Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Guiana.

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și stânga este marcată inscripția: “GUYANE” (denumirea regiunii în limba franceză). În partea din dreapta jos sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 50000 exemplare

Guyana Franceză (în franceză - La Guyane, în română – Guiana) este un departament de peste mări al Franței, situat în nordul Americii de Sud. Este parte integrantă a Republicii Franceză și deci a Uniunii Europene. Guyana Franceză poate fi separată în două regiuni geografice: în nord o fâșie de coastă unde locuiește majoritatea populației și o pădure tropicală foarte densă și aproape inaccesibilă în partea centrală și de sud, cu înălțimi ce cresc gradual către frontiera cu Brazilia. În largul coastelor se găsesc o serie de insule, două arhipelaguri fiind mai importante: Îles de Rémire și Îles du Salut. O problemă cronică este afluxul de emigranți ilegali și de căutători de aur dinspre Brazilia și Surinam. Granița cu Surinam-ul este formată de râul Maroni care curge prin pădurea tropicală și este dificil de patrulat de către Jandarmeria Franceză. Mineritul ilegal de aur generează poluare, în special cu mercur și este de asemenea cauza alcoolismului ridicat și a numărului mare de cazuri de boli transmisibile pe cale sexuală. Guyana este locul în care a fost dezvoltat începând cu 1965 centrul spațial de la Kourou (1700 angajați), actualmente principala bază de lansare a programului spațial european. Regiunea este condusă de un consiliu regional format din 34 de membri. Reprezentantul guvernului francez este prefectul, având reședința în orașul Cayenne. Regiunea Guiana are 3 reprezentanți în parlamentul Franței (2 deputați și un senator). Guiana este subdivizată administrativ asemenea celorlalte departamente în 2 arondismente, 19 cantoane și 22 de comune. Conform estimărilor, populația Guyanei Franceze era de 199500 persoane în iulie 2006, înregistrând o puternică creștere față de recensământul din 1999 când se înregistrau 157.000 persoane. Populația este tânără, în 1999 43,3 % din populație având sub 20 ani. Atractivitatea regiunii se datorează rezervelor de aur, a unui sistem de sănătate performant, a unui sistem educațional avansat și de salarii mult mai atractive decât cele oferite în regiune. Datorită numărului mare de imigranți este greu de cunoscut populația exactă, iar datorită sistemului francez, care nu ține cont de etnie la efectuarea recensămintelor, datele despre compoziția etnică sunt doar aproximative. Se estimează la peste 80 numărul naționalităților diferite ale indivizilor ce locuiesc în Guyana. Guyana Franceză este puternic dependentă de subvențiile venite din partea Franței. Principala industrie este pescuitul (cu aproximativ trei sferturi din exporturi), mineritul în principal după aur și industria forestieră.
2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Haute-Normandie.

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și stânga este marcată inscripția: “HUATE-NORMANDIE” (denumirea regiunii în limba franceză). În partea din dreapta jos sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 50000 exemplare

Normandia Superioară (în limba franceză - Haute-Normandie) a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de. până la reforma administrativ-teritorială din 2014. Capitala regiunii era orașul Rouen, iar regiunea cuprindea 2 departamente. La 1 ianuarie 2016 Normandia Superioară a fost reunită cu Normandia Inferoară, în cadrul regiunii Normandia. Regiunea a fost creată în anul 1956 prin formarea a doua regiuni în zona ocupată tradițional de Normandia, o veche provincie și fost ducat cu o istorie ce se întinde până în secolul al X-lea, astfel că istoria celor două regiuni are foarte puține momente separate. În timpul Imperiului Roman, regiunea era divizată între mai multe orașe stat foarte prospere. Ulterior regiunea a fost cucerită de către franci în secolul V, iar după cucerirea de către normanzi în secolul IX regiunea a căpătat un rol din ce în ce mai important în Istoria Europei. Cucerirea Angliei din 1066 de către Wiliam Cuceritorul a reprezentat începutul unui lung conflict dintre Anglia și Franța pentru controlul Normandiei, care în următoarele secole a trecut în repetate rânduri din posesia unui regat în a celuilalt. În cele din urmă, Franța a recâștigat definitiv regiunea între 1436 și 1450, iar din 1468 a devenit domeniu regal. În timpul reformei noile idei religioase au găsit un suport puternic în regiune și aceasta a fost afectată de Războiul religiilor dintre Catolici și protestanți din secolul XVI. După Debarcarea din Normandia, în timpul celui de-al doilea război mondial au avut loc numeroase lupte pe teritoriul regiunii până la data de 12 septembrie 1944, zi ce marchează eliberarea ultimului oraș din Normandia Superioară – Le Havre. Regiunea este puternic marcată de fluviul Sena care are cursul inferior pe teritoriul ei. Aceasta formează o vale largă și la vărsarea în Marea Mânecii formează un estuar. În rest, relieful este valonat, fără înălțimi foarte mari. Regiunea este foarte dezvoltată din punct de vedere economic, realizând 60% din producția franceză de lubrifianți, 50% din productia franceză de materiale plastice și 30% din producția franceză de automobile. De asemenea este a 4-a regiune în ceea ce privește comerțul exterior și a 6-a în ceea ce privește cercetarea. Portul din Le Havre este al doilea port francez după Marsilia în ceea ce privește volumul de mărfuri dar primul în ceea ce privește numărul de containere și al 9-lea din Europa.
3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Île de France.

