Mai jos admirați și alte fotografii din localitatea germană
OSCHERSLEBEN, districtul BOERDE, landul SAXONIA
ANHALT, câteva trimiteri poștale ilustrate, o insignă, o
monedă și o medalie locale.
Biserica Sfânta Maria
Biserica Sfântul Nicolae
Circuitul auto
Trimiteri poștale
Arhitectură locală
Insignă locală
Monedă locală
Medalie locală
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
UN CAREU
DE DEFINIȚII REZOLVAT
O EPIGRAMĂ PROPRIE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
____________xxx____________
CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu,
MEDALIA, poți citi în articolul “Le
Havre – Franța”.
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Florea Dumitrache "Mopsul" 1948 - 2007
Florea Dumitrache a fost jucător bucureștean
de fotbal, maestru emerit al sportului, subinginer, poreclit “Mopsul” care s-a
născut la data de 22 mai 1948 ți a decedat la data de 26 aprilie 2007. S-a
legitimat în anul 1961 la Rapid București, a trecut după doi ani la T.U.G, unde
în 1964 a fost descoperit de antrenorul Traian Ionescu, cel care l-a
transferat la Dinamo, club în cadrul căruia a realizat marile performanțe ale
activității sale de jucător. Atacant de mare valoare, Dumitrache a făcut parte
din lotul echipei naționale de fotbal a României, prezentă la Campionatul
Mondial de fotbal din Mexic, 1970, numărându-se printre componenții săi de
bază. Florea Dumitrache a fost un jucător remarcat prin driblingurile sale de
excepție, foarte derutante, dar și prin eficacitatea și spectaculozitatea
loviturilor de cap. Iată cluburile la care a jucat Dumitrache: Rapid București (1961-63), T.U.G. București (196-64), Dinamo
București (1964 – 76), Jiul Petroșani (1976-79), Corvinul Hunedoara (1979-83) și Minerul Știința Petroșani
(1983-84). Dintre performanțele marelui
jucător amintesc:
- Selecții în echipa națională: 31 (15 goluri)
- Campion național: 3 titluri (1971, 1973, 1975)
- Cupa României: o victorie (1968)
- Golgheter al campionatului național: 2 titluri (1969 și 1971)
- Fotbalistul nr.1 al României: 2 titluri (1968 și 1969)
- 358 prezențe în prima divizie - 170 de goluri
- Cupele europene: 20 de meciuri, 8 goluri
Să
ne amintim de turneul final al Campionatului mondial de fotbal „Mexico 1970”,
unde Florea Dumitrache a înscris două dintre cele patru goluri pentru echipa
națională. România a fost repartizată în grupa a III-a, alături de Brazilia,
Anglia și Cehoslovacia. A fost un campionat mondial dominat de fair play, fără
jucători eliminați. Atunci s-a introdus și conceptul de cartonașe galbene și
roșii, inaugurarea „galbenului” fiind făcută la meciul de debut dintre Mexic și
URSS. Mascota ediției a fost Juanito, un băiețel cu sombrero, îmbrăcat în
echipamentul de joc al țării gazdă. El promova tradiția locală, dar și mingea
Adidas Telstar, primul balon oficial al unui campionat mondial, pe care mascota
mexicană îşi ținea piciorul. În 1970, România participa pentru a patra oară la
un turneu final al campionatului mondial, dar spre dezamăgirea noastră nu a
putut depăși faza grupelor. Asta nu a însemnat că au lipsit satisfacțiile,
având în vedere victoria cu Cehoslovacia și cele două goluri înscrise
Braziliei, viitoarea campioană. România a participat la campionatul mondial cu
un lot de 22 de jucători, atacanți fiind Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Gh.
