Epaminonda's Blog.....: SEEWALCHEN AM ATTERSEE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea austriacă SEEWALCHEN

AM ATTERSEE, bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ

și câteva trimiteri poștale din vremuri diferite.

Vila Paulick

Hotel

Biserica Saint James

Galeria Petra Seiser

Centrul Gustav Kimt

Vedere generală

Trimiteri poștale

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

____________xxx____________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Insigna aviație militară 1941 - 1991

Produsul medalistic de mai sus este o insignă din aviația militară care marchează vreun jubileu al acestei importante arme din Armata României sau care celebrează vreo promoție de ofițeri de aviație. Aviația militară, denumire oficială – Forțele militare aeriene române, este folosirea aeronavelor militare și a altor mașini zburătoare în scopul conducerii sau al activării războiului aerian, inclusiv capacitatea națională de transport aerian (marfă aeriană) să asigure furnizarea logistică forțelor staționate într-un teatru al acțiunilor militare sau de-a lungul unui front. Forța aeriană include mijloacele naționale de desfășurare a unui astfel de război, inclusiv intersecția transportului și a ambarcațiunilor de război. Avioanele militare includ bombardiere, avioane de vânătoare, avioane de transport militar, avioane de antrenament și avioane de recunoaștere. Forțele aeriene militare sunt organizate în unități și mari unități navigante și de deservire și execută misiuni în cooperare cu celelalte arme sau independent. Înființată oficial la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul României, istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. În prezent, Forțele Aeriene Române au un efectiv de 10.800 de persoane și 164 de aeronave, fiind într-un proces de modernizare și reorganizare. În 2022, Forțele Aeriene Române aveau 11.700 de angajați.

Set medalii câștigător

Arcașii Dunării de Jos - fete - tradițional

Piesa de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la o competiție de tir cu arcul clasic ce a avut loc în Pădurea Gârboavele din apropierea municipiului Galați.

Tirul cu arcul este arta, tehnica sau abilitatea de a propulsa săgeți folosind un arc. Din punct de vedere istoric, tirul cu arcul a fost folosit pentru vânătoare și luptă, iar în timpurile moderne, utilizarea sa principală este în activitățile de agrement și în sport. În Japonia tirul cu arcul a devenit o artă marțială denumită Kyudo. Varianta occidentală a devenit un sport olimpic. După dezvoltarea artileriei cu praf de pușcă (ca. 1430–1440 în Europa și în sfârșitul secolului al XVIII-lea în Americi) arcul și-a pierdut destinația militară. A rămas o activate de agrement, în special la vânătoare și un sport. Tirul cu arcul a devenit o proba olimpică la Jocurile Olimpice de vară din anul 1900 de la Paris. Există mai multe forme sportive ale tirului cu arcul și două federații internaționale: International Field Archery Association și World Archery Federation (fosta Federația Internațională de Tir cu Arcul, prescurtată FITA), care organizează proba de la jocurile olimpice.

Set 2 insigne - Colecția Lung Ioan - ACIR

Orice colecţie spune o poveste, iar istoria acestui hobby cultural datează de foarte mulţi ani. Colecţiile au avut un puternic impact cultural asupra societăţii înca din antichitate.Se spune că dinastia Ptolemeică, cea care a condus Egiptul între anii 305-30 Î.Hr, a deţinut o impresionantă colecţie de cărţi din întreaga lume, colecţie cunoscută sub numele de “Biblioteca din Alexandria”. O alta colecţie impresionantă care aparţine de această dată perioadei renascentiste a fost cea a familiei De Medici, una dintre cele mai influente familii din Italia secolelor XV-XVI. Membrii familiei De Medici au fost primii care au încercat să colecţioneze cât mai multe obiecte de artă. Exemplul lor a continuat şi în secolele care au urmat, fapt pentru care foarte multe dintre colecţiile deosebite care se găsesc astăzi în muzeele din întreaga lume reprezintă, de fapt, donaţiile unor astfel de colecţionari. Pe lângă obiectele deosebit de importante, au existat încă din cele mai vechi timpuri şi colecţii de piese cu o mai mică valoare materială. Aceste colecţii purtau numele de “curiosité”. Şi în prezent există asemena colecţii, acestea fiind chiar cele care domină, foarte multe persoane colecţionând fel de fel de marunţişuri. Fiecare colecţie are o poveste care descrie locurile şi evenimentele din trecut şi totodată îl defineşte pe cel care a pus bazele colecţiei.

Deşi multi colecţionari adună aceste obiecte din pură pasiune şi pentru valoare sentimentală, de multe ori aceste obiecte capătă în timp valoare bănească. Fiecare colecţie este unică, la fel şi colecţionarul care o deţine, acesta fiind influenţat de factori precum pasiunea pentru obiectele respective, interesul şi situaţia financiară, precum şi suma alocată acestui hobby, care poate deveni una foarte mare. Specialiştii în psihologia colecţiilor şi a colecţionarilor sunt de părere că în momentul în care o persoană începe o anumită colecţie, indiferent de tipul acesteia, un pas foarte important îl reprezintă ţinerea unei evidenţe foarte clare a pieselor din colecţie. Colecţionarii fotografiază fiecare element al colecţiei, grupează elementele colecţiei şi întocmesc un dosar în care înregistrează toate piesle. Mai mult decât atât, cei care colecţionează obiecte de valoare îşi asigură neapărat colecţia. Colecţionarii sunt conştienţi de aspectele cele mai importante: asigurarea, întreţinerea şi dezvoltarea colecţiei lor. Colecţionarii de artă tratează orice obiect artistic cu foarte mare responsabilitate şi sunt de foarte multe ori chiar specialişti, având în vedere legătura dintre artă şi istorie. Colecţionarii de cărţi consideră că pasiunea lor este una nobilă în adevăratul sens al cuvântului, atâta timp cât colecţionează operele literare cu o mare însemnătate pentru propria persoană şi nu pentru a le comercializa. Pe lângă colecţionarii de obiecte cu valoare culturală însemnată, există şi colecţionari care prezintă un interes aparte pentru obiecte care nu au mare însemnatate. Se presupune că această “pasiune” dusă la extrem poarta numele de “colecţionare compulsivă de obiecte” şi este considerată o boală în adevăratul sens al cuvântului. Ziare sau articole, cutii, doze de suc şi bere, sticle şi ambalaje precum şi alte obiecte de acest gen reprezintă punctul de interes al acestor “colecţionari”. De cele mai multe ori este nevoie de un consult de specialitate şi de un tratament adecvat, iar persoanele în cauză nu mai trateaza colecţia ca pe o pasiune, ele devenind din pasionati pacienţi. Iată unele caracteristici ale colecţionarului de rând:

Este foarte ataşat de colecţia lui, se “zburleşte” la cunoştiinţe dacă acestea îndrăznesc să îi deranjeze piesele din colecţie.
Îi place să îşi expună cât mai la vedere colecţia sau colecţiile.
Poate cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra exact acel obiect care “lipsea” colecţiei şi o “împiedica” să fie întreagă.

Insigna - ACIR

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Insigna - A.S. (?)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă care suscită mare interes din partea colecționarilor. Deși reprezentarea grafică este clară înscrisul A S pune multe semne de întrebare. Nu se știe exact ce ar putea însemna. Sunt păreri care susțin că ar putea însemna: Asociație sportivă, Asociație studențească sau Asociație științifică. Eu personal sunt tentat să cred că piesa a fost realizată de o asociație studențească sau științifică din domeniul industriei.

Argentina 1978

Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal

Campionatul Mondial de Fotbal 1978 a fost cea de-a unsprezecea ediție a celei mai importante competiții la care au participat echipe naționale din toată lumea, ediție ce s-a desfășurat în Argentina. Ediția a fost câștigată de către Argentina, învingând Olanda în finală cu scorul de 3 - 1. Turneul final al competiției a avut loc în perioada 1 – 25 iunie 1978 și la el au participat 16 reprezentative naționale. În cele 38 de meciuri jucate s-au înscris 102 goluri (2,68 de fiecare meci), cele mai multe (6) au fost înscrise de către jucătorul argentinian Mario Kempes. Cel mai bun tânăr jucător al turneului final a fost italianul Antonio Cabrini. Meciurile turneului final au fost vizionate de 1 545 791 spectatori (o medie de 40679 vizitatori de meci). Sus am postat logo-ul acestei competiții sportive.
În calificările pentru acest turneu final România a făcut parte din grupa a patra alături de reprezentativele Spaniei si Iugoslaviei și a terminat pe locul doi în grupă, locul 1 revenind Spaniei. Rezultatele obținute de România în grupă au fost:

16 aprilie 1977, România - Spania 1-0 (1-0) (6 Benito-autogol)
8 mai 1977, Iugoslavia - România 0-2 (0-2) (37 Georgescu, 47 Iordănescu)
26 octombrie 1977, Spania - România 2-0 (0-0) (75 Leal, 85 Asensi)
15 noiembrie 1977, România - Iugoslavia 4-6 (3-2) (2 Vigu, 40 Iordănescu, 43 Boloni, 67 Georgescu / 14, 51, 62 Sukic, 18 Muzinic, 79 Trifunovic, 84 Filipovic)

Echipa României a fost antrenată de Ștefan Kovacs. Cele mai cunoscute nume din formația noastră au fost: Moraru, Cheran, Sătmăreanu, Sameș, Vigu, Dumitru, Boloni, Iordănescu, Crișan, Balaci, Dudu Georgescu. Nicolae Rainea a condus la această ediţie a turneului final două jocuri, Italia - Franţa, primul meci jucat în grupa A preliminară şi încheiat cu victoria squadrei azzurra, scor 2-1, apoi Peru - Brazilia 0-3, în faza a doua a grupelor. Italia şi Brazilia aveau să îşi dispute de altfel finala mică a competiţiei, selecţionata cariocas impunîndu-se cu 2-1 şi terminând pe podium.

____________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE