Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO GERMANE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos comemorează trecerea a 200 de ani de la nașterea lui Georg Buchner.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, iar periferic circular este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND 2013 10 EURO” însemnând numele țării în limba germană, anul emiterii monedei și valoarea acesteia. Interior acestei inscripții și tot circular sunt reprezentate 12 stele fiecare având câte cinci colțuri. Deasupra inscripției 10 EURO este aplicată inscripția Silber 625 însemnând materialul - argint și titlul acestuia. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat chipul lui Georg Buchner, ușor spre dreapta. Periferic circular este aplicată inscripția: “200 GEBURTSTAG GEORG BUCHNER” însemnând “200 de ani de la nașterea lui Georg Buchner”. Pe interiorul acestei inscripții, și tot circular, este aplicată inscripția: “FRIEDE DEN HUTTEN, KRIEG DEN PALASTEN”, ceea ce se traduce “Pace pentru colibe, război pentru palate” – numele unei scrieri a acestui personaj. Undeva în dreapta sunt aplicate literele XY – simbolul monetăriei germane care a realizat moneda. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

data emiterii – 10 octombrie 2013
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
metal compoziție – argint
calitate - proof și UNC
simbolul monetăriei – XY
tiraje – 1,284 milioane UNC și 20000 proof.
designer – Eugen Ruhl

Karl Georg Büchner a fost un scriitor romantic german (poet, dramaturg, traducător), filozof, medic, naturalist, care s-a născut la data de 17 octombrie 1813 și a decedat la data de 19 februarie 1837. Fratele său Ludwig a fost un mare fizician al vremurilor. A studiat la universitățile din Strassbourg și Giessen. A murit de tifos. Din opera sa amintesc:

Moartea lui Danton – 1835
Leonce și Lena – 1836
Woyzeck – 1837
Lenz
Curierul hessian
Pace pentru colibe, război pentru palate

2. Moneda de mai jos marchează trecerea a 250 de ani de la nașterea lui Johann Gottfried Schadow.
În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, iar periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreaptă sunt reprezentate 12 stele fiecare având câte cinci colțuri. Sub pajură sunt aplicate inscripțiile: “SILBER 625” însemnând materialul din care este realizată moneda - argint și titlul acestuia și “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND 2014 10 EURO” însemnând numele țării în limba germană, anul emiterii monedei și valoarea acesteia.”. Sub una din ghearele pajurii este marcat litera A – simbolul monetăriei germane care a realizat moneda. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat chipul lui Johann Gottfried Schadow încadrat stânga, dreapta și jos de sculpturi proprii. Periferic circular pe partea superioară și dreaptă este inscripționat numele personajului: “JOHANN GOTTFRIED SCHADOW”, iar la partea inferioară curbat anii de viață ai personajului: “1764 - 1850”. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

data emiterii – 8 mai 2014
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
metal compoziție – argint
calitate - proof
simbolul monetăriei – A

Johann Gottfried Schadow a fost un sculptor german care s-a născut la data de 20 mai 1764 într-o familie de oameni săraci și a decedat la data de 27 ianuarie 1850. Lucrarea sa emblematică este carul de deasupra Porții Brandenburg din Berlin, executat în anul 1793, când avea încă doar 29 de ani. A studiat la Berlin și Roma. El este revendicat de clasiciști și idealiști. A realizat peste 200 de lucrări dintre care amintesc:

Mormântul fiului regelui prusac Friedrich Wilhelm al II-lea - Alexander von der Mark
Frederich cel Mare – Stettin
Blucher – Rostok
Luther – Wittenbeg
Monumentul prințesei Louise și sora ei Frederica
Busturile lui Goethe, Wieland și Fichte (pe vremea cît ei erau încă în viață)
Carul de pe Turnul Brandenburg – Berlin
Friza alegorică de pe fațada Monetăriei Regale – Berlin.
A gravat 12 medalii cu chipul lui Goethe, al cărui bun prieten și era

3. Moneda de mai jos comemorează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Richard Strauss.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, iar periferic circular este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND 2014 10 EURO” însemnând numele țării în limba germană, anul emiterii monedei și valoarea acesteia. Interior acestei inscripții și tot circular sunt reprezentate 12 stele fiecare având câte cinci colțuri. Undeva în partea dreaptă este marcată litera D - simbolul monetăriei germane care a realizat moneda. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat chipul lui Richard Strauss, privind spre stânga. Periferic circular este aplicată inscripția: “150 GEBURTSTAG RICHARD STRAUSS” însemnând “150 de ani de la nașterea lui Richard Strauss”. Undeva în partea dreaptă este aplicat un ornament decorativ ce semnifică marca gravorului acestei monede. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

data emiterii – 5 iunie 2014
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
metal compoziție – argint
calitate - proof
simbolul monetăriei – D
tiraje – 185000 bucați
designer – Erich Ott din Munchen

Richard Strauss a fost un apreciat compozitor și dirijor german, strălucit reprezentant al muzicii cu program, care s-a născut la data de 11 iunie 1864 și a decedat la data de 8 septembrie 1949. A dirijat orchestra din Meinengen dar și la operele din: Berlin, Munchen și Viena. Ea a realizat o sinteză modernă romantismului aflat în prelungirea idealului clasic. Din creația sa enumăr:

Poeme simfonice: Don Juan, Moarte și transfigurație, Till Eulesspiegel, Don Quichotte, Așa grăit-a Zarathustra și O viață de erou
Simfonii: Simfonia Alpilor și Simfonia domestică
Opere – total 14 dintre care: Salomeea, Cavalerul rozelor, Electra, Adriana din Naxos, Femeia fără umbră și Arabela
Balete: Frișca și Legenda lui Iosif

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Academician Mihai Cimpoi

Festivalul literar internațional "Mihai Eminescu"

Dumbrăveni - Suceava - Ediția a XII-a 15 iunie 2019

Academician Mihai Cimpoi distins om de cultură,

reputat critic și istoric literar eminescolog

Membru de onoare al Academiei Române

Membru titular al Academiei de Științe a Moldovei

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Membru al Organizației Mondiale a Scriitorilor

Mihai Cimpoi (n. 3 septembrie 1942 în satul Larga, județul Hotin, regatul Românie, este un om de cultură apreciat, academician român, critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar, eseist și epigramist basarabean.”Om Emerit al Republicii Moldova”, două decenii ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1999-2001, Mihai Cimpoi este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi: „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în mai multe ediții) și "Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic" - o lucrare monumentală unică. El este autorul și realizatorul proiectului de durată "Congresul Mondial al Eminescologilor", lansat în 2012 și devenit tradiție. Viitorul academician, după cursurile primare și medii, absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și președinte din septembrie 1991 până în 2010. A fost deputat al poporului din URSS în dezghețul gorbaciovist (1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). În paralel, îndeplinește funcția de șef al Secției de literatură clasică a Institutului de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Moldovei, obține doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu, poet al Ființei” (conducător, Eugen Simion) și predă la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. În 1991 devine membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (1992), membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1994 este ales și membru al consiliului director al acesteia), vicereședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, cetățean de onoare al Craiovei (în 2005, alături de Grigore Vieru, Vasile Tărâțeanu). Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Deasemeni este director al revistei „Viața Basarabiei” și în colegiile publicațiilor „Caiete critice”, „Viața românească”, președinte fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău. Pentru bogata sa activitate publicistică a fost recompensat cu numeroase premii, titluri și distincții:

Premiul de Stat al R. Moldova (1994),
Premiile „G. Bacovia” (al revistei „Ateneu”, 1991), „Nichita Stănescu” (1995), „Lucian Blaga” (1990, 1995, 2000), Fundația Scrisul Românesc (1997), „Mihai Eminescu” (Drobeta Tr. Severin, 2000)
Premiul pentru eseu – „Prometeu și Pandora.
Premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu – „Ion Heliade Rădulescu.
Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară – „Grigore Alexandrescu
Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară – „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești.
Cetățean de onoare al municipiului Chișinău
Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1997)
Maestru al literaturii din R. Moldova, distincție de Stat (1992)
Ordinul Republucii (cea mai înaltă distincție de Stat, refuzat în semn de protest împotriva decorării cu același ordin a fostului prim-secretar bolșevic, I. I. Bodiul)
Medalia jubiliară „Mihai Eminescu” a României și R. Moldova
Ordinul Național Serviciu Credincios în grad de Ofițer (2009), la propunerea președintelui Academiei Române, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununat cu apariția Dicționarului general al literaturii române
Om Emerit al Republicii Moldova (2013)
Ordinul Național “Steaua României”, în grad de Comandor (2014)
Cetățean de Onoare al Municipiului Târgoviște
Doctor Honoris Causa al Universității Valahia din Târgoviște
Membru de onoare al Academiei Române – 1991
Membru titular al Academiei de Științe a Moldovei – 1992
Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Din activitatea sa de epigramist prezint aici două dintre epigramele sale reprezentative:

BĂRBATUL GENEROS

Cu forţe ce se fac utile

La ridicat pahare, halbe,

Toţi banii pentru zile negre

Îi risipeşte în nopţi ....albe.

VÂRSTĂ

Încep să mă albesc la plete,

Viaţa devine tot mai grea,

Încet, încet renunţ la fete,

Dar nu şi la....Feteasca mea.

De 11 ani în localitatea Dumbrăveni de lângă Suceava se desfăşoară Festivalul de literatură „Mihai Eminescu”, în iunie, dar şi în decembrie, într-o variantă mai redusă datorită vremii (şi nu vremurilor). Este, de fapt, un festival internaţional, prin participarea unor personalităţi de marcă din România, R. Moldova, Ucraina, Franţa, Turcia. De ce la Dumbrăveni? Pentru că o legendă spune că poetul nostru naţional aici s-ar fi născut, tatăl său fiind o perioadă, căminar. Legenda nu se confirmă în totalitate, dar este o legendă lucrătoare, dovadă emulaţia de spirit eminescian care se simte. Apoi, la Dumbrăveni, Eminescu este respectat şi aniversat / comemorat cum se cuvine sau cum i-ar fi plăcut lui însuşi. Trebuie să subliniem rolul imens al primarului comunei Dumbrăveni, Ioan Pavăl, al secretarului primăriei, Mihai Chiriac, al consilierilor locali, care au reuşit să facă din Eminescu o sărbătoare naţională cu reverberaţii europene. După Academia Română, comuna suceveană Dumbrăveni a realizat / realizează / va realiza cea mai distinsă şi pertinentă manifestare cultural-ştiinţifică din Ţară. Este aproape incredibil cum edilii dumbrăveneni ştiu să atragă nu numai marile personalităţi culturale şi ştiinţifice, dar mai ales sponsorii. Şi au mai avut o mare înţelepciune: să apeleze la Academia Română, acad. Eugen Simion fiind preşedintele de onoare al Festivalului literar „Mihai Eminescu”, precum şi la Academia de Ştiinţe din Chişinău. Şi mai e ceva de spus apăsat. S-au cheltuit mulţi bani, de la sponzori în special, şi nu în zadar. Pe lângă diplome, medalii, insigne, însemne etc., Primăria comunei Dumbrăveni a înţeles că trebuie să facă ceva care să dăinuie peste vremuri: tipărirea unor cărţi de mare valoare şi necesitate.

Dumbrăveni este comună din județul Suceava care include și satul Sălăgeni. Teritoriul comunei este situat în partea de nord-est a României, la limita administrativă a județului Suceava, la granița cu județul Botoșani.Teritoriul comunei este situat pe malul drept al râului Siret, la contactul podișului Dragomirnei( Podișul Sucevei) cu lunca Siretului. Prima atestare scrisă se află în cartea lui M. Costachescu ,,Documentele moldovenești înaintea lui Ștefan cel Mare’’, care spunea: "… identific satul din 1430 Dvoriștea, unde au fost curțile lui Dumbravă cu Dumbrăvenii din județul Botoșani. El este în fața Mândreștilor peste Sirete. Era și în veacul al XIV-lea. Își are numele de la un Dumbravă." Anul 1865, este anul în care, ca urmare a aplicării noii Legi comunale, este înființată comuna Dumbrăveni, compusă din cătunele Dumbrăveni, Sălăgeni, Văratec și Verești. Comuna Dumbrăveni este traversată de la vest la est de drumul național DN 29 Suceava-Botoșani, arteră de maximă importanță în structura rutieră a județului Suceava. Comuna beneficiază și de accesul la cale ferată prin halta Bursuceni, integrată într-un sistem de tranzit național și transfrontalier. La recensământul din anul 2011 comuna număra 7480 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 95,33% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Dumbrăveni, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 58,98%, penticostali – 31,24%, adventiști de ziua a șaptea – 2,54%, creștini după evanghelie – 1,52% și restul – nedeclarată sau altă religie. Din cei 8000 de locuitori ai comunei, din anul 2007, un sfert erau plecați la muncă în diferite țări europene.

Universitatea liberă internațională a Moldovei (U.L.I.M.)

Universitatea Liberă Internațională din Moldova (U.L.I.M.) este situată în centrul capitalei Republicii Moldova – orașul Chișinău, în vecinătatea Primăriei capitalei, pe Strada Vlaicu Parcalab nr. 52. Universitatea Liberă Internațională din Moldova, a fost fondată la 16 octombrie 1992 prin decizie de guvern. Concepută drept o instituție de învățământ superior de alternativă, ULIM astăzi promovează diverse tehnologii educaționale și informaționale în procesul de studii. Universitatea este acreditată de Consiliul Național pentru Evaluare Academică și Acreditare și Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare Științifică. ULIM este un centru-model educațional, cultural de anvergură europeană, cu biblioteci moderne, săli cu computere și aparataj performant, mediatecă, centru sportiv, campus, parteneriat strategic cu numeroase universități la nivel internațional, prezența la ULIM a unor somități profesorale, includerea în circuitul de elită al învățământului superior european, instituirea unor premii de excelență în domeniul literaturii, artelor, științei și tehnicii etc. ULIM oferă numeroase programe de studii, la toate nivelurile (licență, masterat, doctorat) și formele de pregătire universitară. Această universitate este organizată pe următoarele facultăți:

Facultatea de Drept
Facultatea de Științe Economice
Facultatea de Litere
Facultatea de Biomedicină și Ecologie
Facultatea de Informatică și Inginerie
Facultatea de Relații Internaționale
Facultatea de Științe Politice și Jurnalism
Facultatea de Psihologie
Facultatea de Asistență Socială și Științe ale Educației

R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) - 50 ani

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (în limba română moldovenească cu alfabet chirilic - Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ, în limba rusă - Молда́вская Сове́тская Социалисти́ческая Респу́блика sau МССР; abreviată RSS Moldovenească sau RSSM) a fost o republică constituientă a Uniunii Sovietice din 2 august 19640 până în 1991, exceptând perioada 3 septembrie 1941 – 4 septembrie 1944, când a fost Guvernământul Basarabiei în cadrul României. Cea mai mare parte a teritoriului pe care a existat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, partea răsăriteană a Moldovei (numită, începând cu acel an, "Basarabia") a fost ocupată de Imperius Rus în urma Păcii de la București încheiată între țariști și Imperiul Otoman, când în mod fraudulos cele două imperii au lezat integritatea statului medieval românesc Moldova. Până în 1917 Basarabia a fost o gubernie a Imperiului țarist, fără a avea reprezentare în procesul legislativ sau executiv. Odată cu izbucnirea revoluției din 1917 mișcarea română de eliberare națională a luat un nou avânt în Basarabia. Nou-alesul Sfat al Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească pe 15 decembrie 1917. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, pentru ca pe 9 aprilie 1918 să proclame unirea cu România cu 86 de voturi "pentru", 3 "împotrivă", 36 de abțineri și 13 absențe (din totalul de 138 de deputați). Protocolul adițional secret al Pactului Molotov-Rebbentrrop, a dus la trecerea la 28 iunie 1940 prin ultimatum (din partea guvernului URRS-ului) și cedare (din partea Consiliului de Coroană al României) a teritoriilor dintre Prut și Nistru (Basarabia), dar și a nordului Bucovinei, în componența URSS-ului. Astfel, RSS Moldovenească a devenit o republică unională separată în cadrul URSS-ului, cu drept teoretic de secesiune. La 22 iunie 1941 România, aliată cu Germania, a atacat Uniunea Sovietică reintegrând aceste teritorii în cadrul României. În februarie-august 1944, Uniunea Sovietică a reocupat Moldova răsăriteană și a organizat din nou RSS Moldovenească. În anul 1991 Basarabia a ieșit din Uniunea Sovietică. Numele țării s-a schimbat în Republica Moldova pe 23 mai 1991,țara proclamându-și independența pe data de 27 august 1991 odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. După ce, la început, s-a manifestat dorința de unire cu România, a izbucnit un război în Transnistria în anul 1992, susținut de armata rusă aflată acolo. Nici până acum guvernul de la Chișinău nu are controlul asupra acestei regiuni separatiste.

Spartachiada elevilor RSSM, Ediția a XXIV-a 1972

Produsul medalistic de mai sus este o insignă ce a fost conferită elevilor participanți la Spartachiada elevilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), ediția a XXIV-a, din anul 1972. Spartachiada a fost și este competiție generală cu adânci tradiții din RSSM (azi Republica Moldova). Competiția se desfășura pe categorii de vârste și aproape în toate sporturile existente și practicabile. Prin această competiție comuniștii urmăreau pregătirea tineretului pentru viață dar și pentru apărarea țării.

Uniunea apărătorilor din orașul Tiraspol

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată la comanda Uniunii Apărătorilor din orașul Tiraspol. După declararea independenței Republicii Moldova (27 august 1991), odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, a izbucnit un război în provincia Transnistria (anul 1992) susținut de armata rusă dislocată pe aceste meleaguri. Neacceptând limba moldovenească (română) această provincie a declanșat conflict armat pentru ruperea din trupul țării mamă – Republica Moldova.

Urmare a acestui conflict armat care a făcut victime de ambele părți s-a constituit organizația (asociația) Uniunea Apărătorilor din Transnistria și ulterior filiale locale, precum Uniunea Apărătorilor din Tiraspol, care face obiectul acestei prezentări.

Veteran al forțelor speciale din structura

Ministerului transnistrean al Administrației și Internelor

Produsul medalistic de mai sus este o insignă ce omagiază veteranii forțelor speciale din structura Ministerului Administrației și Internelor din Transnistria, generic denumite Nistru. După declanșarea conflictului din provincia transnistreană, forțe polițienești și militare, susținute a armata rusă dislocată aici, s-au constituit în grupul special de forțe “Nistru” care s-a situat în linia întâi a acțiunilor militare. Desigur că unii dintre aceștia și-au pierdut viața ori sunt răniți, dar este cert că pentru supraviețuitori participarea la acest grup este o “mare mândrie.”

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII