Epaminonda's Blog.....: Ro - M

1. În anii 1879 – 1881 Banca Națională a României a lansat în circuitul comercial o monedă de 2 bani cu chipul domnitorului României – Carol I. Pe aversul monedei sunt reprezentate stema mare a României și un spic de grâu. Pe marginea cercului perlat sunt aplicate inscripțiile: ”ROMÂNIA” și „2 BANI”. Stema României este încadrată de numerele 18 și 80 scrise orizontal pe centrul monedei (anul emiterii). Reversul monedei redă în centrul unui cerc perlat efigia domnului spre stânga, înconjurată de inscripția: “CAROL I – DOMNUL ROMÂNIEI”. Sub gâtul domnitorului este aplicată inscripția: “KULLRICH”(numele gravorului).

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea – 2 bani, anul emiterii – 1879 (1880), forma – rotundă, greutatea – 2 grame, diametrul – 20 milimetri, material – aliaj cupru (cupru – 95%, staniu – 4% și zinc – 1%), margine – netedă și tiraje (500000 exemplare în anul 1879, 10500000 exemplare în anul 1880 și 1250000 exemplare în anul 1881).

Carol I – domnitor și primul rege al României (20 aprilie 1839 Sigmaringen – 10 octombrie 1914 Sinaia) - este omul de la care a pornit totul: familia regală, statul modern, țara independentă și suverană. Rând pe rând, an de an, sub domnia acestui rege european, România a dobândit instituţii, modernitate şi statornicie. După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României opţiunea românilor de a-și alege principe străin s-a îndreptat spre Principele Carol de Sigmaringen. Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen, că fusese ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685969 de voturi, iar împotrivă doar 2248. Coincidenţa făcea ca 20 aprilie să fie ziua de naştere a Principelui Carol, care devenea Domnitor al Principatelor Române Unite chiar în ziua în care aniversa 27 de ani. Plebiscitul este recunoscut de către Marile Puteri după o jumătate de an, la 24 octombrie 1866. La 28 aprilie 1866, proaspăt aleasa Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea Principelui Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6 abţineri. Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, a primit cheile oraşului Bucureşti, a depus jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române. Elita politică din Principatele Române împlinea, astfel, vechea dorinţă a aducerii pe Tronul ţării a unui principe străin, capabil să unească definitiv Moldova şi Ţara Românească, să stingă pentru totdeauna rivalităţile dintre familiile domnitoare pământene, să stabilizeze ţara, să o modernizeze şi să îi confere prestigiu internaţional. Domnitorul Alexandru Ioan I însuşi era convins de necesitatea înlocuirii sale cu un principe străin. La 10 mai 1866, Carol I rostea următorul legământ:“Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea.”Prin simpla sa prezenţă, prin demnitatea apartenenţei la una dintre cele mai ilustre familii ale Europei, dar şi graţie curajului personal, Principele Suveran Carol a zdruncinat definitiv ultimele rămăşiţe simbolice ale vasalităţii faţă de Imperiul Otoman. Vizita sa la Constantinopol, în octombrie 1866, în cursul căreia s-a comportat faţă de Sultan ca un şef de stat, şi nu ca un vasal, a confirmat procesul ireversibil de ruptură faţă de Poartă. Aceeaşi demnitate o va arăta Carol şi aliatului rus din Războiul de Independenţă. Atunci când Țarul Alexandru al II-lea ameninţă, în 1878, după încheierea războiului, cu dezarmarea armatei române, în cazul în care România s-ar fi opus anexării sudului Basarabiei de către ruşi, Carol I îi răspunde că trupele române vor putea fi nimicite, dar nu dezarmate. În timpul lungii sale domnii, Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei. În anul 1875, bugetul ţării ajungea la cifra de 100 de milioane de lei, dublul celui din 1866, iar în 1903, la 218 milioane. Între anii 1865 şi 1874, suprafaţa arată a crescut cu o treime. În 1890, producţia de cereale a ţării a fost de 3 700 000 de tone; în anul 1903, aceasta ajungea la 5 500 000 de tone. Între anii 1880 şi 1914, România a exportat 80 de milioane de tone de cereale, situându-se printre cele mai importante ţări exportatoare de cereale din lume (a doua din Europa, după Rusia, şi chiar pe primul loc la exportul de porumb, înaintea Statelor Unite)13. Numărul întreprinderilor industriale mai mari a crescut, între 1866 şi 1877, de la 39 la 17314. România avea şi importante zăcăminte de petrol care o plasau, în jurul anului 1900, printre primele trei ţări producătoare de ţiţei din lume, după Statele Unite şi Rusia. Leul românesc era o monedă puternică, echivalentă cu francul francez şi care putea fi utilizată ca valută forte peste tot în Europa. Populaţia a crescut, iar procesul de industrializare şi urbanizare a fost constant.În ciuda tuturor frământărilor politice, uneori violente, a demagogiei, corupţiei şi lipsei de măsură a unora dintre politicieni, Carol I a reuşit să consolideze sistemul de partide şi să impună alternanţa la Guvernare a celor două mari partide structurate după model occidental şi conduse de bărbaţi politici de mare anvergură: Partidul Naţional Liberal (reprezentat prin I.C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Ion Ghica, Vasile Boerescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Spiru Haret, V.A. Urechia, Emil Costinescu, Nicolae Ionescu, Vasile Lascăr)15 şi Partidul Conservator (cu lideri ca Manolache Costache Epureanu, Petre P. Carp, Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Gr. Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Nicolae Filipescu, generalul Manu). Prosperitatea şi stabilitatea au adus o dezvoltare fără precedent a culturii, artelor şi ştiinţei. În timpul domniei lui Carol I, scriitori ca Eminescu, Caragiale, Creangă, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu, Slavici, Macedonski, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt.O. Iosif, I.Al. Brătescu-Voineşti, Al. Vlahuţă modelează limba literară; B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, Constantin Erbiceanu, Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Vasile Pârvan, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga scriu istoria naţională; de filologie se ocupă Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, Ion Bianu; Simion Mehedinţi creează şcoala de geografie; Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Vasile Conta disciplinează gândirea şi ridică nivelul cultural al societăţii; se afirmă compozitorul George Enescu, pictorii Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, sculptorul Karl Storck, actorii Matei Millo, Aristide Demetriade, fotograful Carol Popp de Szathmáry; ştiinţele beneficiază de nume ca Spiru Haret, P.S. Aurelian, Anghel Saligny, Carol Davila, Grigore Antipa. Apar societăţi culturale, se publică reviste. În această perioadă funcţionează „Junimea“, vârful efervescenţei intelectuale şi al schimbului liber de idei, care editează revista „Convorbiri literare”. O enumerare ca aceasta nu ar putea să acopere niciodată diversitatea şi dinamismul acestei elite a spiritului românesc. Pionierat şi consolidare, geniu şi meticulozitate, dispute şi dialog sunt câteva dintre trăsăturile elitei românești din acea vreme, vie şi plină de resurse. România şi-a consolidat statutul de putere regională şi de „arbitru balcanic“ prin participarea victorioasă la cel de-al doilea război balcanic, încheiat la 28 iulie/10 august 1913 cu semnarea Tratatului de la Bucureşti, prin care România obţinea Cadrilaterul. Regele Carol I a primit bastoane de mareşal atât de la Împăratul Germaniei, cât şi de la ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, care l-a şi vizitat în România, în 1914, şi care avea să sfârşească tragic, împreună cu familia, sub gloanţele bolşevicilor. Carol este descris, în literatura vremii ca un bărbat mai degrabă mic de statură, dar de o mare demnitate. A impus respect într-o lume plină de incertitudini şi a făcut din micul său regat un stat respectat şi stabil. A fost un suveran distant, sever şi măsurat, bucurându-se de o autoritate excepţională. A avut vocaţie de lider şi a condus România în momente politice şi istorice dificile, pe care le-a traversat plin de curaj. Întemeietorul Regatului român a murit la Sinaia, în ziua de 27 septembrie 1914, la ora cinci şi treizeci de minute dimineaţa. Avea şaptezeci şi cinci de ani, dintre care domnise patruzeci şi opt. Carol I a fost înmormântat la Curtea de Argeş, locul ales de el ca necropolă a familiei regale a României.

2. În data de 27 noiembrie 2003 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care omagiază ,,Anul internaţional al apei pure și Rezervaţia Biosferei Delta Dunării''. Aversul monedei conţine stema României, valoarea nominală ,,50 LEI", inscripţia ,,ROMANIA" şi anul emisiunii ,,2003". În partea centrală a aversului este reprezentată alegoric o picătură ce cade pe suprafaţa unei ape, având în centru globul pământesc. Căderea picăturii în apă este redată simbolic prin trei arce de cerc, între care este inscripţionat pe două rânduri textul ,,ANUL INTERNATIONAL AL APEI PURE''. Reversul conţine inscripţia circulară aplicată între două cercuri continue "REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII" - “PELECANUS CRISPUS (Pelicanul creț)” și reprezentarea grafică a trei pelicani și a unor fire de iarbă.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: formă: rotundă; metal: argint; puritate: 999/1000; calitate: proof; greutate: 15,551 grame; margine: netedă; diametru: 27 milimetri, tirajul – 500 de exemplare și pretul unitar de vânzare – 570 RON.

Delta Dunării este situată în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, fiind a doua ca mărime (3446 kilometri pătrați) și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimonial mondial al UNESCO în anul 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc national. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și 2 - 4 m în zona depresiunilor lacustre. În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar. Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe.

Pelicanul este simbolul Deltei Dunării. Cele două specii – pelicanul comun

(Pelecanus onocrotalus) și pelicanul creț (Pelecanus crispus) – sunt specii rare în Europa, mai ales pelicanul creț, o specie amenințată pe tot globul. Dacă in Deltă pelicanul este ceva normal, lucrurile stau altfel în restul Europei, unde pelicanul s-a retras încet din calea civilizației, ajungând în Delta Dunării unde au găsit habitatul ideal. Pelicanii sunt declarați monumente ale naturii, ei fiind ocrotiți și prin Convenția de la Berna, privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale. Cu toate acestea, pelicanii sunt supuși unor presiuni din partea oamenilor, a turiștilor și a vapoarelor. Pelicanul, excelent zburător și bun înotător, are un corp îndesat, un cioc lung, cu o pungă galben-portocalie sub el, ce se poate dilata. Pelicanii nu se pot scufunda, dar pescuiesc împreună, încercuind peștii sau broaștele și aruncându-și simultan capetele în apă cu ciocurile larg deschise, la adâncime mică. Se folosesc atunci de pungile lor ca de o plasă. Se hrănesc mai ales cu pești bolnavi sau izolați în bălți pe cale de desecare, fiind considerați ca adevărați „sanitari piscicoli”. În caz de penurie de pește, li se poate întâmpla să atace cuiburile altor păsări sau mai adesea depozitele de gunoaie omenești. Fiind păsări migratoare, sosesc în România între martie și mai, apoi pleacă în septembrie-octombrie, spre Delta Nilului, regiunea Golfului Persic sau coastele Asiei.

3. În data de 24 iulie 2017 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial un set de trei monede (din aur, din argint și din tombac cuprat) și o monedă din alamă, pentru colecționare, dedicate împlinirii a 100 de ani de la victoriile armatei române de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele:

Moneda comemorativă de 100 lei: metal – aur, puritate – 90%, formă – rotundă, diametru – 21 milimetri, greutate – 6,452 grame, calitate - proof, cant – zimțat, tiraj – 150 de exemplare.

Moneda comemorativă de 10 lei: metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate – 31,103 grame, calitate - proof, cant – zimțat, tiraj – 150 de exemplare.

Moneda comemorativă de 1 leu: metal – tombac cuprat, formă – rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate – 23,5 grame, calitate - proof, cant – zimțat, tiraj – 150 de exemplare.

Moneda de colecție de 50 de bani: metal - alamă Cu₈₀Zn₁₅Ni_5,formă – rotundă, diametru – 23,75 milimetri, greutate – 6,1 grame, grosime la chenar – 1,9 milimetri, calitate - proof, cant – inscripționat cu ,,ROMANIA” de două ori, cu steluță între cele două cuvinte, tiraj – 5000 de exemplare. Preţul unitar de achiziționare al setului de monede comemorative (1, 10 și 100 lei) fără TVA este 2100 lei iar al unei monede de colecție de 50 de bani este de 10 lei fără TVA. Aversul monedelor redau un detaliu al Mausoleului de la Mărășești, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală... LEI (BANI), stema României și anul de emisiune „2017”.

Mausoleul de la Mărășești este un monument istoric ridicat în amintirea eroilor din primul război mondial. Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfășurat lupte de la Mărășești, soldate cu victoria trupelor române. În aceste lupte au pierit 480 de ofițeri și 21000 de soldați români. Actualmente mausoleul adăpostește 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare. Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat între anii 1923 – 1938, după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, (câștigători ai concursului de proiecte și premiați cu 40000 de lei aur) și a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de către Cornel Medrea și Ion Jalea, ale ilustrând momente din luptele de la Mărășești. Pictura interioară a fost executată de Eduard Saulescu.

Terenul pe care s-a ridicat mausoleul a fost donat în anul 1921 de către Georges Ulise Negropontes.

Reversul comun tuturor monedelor prezintă portretul şi numele regelui Ferdinand I și inscripția în arc de cerc ,,MARASTI-MARASESTI-OITUZ-1917”.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. La 24 august 1865, se năştea la Sigmaringen, prinţul Ferdinand, cel care avea să devină, peste ani, regele României. "Primele instrucţiuni le-a primit în familie de la profesorul Gröbels, urmând apoi gimnaziul din Düsseldorf. După câţiva ani ca ofiţer în garda prusiană şi elev la şcoala militară din Kassel, tânărul prinţ a devenit în 1887, student al universităţilor din Tübingen şi Lipsca." La 14 martie 1889, prinţul Ferdinand, în lipsa unui moştenitor direct al regelui Carol I al României, a fost declarat membru de drept al Senatului României, iar la 18 martie 1889, "moştenitor prezumptiv al Coroanei", cu titlul de Alteţă Regală Principe al României. Şi de aici începe aventura şi minune avieţii sale. Începe să devină român... Imediat după venirea sa în ţara care îl va adopta, principele a fost înaintat la gradul de locotenent, iar la 10 mai 1891 la gradul de căpitan, după ce, la 13 iunie 1890 fusese transferat la Batalionul 4 Vânători. Unui viitor rege al României trebuia să i se găsească o mireasă pe măsură. Aceasta avea să fie o prinţesă britanică, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi cu sânge imperial rus. "La 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, principele Ferdinand s-a căsătorit cu principesa Maria de Edinburgh şi Saxa Coburg-Gotha, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Au avut împreună şase copii, primul născut şi moştenitorul tronului - principele Carol, venind pe lume imediat după căsătoria părinţilor săi, la 16 octombrie 1893. Au urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Marioara (Mignon, 1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) şi principele Mircea (1913), acesta din urmă murind însă la vârsta de trei ani (1916), din cauza febrei tifoide pe care a contactat-o. "Tot la data de 29 decembrie 1892, principele Ferdinand a fost avansat la gradul de maior, prilej cu care a fost numit şi comandant al Batalionului 1 Vânători, după care, a parcurs mai multe grade militare, la 7 aprilie 1911 fiind numit general de Corp de Armată şi Inspector General al Cavaleriei. O altă uniformă pe care regele Ferdinand a purtat-o, a fost cea de amiral. Cu ocazia primirii unor înalţi oaspeţi, ţinuta militară de ceremonie se impunea, iar în anumite situaţii atât regele, cât şi prinţul moştenitor purtau uniformele specifice regimentelor ai căror comandanţi onorifici erau, din ţările înalţilor oaspeţi, conform uzanţelor epocii. În acest context, regele Ferdinand a fost comandant onorific al Regimentului de Infanterie prusac nr. 68, al Regimentului 1 prusac de gardă pedestră, colonel în Regimentul austro-ungar nr. 6 «Regele Carol I al României», proprietar al Regimentului 18 de Infanterie rusă Vologda şi sublocotenent ŕ la suite al Regimentului 1 prusac al gărzii pedestre.", ne spune istoricul de la Muzeul Cotroceni. În primăvara anului 1897, moştenitorul tronului României a fost foarte aproape de moarte. Acesta se îmbolnăvise de febră tifoidă. La 28 septembrie 1914, regele Carol I a murit. Principele moştenitor Ferdinand, aflat în Parlament pentru a depune jurământul în calitate de rege al României avea să declare că va fi "un bun român" şi că nu se va opune intereselor naţionale româneşti. "Principele Ferdinand a devenit rege într-o perioadă tensionată, generată de confruntarea între tabăra filoantantistă şi cea germanofilă, în problema intrării României în primul război mondial. Opinia publică românească se întreba cum îşi va manifesta noul rege datoria sa de «bun român». Se cerea regelui Ferdinand, să ridice spada împotriva ţării şi a familiei sale. „Am simţit - spunea regele - o mare mâhnire, căci am înţeles de ce avea să mă îndepărteze acea cale pentru totdeauna de familia mea, de amicii mei de odinioară, de amintirile din copilărie. A fost în mine o luptă a conştiinţei şi a inimii. Conştiinţa a învins. Atunci am putut păstra neclintită speranţa de a învinge pe Mackensen, deoarece reuşisem să înving în mine pe un Hohenzollern”. Ca urmare, în cadrul istoricului Consiliu de Coroană ţinut la Palatul Cotroceni în ziua de 14 august 1916, s-a luat hotărârea ieşirii României din starea de neutralitate şi participarea la război alături de Antantă (Marea Britanie, Franţa şi Rusia), pentru împlinirea unităţii naţionale a românilor. A doua zi, 15 august 1916, tot la Palatul Cotroceni, regele Ferdinand împreună cu membrii guvernului au semnat "Proclamaţia către ţară", prin care se afirma idealul naţional - unirea Transilvaniei şi Bucovinei şi care avea următorul text: «Războiul, care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că pentru viitor, numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii lui. După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor». Regele Ferdinand s-a convins de necesitatea imperioasă a războiului pentru întregirea neamului, sacrificiul pe care el l-a făcut, aducându-i recunoştinţa contemporanilor săi şi numele de "Ferdinand Întregitorul" sau "Ferdinand cel Loial". Drept recunoştinţă pentru sacrificiul său din timpul Marelui Război, regelui Ferdinand i-a fost oferit de către armata română, reprezentată de generalul de Corp de Armată - Eremia Grigorescu, la întoarcerea în Bucureşti, după cei doi ani de refugiu în Moldova, bastonul de mareşal. În anii de refugiu, alături de rege a fost minunata Regina Maria, cea care a fost infirmieră pe front, diplomat în cancelariile europene, fără de care, spun unii istorici, România Mare ar fi fost, poate, în pericol. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, în Catedrala Reîntregirii va avea loc Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite. La 28 noiembrie 1922, în mesajul de deschidere a sesiunii Adunării Naţionale Constituante, regele Ferdinand I spunea: "Sunt fericit că mă găsesc, după marele act al încoronării, în mijlocul Adunărilor Naţionale, chemate să desăvârşească aşezământul constituţional al României întregite. Acest act săvârşit în sfântă împărtăşire cu întregul popor şi sub prezenţa înalţilor soli şi ai reprezentanţilor aliaţilor şi celorlalte state, a consfinţit odată mai mult, unirea românilor, închegată din sforţările şi sacrificiile necurmate ale generaţiilor apuse şi a celei de astăzi". Regele Ferdinand I a fost «Întregitorul de ţară», sub sceptrul căruia s-a realizat Marea Unire din 1918 - cel mai important act din istoria poporului român, primul rege al tuturor românilor, a fost omul reformei agrare şi al celei electorale, precum şi al acţiunilor vizând consolidarea statului naţional unitar român. În 1914 când a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane de locuitori şi 137000 de km, pentru ca în 1927 la moartea sa, ţara să numere 17 milioane de locuitori şi 295049 de km. Realizarea unităţii statale din 1918, a impus adoptarea unei noi Constituţii care să reflecte noile realităţii economico-sociale, politice, etnice şi instituţionale. Consolidarea unităţii naţionale reclama dotarea României cu o nouă Constituţie propusă de guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu şi votată de Parlament la 28 martie 1923. Noua Constituţie a preluat integral sau parţial circa 60 % din textele Constituţiei din 1866 şi reformele votate la Iaşi în 1917. Constituţia din martie 1923 a avut un rol important în consolidarea statului naţional unitar român, a independenţei şi suveranităţii sale, definind mai precis trăsăturile şi conţinutul regimului politic din România, fiind o lege fundamentală considerată printre cele mai avansate din Europa interbelică. Ea a facilitat manifestarea liberă a tuturor cetăţenilor, grupărilor şi formaţiunilor politice şi accesul la viaţa politică pentru categorii sociale foarte largi. În cei 13 ani de domnie ai regelui Ferdinand I, România a cunoscut mari progrese pe toate planurile: cultural, politic, economic, un dinamism cu adevărat remarcabil care demonstra vocaţia şi inteligenţa poporului român. Ca om, regele Ferdinand era total diferit de unchiul său - regele Carol I. Odată cu urcarea lui pe tron, viaţa la Curtea Regală s-a schimbat considerabil, regele integrându-se în lumea românească a vremii cu calităţile şi defectele ei, ajungând să cunoască bine mentalitatea poporului român şi să se acomodeze cu ambianţa societăţii în care trăia. Se simţea bine nu numai la Palatul Cotroceni, dar şi la Castelul Pelişor din Sinaia, Scroviştea, sau la Buftea în palatul lui Barbu Ştirbey. Regele Ferdinand avea o vastă cultură, ştia limba latină şi limba elină, germana şi română, limba engleză, franceză şi chiar rusă. În toate aceste limbi avea un accent surprinzător de bun. Îşi scria singur discursurile. Era pasionat de botanică. Regele Ferdinand a fost şi un om deosebit de evlavios, încă din copilărie fiind crescut în mijlocul preoţilor şi călugărilor catolici, de unde şi suferinţa pe care i-a provocat-o excomunicarea Papei, pentru că şi-a botezat copiii în religia ortodoxă. Ca urmare, regele Ferdinand şi-a dorit tot timpul să scape de anatema papală, lucru care nu s-a întâmplat decât la 10 mai 1927 (cu două luni înainte de a se stinge din viaţă), când ministrul Vasile Goldiş şi cardinalul Gasparri au semnat "Concordatul" cu Vaticanul. După semnarea Concordatului, ca un gest de bunăvoinţă, Papa a anunţat ridicarea excomunicării regelui Ferdinand, astfel încât, acesta a putut să-şi trăiască resemnat şi liniştit ultimile luni de viaţă. Regele Ferdinand s-a stins din viaţă în noaptea de 20 iulie 1927, la Castelul Pelişor. A fost înmormântat în biserica Mănăstirii Curtea de Argeş - necropola familiei regale a României - în prezenţa familiei regale, a membrilor Regenţei, guvernului, Sfântului Sinod şi a altor persoane oficiale. Moartea regelui a îndurerat profund poporul român, la adresa sa scriindu-se atât în presa din ţară, cât şi în cea din străinătate, numeroase articole elogioase, despre omul şi regele Ferdinand. Sursa - http://jurnalul.ro/special-jurnalul/regele-ferdinand-i-al-romaniei-istorie-si-destin-650281.html

xxx

O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

_________xxx_________

O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL NEAMȚ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Matrița - Electro Piatra Neamț

Mai sus se prezintă matrița de executare a insignei Electro Piatra Neamț. Electro Piatra Neamț a fost un club sportiv din municipiul Piatra Neamț despre care nu se știe în ce perioadă a existat și ce discipline sportive se practicau în cadrul acestui club. Din denumirea clubului se deduce că acest club a activat pe lângă Sucursala de producere și distribuție a energie electrice – Neamț, aici activând angajați ai acestei societăți. Netul nu mi-a oferit niciun fel de informații/poze cu/sau despre acest club sportiv.

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.
Matricea sigilară de mai sus a fost turnată de Subprefectura Ocol Moldova din districtul Roman, are forma ovală cu dimensiunile 42 x 35 milimetri, este confecționată din alamă și este gravată în incizie. În centrul câmpului sigilar al matricii este aplicată stema heraldică a Moldovei (un scurt francez modern încărcat cu cu capul de zimbru cu stea cu șase raze între coarne). Scutul este timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob cruciger, are ca suporţi doi delfini afrontaţi și dedesubt înscris anul - 1859. În exergă, între două ovale liniare, este aplicată legenda în limba română: * SUBPREFECT * OKOL MOLDOVII * DISTRICTUL ROMAN * PRINCIPATELE UNITE * 1859*.

Școala nr.2 de fete - Piatra 1921

Pentru sârguință și bună purtare

Medalia prezentată mai sus este Premiul de sârguință și bună purtare al Școlii nr.2 de fete din Piatra Neamț. Medalia este confecționată din aluminiu, este prevăzută cu toartă și inel de prindere, are forma rotundă, cu diametrul de 30 milimetri. Aversul medaliei-premiu prezintă un cerc liniar periferic, cu înscrisul circular: “ȘCOALA No. 2 DE FETE / 1921”, iar în mijloc inscripția “PIATRA”. Reversul medaliei prezintă în interiorul unui cerc perlat o inscripție pe patru rânduri, între două semne grafice diferite sus și jos: “PENTRU / SÎRGUINȚĂ / ȘI / BUNĂ PURTARE”. Școala nr. 2 de fete din Piatra Neamț, destinație inițială Școla nr. 2 de băieți este situată în cartierul Mărăței, strada Mărăței, nr.6. Primul sediu al acestei școli a fost Școala particulară de băieți a diaconului N. Ionescu din Mahalaua Precistei, Piatra Neamț

Insigna - Jamboreea națională Piatra Neamț 1930

A.C.R. - (Asociația cercetașilor români)

Jamboreele naționale erau acțiuni naționale ale formațiunilor cercetășești Straja Patriei. Prima jamboree natională s-a desfasurat la Piatra Neamt intre 5 si 25 august 1930, pe un platou aflat in vecinatatea orasului Piatra Neamt, la poalele muntelui Carlomanul (617 metri). Audienta totala a fost de 2000 de participanti (27 de cohorte si 7 legiuni reprezentate). Pe langa cercetasii si comandantii romani au fost prezenti comandanti si cercetasi din Germania si delegati din Ungaria, Franta, Polonia si Cehoslovacia. Conducerea Cercetasiei a fost reprezentata de A.S.R. Principele Nicolae - comandantul Marii Legiuni, generalul I.Manolescu - ajutorul comandantului Marii Legiuni, col. Ulisse Samboteanu - directorul Cercetasiei, lt. col. Panaitescu - comisarul general al jamboreei. Autoritatile locale au fost reprezentate de d-l N. Ioaniu - primarul orasului Piatra Neamt. Comisarul general al jamboreei a fost ajutat de un secretariat general si 5 directii (administrativ; tehnic; organizarea si supravegherea taberei; excursii, cazare si transport; sport si concursuri). Programul jamboreei a inclus: instalarea taberei, festivitatea de deschidere, excursii si tabara, concursuri si acordarea premiilor, festivitatea de inchidere, ridicarea taberei si plecarea. Toti participantii au primit contra cost insigna, insigna pentru baston si o diploma. A fost primul eveniment cercetasesc din tara la care s-au emis insemne personalizate. S-au acordat urmatoarele premii: cupa A.S.R. Principele Nicolae, statueta O.N.E.F., cupa "Cartea Romaneasca", statueta "Asociatia fostilor cercetasi din rasboi", statueta "Socec", cel mai frumos si util lucru de mana, cel mai frumos aranjament de corturi, cel mai frumos baston cercetasesc, cea mai frumoasa melodie cercetaseasca, topografie si semnalizare. S-au mai acordat premii pentru concursuri de atletism, volei si tir, precum si numeroase mentiuni. Fanionul de onoare al Marii Legiuni a fost castigat in urma clasarii pe primul loc in clasamentul general de catre Cohorta "Fantanele" din Cluj-Napoca, formatiune aflata sub comanda prof. A.I. Goia. La festivitatea de inchidere s-a anuntat data si locul urmatoarei jamboree nationale: Dumbrava Sibiului, 1932.

Jeton - 20 lei Monumentul întregirii neamului

și regelui Ferdinand din Roman - În cinstea erolilor

Piesa medalistică de mai sus a fost/este un jeton prin care s-a încercat strângerea de fonduri (câte 20 lei pentru fiecare piesă oferită doritorilor) în scopul ridicării un monument al întregirii neamului și al Regelui Ferdinand, în orașul nemțean Roman. Macheta monumentului poate fi admirată pe reversul jetonului. După multe căutări nu am aflat să fie sau să fi fost un astfel de monument la Roman, deci a fost o acțiune eșuată. Se întâmpla și-n acele vremuri.

Roman este un municipiu din județul Neamț, Moldova, România, situat în partea în partea centrală a podișului Moldovei, la confluența râurilor Siret și Moldova. Dacă la recensământul din anul 1992, orașul avea o populație de 80328 de locuitori, în anul 2011 aceasta a coborât până la 50713, importantul spor negativ datorându-se migrației interne și celei externe. Primele mențiuni referitoare la această localitate le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 si in cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din data de 30 martie 1392. e apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei, fiind un oraș cosmopolit datoritǎ prezenței mai multor grupuri etnice, cuprinzând, pe lângă comunitatea româneasca, comunități importante de armeni, evrei și o importantă comunitate catolică. Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. Distrus în mare parte în 1467, în timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldova, a fost refăcut de Ștefan cel Mare. Importanța Romanului medieval este arătată de prezența în oraș a unei arhiepiscopii, care a avut și rol de mitropolie a Romanului și a Țării de Jos a Moldovei. Neavând documente certe care să ateste cu precizie data întemeierii arhiepiscopiei, istoricii consideră că aceasta a fost cel mai probabil înființată în perioada 1408 – 1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, cel care este considerat organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova. În anul 1950, Romanul a căpătat statut de oraș regional și a devenit reședință a raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952-1956, din Regiunea Iași). Reforma administrativă a lui Nicolae Ceaușescu din anul 1968 nu a reînființat județul Roman, orașul primind statut de municipiu și trecând la județul Neamț. Sus am postat stema actuală și o poză a Liceului Roman vodă din orașul nemțean Roman.

Piatra Neamț (în germană Kreuzburg an der Bistritz, în trecut, Piatra) este municipiul de reședință a județului Neamț, Moldova, România. Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85055 de locuitori. Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) - în Lista orașelor valahe de la Dunare. Orașul primește statutul de târg domnesc doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468 - 1475) a unei Curți Domnești. Sus am postat stema actuală a municipiului Piatra Neamț și mai jos câteva frumoase monumente de cultură și arhitectură ale orașului, dar și câteva frumoase peisaje din acest oraș, din vremuri diferite.

Biserica Sfântul Ion

Turnul Bisericii Sfântul Ion

Biserica Sfinții Trei Ierarhi

Bulevardul Emil Costiniu

Cazarma Regimentului 15

Chioșcul gospodinelor din Parcul Cozla

Fabrica de celuloză

Gara

Grota urșilor din Parcul Cozla

Hotelul Continental

Liceul Petru Rareș

Vila Nicu Albu

Bulevardul Chimiei

Casele Dimitrie C. Corbu

Hotelul Ceahlău

Muntele Pietricica

Piața Kogălniceanu

Școala normală de băieți și fete

Școala nr.1 de băieți și Turnul

Teatrul

Județul Neamț este situat în provincia istorică românească Moldova, România, la limita dintre Carpații Orientali și Podișul Moldovei. Este cunoscut mai ales pentru frumusețea Masivului Ceahlău și a peisajului în general. Suprafața județului este de 5890 kilometri pătrați iar populația sa numără aproximativ 453000 de locuitori. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Bistricioara, Bicaz, Cracău și Tarcău, iar principalele lacuri sunt: Izvoru Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei (lacuri de interes hidroenergetic). Ca unități administrative județul Neamț este compus din 2 municipii – Piatra Neamț și Roman, 3 orașe – Târgu Neamț, Bicaz și Roznov precum și 78 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Neamț iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură nemțene, câteva trimiteri poștale ilustrate dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri, din vremuri diferite.