Tătaru, F. Domide, aceștia fiind dirijați de marele antrenor român Angelo
Niculescu. Meciurile echipei naționale au avut loc pe stadionul Jalisco din
Guadalajara, iar rezultatele au fost onorabile: România - Cehoslovacia 2 -1,
România - Anglia 0 – 1, România -Brazilia 2 – 3, echipa noastră clasându-se pe
locul 3, după Brazilia și Anglia. Prestația bună a echipei, dar mai ales jocul
deosebit pe care atacantului Florea Dumitrache l-a avut la acel campionat
mondial, coroborat cu starea de spirit extraordinară în rândul suporterilor au
dus la realizarea acestei insigne-medalion. Pe baza aceluiași proiect s-a
realizat în anul 2007 la Monetăria Statului o insignî dar și o medalie cu
chipul lui Dumitrache. Piesele sunt confecționate din tombac nichelat patinat
prin presare, sunt rotunde și au diametrul de 30 milimetri.
Regina Elisabeta a României - 1 Martie 1902
Elisabeta
a României, pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth
Pauline Ottilie Luise zu Wied; născută 29 decembrie 1843 la Neuwied (azi
Germania) și decedată 18 februarie / 2 martie 1916 în București a fost
doamna, apoi regina României în timpul domniei soțului ei, Carol I al
României, fiind patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile,
poetă, eseistă și scriitoare. În timpul războiului din 1877, Elisabeta a
înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente
pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și
a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din
înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în
gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate, Societatea
“Regina Elisabeta" a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa
17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat
starea familiilor nevoiașe. Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul
meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național
românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din
suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a
organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri
naționale.Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze
prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în
devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar
pictorul Nicolae Griorescu și poetul Vasile Alexandri. Elisabeta
a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era
încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie
susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa
adoptivă. Trenul Orient Expres făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal.
A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele
mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care Principele de
Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în
marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de
mașini de scris. Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice
diverse opere în limbile franceză, germană și engleză sub pseudonimul Carmen
Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România.
În 1909 Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe
strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest
centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală
sanitară etc. A scris enorm, peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse
în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice și patru romane. A
scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Regina Elisabeta a
murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost
îngropată la Mănăstirea Curtea de Argeș.
Spada masonică șerpuită
Piesa de mai sus este Spada
masonică
șerpuită (epee flamboyante) – instrumentul Venerabilului Lojii care invocă
Marele Arhitect al Universului. Ea se prezintă sub
forma unei lame sinuoase, cu mânerul din lemn bățuit ce are la capăt o rozetă
de forma unei broșe. Ea are dimensiunile de 12 x 4 centimetri și poate fi
văzută în colecția Muzeul Național Bruckenthal – Muzeul de Istorie Sibiu.
Vorbind etimologic, Francmasoneria
este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în
Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason,
încetăţenit la noi prin secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera
franceză; sensul termenului fiind identic şi în celelalte limbi europene:
freemason în engleză, Freimaurer în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia
privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem
să-i spunem : breaslă - vine din faptul că membrii ei erau constructorii
bisericilor şi catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost
ridicate de francmasoni între secolele X -XVII, aceasta fiind principala
îndeletnicire a Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă
medievală, o societate secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie
specială şi un alfabet secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un
simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidărie) şi un mit
fundamental – mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul templului lui
Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu uneltele lor: rigla, cleştele
(compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în
Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit Hiram au căpătat şi
ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul vieţii materiale, inima –
sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În continuare voi enumera
simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume: ECHERUL şi COMPASUL, sunt
simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii
stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie (simbolul Cărţii Sacre), cele
trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este simbolul rectitudinii morale în
conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul, simbolul patimilor (lăcomie,
mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism), al cunoaşterii şi priceperii.
Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar fără un echer nu se poate
construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este elementul echilibrului
interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie
verticală infinită care conduce la perfecţiune. Semnifică capacitatea de a
construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA, semnifică necesitatea de a
uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa voinţei iar dalta
discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două determină
perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi a
ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de
măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei,
dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un
celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi
dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi
voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui
triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul
triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe
filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera
G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi,
Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul
divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al
vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al
atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi
mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se
găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite.
SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între
alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele
simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al
raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează
Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL,
după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei
platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem
simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune
cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre
simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului
de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului
dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii.
COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul
feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a
doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu
alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi
orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor
şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate,
stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi.
MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al
opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi
fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi
dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul
dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu
echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională
din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub
patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri
masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație
masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care
însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din
România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR
1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice
masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații
masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat
devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic.Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a
jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei.
Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat
evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o
considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie
de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati
apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi,
Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in
lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri,
Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12
din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii.
Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine,
in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru
Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de
Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii
sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau,
acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia.
Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult,
in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman,
Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian
Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan
Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan
Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe,
Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia
Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei
romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei
Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si
suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere.
Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae
al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte
urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care
evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva
conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru
a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de
stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca
doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele
„francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free
mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care
înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din
rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici,
bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului
enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai
vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită
întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi
însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar
atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o
asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din
Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria
este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru
binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a
membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul,
pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri
sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe
dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde
spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere
sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă
această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o
organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele
masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Colegiul medicilor din România - Secția dentistică
Colegiul
Medicilor din România, înființat prin Legea Sanitară din 1930, este organizația
profesională a corpului medical, care are sarcina să controleze practica
medicală și să vegheze la păstrarea prestigiului corpului medical, luând
măsurile necesare pentru preîntâmpinarea sau sancționarea abaterilor săvârșite
prin actele medicale profesionale și deontologie medicală. Regulamentul de
organizare și funcționare a Colegiului Medicilor a fost publicat pe 1 octombrie
1931. În 1938, Preşedinţia Consiliului de Miniștri a aprobat insigna corpului
medical, cât şi purtarea acesteia. Primul model îl reprezintă pe Esculap, zeul
medicinii, încadrat de literele „C” şi „M”. Pe revers, este ataşat un buton pe
care este reprezentată stema României în centru, iar pe margine inscripția „
COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA”. De asemenea, pe corpul insignei este ştanţată
seria acesteia. O variantă mai tardivă utilizează ca sistem de prindere o
agrafă verticală, iar inscripţia „COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA” este prezentă
în relief direct pe corpul insignei. Modelul prezentat aici ste cel al
Secțiunii de Dentistică. Pe avers, litera „D” înlocuieşte numele lui Esculap,
iar pe revers inscripția „SECŢIA DENTISTICĂ” este în relief, de asemenea pe
corpul insignei este ştanţată seria. Piesa este confecționată
din alamă aurită și are dimensiunile 17,2 x 15 milimetri.

Colegiul Medicilor din România (CMR) este o organizație
profesională din România reînființată
în anul 1995. Este o instituție de interes public, neguvernamentală, apolitică și fără scop
patrimonial. Obiectul principal de activitate al CMR este controlul și
supravegherea exercitării profesiei de medic, aplicarea legilor și
regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei,
reprezentarea intereselor profesiei de medic și păstrarea prestigiului acestei
profesiuni în cadrul vieții sociale. Ca organizație profesionala, CMR
apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate
sferele de activitate, apără onoarea, libertatea și independența profesională a
medicului în exercitarea profesiei.
Ucenic fruntaș
Conform Dex, ucenicul este o persoană
(tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă
să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui
angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă.
Această insignă a fost realizată în vremea de început a regimului comunist din
România, ca dovadă este prezența stelei în cinci colțuri reprezentată la partea
superioară a insignei. În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu
sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor
categoriilor de oameni ai muncii, printre care și sportivii, pentru obținerea
de rezultate și mai bune în activitatea fiecăruia, aici încadrându-se și
această insignă. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile
și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței
cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător
devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.
Se cerea astfel o eficiență
sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la
sânge”. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau
confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri
comuniste. De pe insignă nu lipsesc spicul de grâu și roata dințată
(simbolurile agriculturii și industriei), rafinăria (bogăția subsolului
național), cartea (necesitatea de culturalizare a tineretului) culorile
naționale ale drapelului și steaua (viitorul comunist a societății românești).
_________ooOoo__________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Titlu de 10 acțiuni nominale de cinci mii lei 1928
BANCA ȘTEFAN CEL MARE DIN FĂLTICENI
Detaliu vignetă de pe o felicitare românească
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 04.07.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu