dintr-un oraș înfloritor, Scorniceștiul a devenit o umbră.

I.P.Aluminiu - Slatina

În istoria sa, fotbalul slătinean nu a avut niciodată sub el o fundaţie financiară suficient de solidă, în stare să susţină construcţia ce se voia impunătoare. Orice cutremur, cât de mic, era urmat de alunecări de teren care obligau la crearea unui nou proiect. Perioada de glorie avea sa fie ,in prima parte a anilor '80. Începând cu sezonul 1982-1983 echipa reprezentativă a oraşului este încredinţată Intreprinderii de prelucrare a aluminiului, pe scurt I.P.A. Era al patrulea proiect care începea la Slatina după : Gloria (1970) , Dinamo (1973) şi Energia (1979 ). Primul campionat sub acest nume va fi şi cel mai bun parcurs din scurta sa istorie. La finalul sezonului 1982-1983, al Diviziei B (actuala Liga a II-a) echipa slătineană incheia competiţia, pe podiumul Seriei a 2-a , pe un onorant loc 3, linia de clasament a sezonului aratand astfel: 34 17 7 10 50 -37 42, un podium completat de Dinamo Victoria București, locul 2 - 42 puncte si Rapid București, locuul - 56 puncte. Meritul aparținea în principal jucătorilor, dar şi al cuplului Petre Botoran (directorul întreprinderii) si Ion Cârciumarescu (antrenor principal).Tot in acest sezon pe final de campionat avea sa se inaugureze si stadionul I.P.A., actualul Metalurgistul. Deși au trecut de atunci mulți ani, rămâne in istoria fotbalului din Slatina cea mai mare performanță. Sub numele IPA echipa a mai jucat două sezoane terminând pe locul 8 si apoi 11, din sezonul 1985/1986 devenind Sportul Muncitoresc Slatina.

Fotbal Club Olt - Slatina

A.C.S. F.C. (Fotbal Club) Olt Slatina (în trecut C.S. ALRO Slatina) a fost un club de fotbal profesionist de fotbal ce a reușit promovarea în Liga a II-a la finalul sezonului 2009-2010, câștigând în ultima etapă pe terenul contracandidatei FCM Târgoviște. Din returul sezonului 2010 – 2011 echipa își desfășoară meciurile de acasă pe Stadionul 1 Mai după ce s-a mutat de pe Stadionul Metalurgistul. În vara anului 2012, CS ALRO Slatina și-a schimbat denumirea în ACS FC Olt Slatina, neavând nicio legătură cu fosta echipă Olt slatina, înființată în anul 2009 și desființată mai apoi la sfârșitul sezonului 2011-2012 din Liga a II-a. FC Olt Slatina s-a desființat în 2015, dar autoritățile locale au adus aici echipa CS Inter Clinceni, preluând apoi numele de ACS Inter Olt Slatina. Nu a durat mult această inițitivă de salvare, întrucât în pauza de iarnă din sezonul 2015-2016 și acest club s-a desființat. În 2006 FC Olt Slatina s-a unit cu Alprom Slatina rezultând un club nou – FC ALRO Slatina.

Festivalul Călușul Românesc - Ediția XV - Olt 1983

Încă din anul 1969, anual, în municipiile Slatina și Caracal dar și întreg județul Olt, se desfășoară Festivalul Călușul Românesc. În toată această perioadă, pe scena festivalului au evoluat peste 1700 de formații de călușari, călușeri și căiuți, însumând aproape 43000 de dansatori, sute de ansambluri folclorice din țară și din străinătate, orchestre și soliști de muzică populară. Festivalul se desfășoară sub egida Consiliilor Locale și a Primăriilor, în parteneriat cu Agenția Națională pentru Turism, cu UNESCO, Comisia Națională a României pentru UNESCO și cu Centrul Județean pentru Promovarea Tradițiilor Populare Olt. În cadrul festivalului evoluează formații de călușari din județul Olt și nu numai, parade ale portului popular oltenesc, au loc simpozioane și concerte de muzică populară și în plus sunt organizate și târguri expoziționale cu produse artizanale populare oltenești dar se organizează degustări ale produselor culinare specifice locului. În cadrul festivalului un loc aparte revine prezentării de diverse datini și obiceiuri populare. Piețele și scenele amenajate în tot județul vibrează adânc la cel mai tulburător și amețitor dans românesc, unic prin varietate și bogăție de mișcări. Aici sunt invitați dansatori, soliști și instrumentiști din toată țara dar și din străinătate.

Regimentul 91 Aviație Deveselu

În localitatea Deveselu din județul Olt a existat o unitate de elită a aviației militare românești – Regimentul (Baza) 91 aviație reactivă de vânătoare. Ea a fost înființată prin anii 50 fiind finanțată și de Uniunea Sovietică. Prin anii 70 - 80 aici s-au format generații de piloți ce au zburat pe avioanele MIG 15, 19 sau 21 adeseori însoțiți de piloțo din Uniunea Sovietică. Până în anii 1980, baza aeriană devenise cea mai importantă din România, găzduind patru escadrile și 100 de piloți. În anii 1990, era singura bază aeriană din țară de unde se efectuau misiuni de noapte. În timp această bază militară a suferit mari transformări provoacând emoţii diferită celor care au servit patria în această unitate. Astăzi aici lucrează 500 militari români, 250 militari americani dar și alt personal, unitatea având misiunea principală de protejare a spațiului aerian românesc împotriva rachetelor oricărui inamic. Din 1 mai 2012, unitatea poartă numele - Baza Militară 99.

Deveselu este o comună din județul Olt care include și satul Comanca. Aici este amplasat scutul american antirachetă ce asigură protecția Europei împotriva unui atac prin surprindere, cu rachete iraniene. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată la 19 iunie 1537 într-un document semnat de domnitorul Țării Românești – Radu Paisie. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3157 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3349 locuitori), dintre care: români – 95,34% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei oltene Deveselu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,77% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia, la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. Slatina are o populație de aproximativ 79000 de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. Sus am postat stema actuală a municipiului Slatina precum și câteva poze cu monumente de arhitectură și cultură slătinene, din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Podul de peste Olt

Palatul Administrativ

Moara Olteanca

Liceul Agricol

Școala de menaj

Hotel Parc

Palatul Băncii Slatina

Monumentul Ecaterina Teodoreanu

Grand Hotel Regal

Colegiul Național "Radu Greceanu"

Olt este un județ situat în provincia istorică Oltenia, România și are reședința în municipiul Slatina. Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Suprafața este de 5498 kilometri pătrați și numără aproximativ 415500 locuitori. Ca subunități administrative-teritoriale județul Olt este compus din; 2 municipii – Slatina și Caracal, 5 orașe – Balș, Corabia, Scornicești, Piatra Olt și Potcoava, precum și 104 comune. Sus am postat stema și harta județului Olt, iar mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în acest județ (monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite), dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.