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și stânga este marcată inscripția: “ÎLE DE FRANCE” (denumirea regiunii în limba franceză). Deasupra cuvântului France sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 100000 exemplare

Île-de-France este una dintre cele 18 de regiuni ale Franței cu capitala la Paris. Regiunea cuprinde 8 departamente ce reprezintă, în mare parte, regiunea metropolitană a Franței. A fost creată în anul 1976 când a înlocuit Districtul Regiunii Pariziene, creat în 1961. Île-de-France este cea mai populată regiune a Franței, având mai mulți locuitori decât țări europene ca Belgia, Grecia sau Suedia. Regiunea este puternic populată încă de pe vremea Imperiului Roman, când exista orașul galic și ulterior roman Lutetia. În Evul Mediu, regele franc Clovis I și-a stabilit aici capitala și Parisul a crescut treptat devenind unul dintre cele mai importante orașe din lume. Odată cu dezvoltarea orașului, regiunea din jurul său a fost constituită într-un domeniu regal cunoscut sub denumirea de Provincia Île de France. În anul 1982, odată cu celelalte regiuni, Île de France a fost transformată în colectivitate teritorială cu o putere executivă extinsă și condusă de un consiliu ales în mod direct. Relieful regiunii este relativ plat, marcat de râul Sena, cu o altitudine medie de 33 m, variind între 217 m maxim și 11 m minim. În ciuda puternicei urbanizări, 45% din suprafață este folosită pentru agricultură iar 23% din suprafață este ocupată de păduri. Regiunea este unul dintre motoarele economiei mondiale. Cu un PIB de peste 427,2 miliarde de euro în 2003 s-a clasat deasupra unor țări importante ca Brazilia sau Rusia. Dacă ar fi fost o țară separată, s-ar fi clasat pe locul 15 în clasamentul Băncii Mondiale din acel an. Cu toate că din punct de vedere al populației este doar a 20-a metropolă a lumii, din punct de vedere al PIB-ului este a 5-a după Tokyo, New York, Los Angeles și Osaka-Kobe-Kyoto, la egalitate cu Londra. Cu toate că a suferit o puternică dezindustrializare, regiunea rămâne totuși cea mai importantă regiune industrială a Franței cu peste 650.000 angajați. De asemenea, un mare număr de companii și corporații franceze și internaționale își au sediul în regiune. Nu este de ignorat nici turismul, Parisul fiind cel mai vizitat oraș din lume, în turism fiind angrenată aproape 3% din populație (însă turismul nu contribuie decât cu 1% la PIB-ul regiunii, contrar ideii răspândite ca Parisul ar trăi din turism). Cele mai dinamice activități economice în Regiunea Pariziană sunt serviciile (telecom și IT, media, finanțe, transport și logistică) dar și industria luxului (parfumerie fină, bijuterii, textile de lux). O parte semnificativă din populație lucrează în servicii publice ca funcționari.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

A.C.R. - 111 ani (Automobil Clubul Român)

Mai jos prezint câteva file din istoria veche a Automobil Clubului Roman (A.C.R.), fost Automobil Clubul Regal Roman (A.C.R.R.) 1904 – 2014:

5 aprilie 1904. În salonul de onoare al Hotelului Boulevard din Bucureşti (clădire existentă şi în prezent), un grup de automobilişti, constituiţi în Adunarea Generală, a hotarât şi a semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din ţara noastră: Automobil Club Român. Automobil Club Român se înscrie, astfel, în primele 10 cluburi centenare din Europa şi în primele 14 cluburi centenare din întreaga lume.
Septembrie 1904. Are loc prima cursă de automobile din România organizată de ACR pe traseul Bucureşti – Giurgiu – Bucureşti (120 km). România a fost printre primele 6 ţări din lume care au organizat concursuri auto, după Franţa, SUA, Germania, Italia şi Austria.
8 decembrie 1905. ACR a fost primit ca membru al Asociaţiei Internaţionale a Automobil Cluburilor Recunoscute de la Paris, devenită ulterior Federaţia Internaţională a Automobilului (FIA).
1914. Automobil Club Român îşi schimbă statutul în Automobil Club Regal Român (ACRR), iar timp de 33 de ani Regii României au deţinut funcţia de preşedinţi de onoare ai ACRR.
15 ianuarie 1921. Adunarea Generală a ACRR introduce un nou capitol în Statut (capitolul 6) privind autorizarea cluburilor regionale. Primul club regional a fost înfiinţat la 8 septembrie 1921, la Cluj. Printre membrii lui de onoare s-a numărat Octavian Goga.
1925. ACRR s-a afiliat la Consiliul Central al Turismului Internaţional, cu sediul la Paris.
1926. Alexandru Berlescu realizează, în premieră, înconjurul României pe un Oldsmobile, parcurgând 2447 km în 50 de ore. Are loc, de asemenea, în România, prima cursă Bucureşti – Paris şi retur, fără oprire, performanţă realizată de Henry Manu, însoţit de N. Constantinescu, pe o maşină Buick.
1927. Este înfiinţat Automobil Club Regional Moldova de Sus, Cernăuţi, potrivit Statutului ACRR.
1929. Automobil Club Regal Român devine membru fondator al Cercului de sporturi Băneasa (Country Club), cu denumirea actuală de Clubul Diplomatic Bucureşti.
1936. Petre Cristea şi Ion Zamfirescu (însoţiţi de Gogu Constantinescu) câştigă Raliul Monte Carlo, pe un Ford V8, performanţă considerată ca fiind cea mai mare victorie a automobilismului românesc.
1 ianuarie 1948. Automobil Club Regal Român primeşte denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (ACRPR), cu sediul în B-dul 6 Martie nr. 5, fiind unicul club naţional recunoscut oficial.
1953. Este organizată Competiţia automobilistică Marele premiu al RPR şi Circuitul CFR pe parcelarea Floreasca din Bucureşti.
1958. Urmare a transformărilor politice din România, desfiinţarea Regatului, la iniţiativa unui grup de automobilişti, ACRPR a fost reorganizat într-o nouă concepţie, sub denumirea de Asociaţia Automobiliştilor din România (AAR).
1964. Are loc prima ediţie a Raliului Dunării – Castrol care avea startul la Viena şi sosirea la Braşov.
1967. Are loc prima ediţie a Raliului României. Un comitet de iniţiativă a depus diligenţele necesare pentru transformarea AAR în Automobil Clubul Român. La împlinirea a 63 de ani de existenţă, asociaţia automobiliştilor din România revenea, astfel, la numele ei iniţial – Automobil Clubul Român.
18 octombrie 1967. ACR se mută în noul său sediu situat în Str. Nikos Beloiannis nr. 27, astăzi Str. Take Ionescu nr. 27.
17 mai 1974. Se înfiinţează Federaţia Română de Automobilism şi Karting (ACR – FRAK).

92 Î.Hr. - 44 Î.Hr. Regatul lui Burebista

30 denar Dacia - 1/10 oze fine gold

Începutul stăpânirii regelui Burebista (ortografiat şi Buerebista) se situează în anul 70 Î.E.N.. Istoricul Strabon a scris „Buerebista, getul, luînd conducerea poporului său, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfîrşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încît, în câţiva ani, a întemeiat o mare stăpînire şi a supus geţilor aproape pe toţi vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia pînă în Macedonia şi în Iliria, iar pe celţii cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe boii care ascultau de regele Critasiros precum şi pe teurisci i-a şters de pe faţa pământului”. Burebista a fost considerat de contemporanii săi „cel dintîi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”. El a stăpînit „toate ţinuturile de dincolo şi de dincoace de Dunăre”, după cum ne informează o inscripţie în greceşte găsită în oraşul Dionysopolis (azi Balcic, în Bulgaria). În timpul domniei sale statul dac a ajuns în culmea puterii, fiind temut chiar şi de romani. Burebista a purtat numeroase războaie, toate victorioase. Statul său s-a întins de la Marea Neagră şi râul Bug până în Boemia de azi şi de la munţii Haemus - Balcani până în Carpaţii Păduroşi. În anul 44 Î.E.N. Burebista a fost asasinat iar statul a fost împărţit conspiratori. Există părerea că unul dintre aceştia a fost Koson care ar fi bătut celebrele monede de aur care au preluat numele său.

Insigna - Alpinist

Prima formă organizată de alpinism, pe teritoriul actualei Romanii este Siebenburgischer Alpenverein in Kronstadt (Clubul Alpin al Transilvaniei din Brasov) apare in Transilvania, pe fondul influentelor austriece, in mai 1873. Dupa cativa ani (in 1881), acesta a fuzionat cu nou infiintata Siebenburgischer Karpaten Verein – S.K.V (Societatea Carpatina Ardeleana) si devine sectia Brasov a SKV. Contributia Societatii Carpatine Ardelene (infiintata in noiembrie 1880 la Sibiu) la dezvoltarea alpinismului in Transilvania este covarsitoare, iar prin numarul de sectii infiintate pe tot teritoriul Romaniei, s-a transformat in una din cele mai puternice asociatii din tara. Această asociatie a construit 59 de adaposturi si a realizat mai multe drumuri turistice: poteca de la cascada Serbota pana la cabana Negoiu si mai sus, poteca pe Bucsoiu Mare (Deubel), poteca din abruptul Craiului numit astazi "La lanturi” dar care mai poarta inca denumirea de “drumul Deubel” etc. La 1 martie 1884 S.K.V-ul a infiintat un corp de ghizi selectand localnicii doritori, iar sectiunea Sibiu s-a ocupat de instruirea lor. In 1925, SKV-ul infiinteaza si un corp de salvare montana “Alpine Rettungstelle”. Tot membrii SKV-ului sunt cei care au realizat o serie de ascensiuni mai dificile in premiera, ca de exemplu Creasta Arpaselului din Fagarasi in octombrie 1912 sau Custura Saratii in 1921. În vechiul Regat, prima asociatie de alpinism este Societatea Carpatina “Sinaia” infiintata in februarie 1893. Aceasta organizatie a construit mai multe pavilioane in Bucegi (Varful cu Dor, Furnica, Piscul Cainelui, pestera Ialomitei, saua Caraimanului iar in 1900 a construit pavilionul de la vf. Omu care a fost refacut in 1912. Începând cu aceasta asociatie, in vechiul Regat s-au infiintat si alte asociatii de alpinism: Societatea Turistilor Romani (STR), Turing Clubul Romaniei (TCR) din care s-a rupt apoi ADMIR etc. Primele ascensiuni de iarna facute de alpinistii romani s-au facut incepand cu a doua jumatate secolului XIX. In 1857 liceenii Eduard Gusbeth si Eduard Copony au urcat pe vf. Postavaru in luna noiembrie. A doua ascensiune a acestui varf a avut loc abia in 1870, iar prima tura de schi in martie 1895. In Bucegi, A. Berger si Kuhlbrand au urcat la vf. Omu fara schiuri sau rachete, condusi de un ghid, in aprilie 1884. Activitatea fratilor Titeica in abruptul prahovean, din perioada interbelica, este covarsitoare. Ei realizeaza de altfel si prima harta a abruptului. In perioada interbelica miscarea alpina ia avant, mai ales in Bucegi, care devin principalul motor al alpinismului tehnic. Rute de alpinism din ce in ce mai dificile au fost realizate de catre un grup de membri ai asociatiei ADMIR numit „Gruparea Alpina”. Dintre acestia amintesc doar pe Nicu Comanescu, cel care se pare ca a batut primele pitoane in Bucegi si Nae Dimitriu. Cativa ani mai tarziu (1934), „gruparea alpina” se desprinde de ADMIR si infiinteaza Clubul Alpin Roman (CAR), organizatie care a contribuit decisiv la aparitia si dezvoltarea catararii in Romania. Momentul nașteri oficiale a alpinismului tehnic – al cățărării românești - se considera octombrie 1935, cand Niculae Baticu, Dan Popescu si Ion Trandafir realizeaza "Furcile", primul traseu de perete din Bucegi, de gradul 4. Bucegii si mai ales Costila devin principala zona de catarare din Romania.

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc. Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana. Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august. Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm. Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.

Viola tricolor – Panseluța, trei frati pătați, este o floare sălbatică de origine europeană, care crește în toate anotimpurile. Panseluța este o plantă de dimensiuni mici, care are o tulpină de cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1,5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe.

Amintiri din copilărie - Martie 2021

La Concursul „Amintiri din Copilărie” sunt bineveniți toți copiii de la toate grupele de grădiniță și din toate clasele primare. Concursul are profil interdisciplinar, fiind format din subiecte de Limba Română, Matematică și Științe. Pentru clasele PRE-IV, subiectele au format tip grilă, iar pentru grupele de grădiniță, subiectele sunt concepute sub forma unor jocuri educative, cu multiple metode de rezolvare: încercuire, unire, bifare, colorare. Toate cerințele sunt conforme cu programa școlară în curs și testează cunoștințele copiilor într-un mod educativ și isteț, pregătindu-i pentru Evaluările Naționale. Concursul scoate și o revistă recomandată de profesori și apreciată de părinți și copii. Revista se numește Amintiri din Copilărie și urmărește conceptul de „edutainment”, îmbinând educația cu distracția. În paginile ei copiii vor regăsi articole, benzi desenate, limba engleză, matematică distractivă, jocuri de perspicacitate, proiecte STEM, ilustrații pline de farmec, totul într-un număr super-distractiv. Conținutul revistei este original, toate materialele fiind elaborate de specialiști în educație, psihologi și graficieni români. Prin acest concurs se dorește încurajarea celor mici să pășească entuziaști în lumea cunoașterii și dezvoltarea unui mediu educațional lipsit de prejudecăți și discriminare. Toți participanții la concurs vor primi, super Medalia pentru Istețime „Amintiri din Copilărie” și diplome „Amintiri din Copilărie”.

Jeton - Bun pentru cantina Moldova - 1 leu

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este un jeton de cantină având marcată valoarea de 1 leu. El a fost emis pentru Cantina Moldova, dar nu se știe exact unde a existat această cantină (probabil un oraș moldovean sau poate chiar municipiul Iași.) Este un jeton frumos realizat care în afară de înscrisuri, periferic prezintă un cerc perlat continuu, iar în interiorul câmpului, pe ambele fețe câteva ornamente decorative din care două sub formă de stea. Aceste jetoane se ofereau probabil contra cost personalului care servea masa permanent la cantină și în momentul când li se servea masa li se reținea acest jeton în scop de garanție pentru veselă. După servirea mesei persoana preda toată vesela la locul de debarasare, reprimindu-și jetonul. Astfel sporea grija pentru vesela cantinei, nu se mai spărgeau farfurii sau pahare.

Alergare pe potecă

“Alergare pe potecă” este o competiție de alergare obișnuită, care se desfășoară în diverse orașe ale țării, în teren variat, cu urcusuri și coborâșuri de diferite grade de dificultate, într-un mediu natural pitoresc, încărcat de vegetatie. Proba este destinată atât celor care sunt la început în alergarea pe potecă dar și celor care pun accentul mai degrabă pe viteză, decât pe distanța alergată. Suprafața de alergare va fi compusă din poteci, drumuri de pământ, drumuri pietruite și asfalt. Competiția este destinată atât băieților cât și fetelor pe diferite categorii de vârstă (3 - 5 ani, 6 -10 ani, 11- 14 ani și 15 – 19 anii) fiind supervizată de tehnicieni sportivi și personal medical adecvat. Tuturor participanților li se oferă materiale promoționale și medalii de participare iar câștigătorilor de la fiecare categorie - medalii și premii în obiecte și bani.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII