Epaminonda's Blog.....: IMOLA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură, dar și trimiteri poștale din localitatea italiană IMOLA,

provincia BOLOGNA, regiunea EMILIA ROMAGNA, din vremuri

diferite, dar și o medalie și o insignă locale. Deasupra am postat

o acțiune a Băncii cooperative din Imola.

Poarta

Palatul Sersanti

Piața Matteoti

Autodromul

Hotelul Olimpia

Hotelul Zio

Domul

Castelul

Arhitectură locală

Vedere generală

Trimiteri poștale

Medalie locală

Insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL SIBIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Școala de ofițeri de transmisiuni Sibiu

30 ani 1967 - 1997

Centru de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal” este continuatorul tradiţiilor Școlii militari de ofițeri activi de transmisiuni din municipiul Sibiu. Actul de naştere al primelor structuri autonome de învăţământ în arma transmisiuni, îl constituie Decretul nr.3818/1942 pentru legalizarea Ordinului Marelui Stat Major nr. 85959 din 2 iunie 1942. De-a lungul timpului, şcoala a cunoscut numeroase transformări structurale şi de obiectiv fundamental, ca urmare a nevoii de permanentă adecvare la cerinţele specifice de pregătire ale fiecărei etape. A purtat o multitudine de denumiri şi a funcţionat atât ca instituţie, entitate distinctă pentru învăţământul în armă, cât şi în cadrul unor structuri destinate formării ofiţerilor pentru alte arme. Perioada 1942-1945 a fost profund marcată de determinările generate de participarea României la cel de-al II-lea război mondial. Astfel, din pricina deteriorării grave a localului, cât şi nesiguranţei desfăşurării activităţii de învăţământ, pe data de 15 aprilie 1944 şcoala a fost complet evacuată şi dislocată în comuna Mihai Vodă, la 30 km de Bucureşti. La 27 mai 1944 școala a fost dislocată în localitatea Gura Barza din judeţul Hunedoara. În această zonă şcoala a funcţionat până în toamna anului 1944. După 23 august 1944 s-au creat condiţii pentru readucerea ei în vechea garnizoană, astfel că începând cu data de 28 noiembrie a funcţionat în vechiul local. La data de 22 ianuarie 1945, ca urmare a aplicării prevederilor armistiţiului încheiat cu Naţiunile Unite, prin care s-a întreprins acţiunea de reducere a efectivelor Armatei Române, școala s-a comasat cu Școala de ofițeri de Geniu și s-a dislocat în cartierul Cotroceni din București. În toamna anului 1948 Şcoala de Ofiţeri şi Subofiţeri de Geniu şi Transmisiuni a fost mutată în garnizoana Sibiu, în cazarma 562 de pe Calea Dumbrăvii. În baza Ordinului Marelui Stat Major, secţia a 4-a, cu nr. 45529 din 19 mai 1949, s-a reînfiinţat cu data de 1 iunie acelaşi an, Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni. Din acest moment, tânăra instituţie militară, funcţionând în aceeaşi cazarmă menţionată mai sus, a intrat în subordinea Comandamentului Transmisiunilor Armatei, asigurându-i-se îndrumarea tehnică şi de specialitate necesară, şi a preluat instruirea subofiţerilor şi maiştrilor militari de la cursurile de pregătire aflate în derulare în cadrul Centrului de Instrucţie al Transmisiunilor. În perioada anilor 1950 – 1952 aici s-au pregătit și ofițerii de radilocație. Anul 1961 marchează încheierea perioadei de activitate a Şcolii Militare de Transmisiuni, ea fiind inclusă în organica Școlii Militare Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu”, până în anul 1972, când redevine Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni, cu durata de trei ani, subordonată Comandamentului Trupelor de Transmisiuni, cu sediul Strada Gheorghe Gheorghiu Dej (astăzi B-dul General Vasile Milea) din municipiul Sibiu. Şcoala, indicativ UM 01606. După decembrie 1989, pe fondul unui complex proces reformator, iniţiat la nivelul întregii societăţi româneşti, proces în cadrul căruia reforma organismului militar s-a constituit în domeniu de avangardă, învăţământul militar a fost conexat la coordonatele caracteristice armatelor moderne. Și astfel vechea Școala de Ofițeri de Transmisiuni a ajuns Centru de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal”.

Jeton - 1 leu - Întreprinderea Bulevard Sibiu

Piesa medalistică de mai sus mă îndreptățește să cred că este un jeton cu valoarea de 1 leu emis de Întreprinderea Bulevardul Sibiu care poate fi chiar Restaurantul Hotelului Bulevard din Sibiu. Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. In Sibiu, dar si in alte localitati din tara, au mai existat astfel de monede locale in decursul timpului Mai sunt cunoscute jetoane sibiene de la restaurantul Johann Bonfert de pe strada Macelarilor sau bodega Ludwig Kwanka etc.

Hotelul Bulevard din Sibiu, denumire alternativă Hotelul Europa, denumire actuală Hotelul Continental Forum, a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea dar abia din anul 1924 se va definitiva aspectul acestuia. Hotelul s-a denumit “Europa” în perioada anilor `30 - `40 iar în perioada comunistă s-a redenumit "Bulevard", nume ce l-a menţinut până în 2007 când a fost cumpărat de lanţul hotelier Continental şi a devenit “Continental Forum”. Hotelul este găzduit de o clădire monument istoric ce datează din anul 1912, ce a trecut printr-un proces complex de restaurare și redecorare fiind redat publicului în anul 2007. Acest hotel este localizat în imediata apropiere a centrului istoric, oferind vizitatorilor orașului aflați în trecere, acces rapid la numeroasele atracții turistice din Sibiu și din împrejurimile orasului. Continental Forum Sibiu este un hotel de 4 stele ce dispune de cel mai spatios apartament prezidential (peste 180 metri pătrați), fiind situate în Piața Unirii, nr.10. În august 1912 Consistoriul Ortodox Român hotărăște să ridice un hotel pe colţul cu strada Şaguna, lângă Palatul Habermann. Terenul aparţinea Bisericii Ortodoxe care l-a cumpărat de la urmaşii lui Habermann în jurul anului 1910. Clădirea a fost ridicată de firma Duşoiu şi Leuca din Braşov, hotelul fiind inaugurat în martie 1914. Între anii 1915 - 1923 s-a numit Hotel Europa. În perioada Consiliului Dirigent al Transilavniei (1918 - 1920), hotelul a găzduit o parte din membrii Consiliului precum şi delegaţiile militare şi civile care au vizitat oraşul în perioada respectivă. La 1 mai 1923 s-a redeschis hotelul cu noua denumire - Bulevard, atunci având restaurant, cafenea, cofetărie și bodegă. După război, pe colţul clădirii cu parcul se deschide pe locul fostei Berării Habermann, Restaurantul şi berăria "Carpaţi" sub conducerea lui Ioan Hanzu până în 1923 când apare denumirea "Bulevard". În anul 1928 berăria este preluată de M. Klein. În data de 16 ianuarie 1933 se redeschide după ample lucrări de renovare atât hotelul cât şi Restaurantul-Cafenea "Bulevard" condus de Nicolae Andronic. Seara cânta orchestra Jean Dumitrescu din Bucureşti sau fanfara Regimentului 10 Infanterie. În anul 1937 hotelul este concesionat lui Bunea şi Răchiţeanu care îl renovează complet. În iarna 1940 - 1941, pentru scurt timp au fost găzduite aici o parte din studentele Universităţii din Cluj din lipsa spaţiilor de cazare din oras. În perioada în care Universitatea din Cluj funcţiona la Sibiu (1941-1945) cafeneaua Bulevard era locul preferat de întâlnire al intelectualilor din Ardeal. Aripa din dreapta datează din anul 1876 şi s-a numit "Casa Habermann" după numele proprietarului, fabricantul de bere Johann Habermann. Clădirea a funcţionat ca hotel până la sfârşitul sec. XIX. Celebra "Cafenea Habermann" de la parter a fost frecventată de George Coşbuc şi alţi intelectuali ai vremii. În fiecare vineri aici se adunau ziariştii de la Tribuna şi alţi intelectuali. Pe colţul clădirii cu parcul se deschidea la 3 iunie 1884 Marea Hală de bere Habermann (Habermanns Grand Bierhalle), iar în jurul anului 1910 clădirea a fost cumpărată de Consistorul Grec-Ortodox Român. Clădirea hotelului este de factură clasicistă, suportând importante modificari mai ales în 1924, când s-a definitivat fațada actuală. Edificiul Habermann a fost construit între anii 1876 – 1877, pe Bretter, promenada cu cel mai mare trafic pietonal al orașului. La începutul secolului al XIX-lea aceasta promenadă era singura cale de acces dintre cartierul Josefin și principală stradă comercială a cetății medievale. La început hotelul avea doar două etaje și parter, mai târziu adăugându-se și cel de-al treilea.

Împăratul Ferdinand al V-lea al Austro-Ungariei

Medalia de mai sus s-a bătut în amintirea declarării jurământului de omagiu și fidelitate al orașului Sibiu față de împăratul Ferdinand al V-lea, al Austro-Ungariei. În conformitate cu tradiția austriacă, toate provinciile imperiale își declarau jurământul de omagiu și fidelitate față de împărat, exprimat și prin emiterea unei medalii. Obiceiul s-a păstrat până la împăratul Leopold al II-lea – mijlocul secolului al XIX-lea – când a dispărut odată cu pătrunderea ideilor democratice ale Revoluției Franceze și a revoluțiilor de la 1848. Medalia s-a bătut în două variante de metal-compoziție (aur și argint). Medaliile sunt rotunde au diametrul de 18,1 milimetri (cea de aur) și 20,3 milimetri (cea de argint). Medalia de aur cântărește 3,5 grame. În centrul câmpului aversului medaliei este reprezentată efigia spre dreapta a împăratului. Pe marginea circulară a monedei este realizat un cerc perlat în interiorul căruia este aplicată inscripția: “FERDINANDO. A(ustriae). I(mperator). REGI. HVUNG(ariae). M(agno). P(rincipi). TRANSYLVANIAE” ceea ce se traduce: ”Lui Ferdinand, împărat al Austriei, rege al Ungariei, mare principe al Trasilvaniei”. Reversul medaliei înseamnă un cerc perlat la exterior, un scut timbrat cu boneta princiară, încărcat cu stema Transilvaniei, având cetățile dispuse 4/3 și semircular inscripția: “HOMAGIVM. PRAESTITUM. CIBINII. MDCCCXXXVII” tradus: “Omagiu prestat la Sibiu în 1837”.

Serbările populare Sibiu - 1869

Medalia de mai sus s-a bătut în amintirea Serbărilor populare de la Sibiu ce au avut loc în lunile iulie și august, anul 1869. Medalia este confecționată din metal comun, este rotundă cu diametrul de 32,4 milimetri și este prevăzută cu un inel de prindere. În câmpul central al aversului este reprezentată o clădire importantă a timpului, înconjurată pe margine de următoarea inscripție circualră: “ZUR ERINNERUNG AN DIE VEREINSFESTE IM JULI UND AUGUST 1869” ceea ce se traduce: “În amintirea serbărilor Unirii în iulie și august 1869”. Nu am înțeles la ce unire s-a făcut referire în inscripție. Pe revers sunt reprezentate două ramuri de stejar împreunate la partea inferioară de stema orașului Sibiu și în centru pe trei rânduri este aplicată inscripția: “HERMANSTADT / IM JULI / 1869”, tradus: “Sibiu, în iulie 1869”.

(Moneda locală Sibcoin 2019)

Județul Sibiu - România - Poarta de sud a Trasnilvaniei

Sibiul va fi primul judeţ din România care va avea o monedă locală, numită Sibcoin. Anunţul a fost făcut in 6 noiembrie a.c. de Consorţiul Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019, pe Facebook. Moneda sibiană va fi folosită la Sibiu, în 2019, când judeţul va fi Regiune Gastronomică Europeană. „Consorţiul Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019, format din Consiliul Judeţean Sibiu, Primăria Municipiului Sibiu, Primăria Municipiului Mediaş, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu şi Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu a ales numele pentru moneda locală a Sibiului. Aceasta se va numi Sibcoin. Sibcoinul va fi lansat la Bucureşti, pe data de 21 noiembrie 2018, în cadrul unui eveniment care se va bucura de prezenţa a numeroşi reprezentanţi ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale din România, persoane din industria HoReCa, reprezentaţi ai presei naţionale şi locale, bloggeri şi influenceri”, se arată în anunţul oficial. Sibiul va deveni astfel, prima regiune din România care va pune în circulaţie o monedă locală, potrivit site-ului oficial al Regiunii Gastromice Europene Sibiu, www.sibiugastronomia.ro. Potrivit acestui site, moneda locală nu înlocuieşte moneda naţională şi se alătură altor 300 de monede locale şi regionale din lume. Cu alte cuvinte, leul nu va fi înlocuit de Sibcoin. Autorităţile în colaborare cu industria ospitalieră, vor ca în anul 2019, gurmanzii să plătească în restaurante cu Sibcoini. Gurmanzii vor avea la dispoziţie, de asemenea, în 2019, un meniu special numit „Cartea Gusturilor”, dedicat Programului Sibiu Regiune Gastronomică Europeană. „Acesta va conţine 5-10 feluri de mâncare pentru prepararea cărora se vor utiliza ingrediente locale. Felurile de mâncare vor fi însoţite, în Cartea Gusturilor, de o poveste interesantă despre preparatul respectiv, fie că este vorba de o legătură în istoria zonei sau de ingrediente locale deosebite”, potrivit unui comunicat de presă din luna iunie, al Primăriei Sibiu. Deocamdată nu se ştie nici de unde putem cumpăra sibcoini şi nici cât costă un sibcoin. Sibiul este primul judeţ din România care va fi Regiune Gastronomică Europeană, în 2019.

Turnul Sfatului din Sibiu (în limba germană Hermannstädter Ratsturm) este un turn pe sub care este un gang de trecere între Piața Mare și Piața Mică. El a fost construit în secolul al XIII-lea, la parterul său aflându-se poarta de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. În decursul timpului, a suferit mai multe refaceri, care i-au alterat forma inițială. Turnul actual nu mai păstrează din construcția inițială decât doar nucleul ridicat până la înălțimea întâiului etaj. El a fost refăcut de mai multe ori în decursul timpului, fiind supraînălțat și înglobat unui grup de construcții. Etajele superioare ale turnului s-au prăbușit la 17 februarie 1585 și l-au îngropat sub ziduri pe pictorul Johann David ce lucra la zugrăvirea bolții. Ca urmare, în perioada 1586-1588 s-au efectuat o serie de lucrări ample de reconstrucție. Acoperișul turnului, în formă piramidală ascuțită cu patru turnulețe la colțuri a fost reparat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, prima dată în anul 1719 de către Magistratul orașului apoi in anul 1750, când s-a luat decizia înlocuirii acoperișului în formă piramidală ascuțită cu unul mai ieftin, scund. După cum reiese din acuarela Târgul anual de la Sibiu în 1789 a pictorului Franz Neuhauser, acoperișul turnului era construit în formă piramidală scundă, cu ruptură de pantă, cu patru turnulețe la colțuri. Și acesta a fost înlocuit între anii 1824-1826 când s-a adăugat ultimul etaj și s-a refăcut acoperișul care a căpătat forma actuală, de bulb. Turnul Sfatului a fost restaurat complet în perioada 1961-1962, în interiorul său organizându-se expoziția "Aspecte din istoria Sibiului". În decursul timpului, turnului i s-au dat diferite utilizări. Astfel a fost utilizat ca turn de poartă, depozit de grâne, ca foișor de foc (punct de observație a incendiilor), ca închisoare și chiar, pentru o vreme, ca muzeu de științe naturale (pe la mijlocul secolului al XIX-lea). În acest moment, turnul este folosit pentru diferite expoziții și ca punct de belvedere, de la nivelul superior al turnului vizitatorii putând să vadă întregul oraș Sibiu și culmile munților Făgăraș. Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje retrase succesiv, având fațadele marcate prin deschideri înguste de forma unor metereze. Edificiul este susținut de contraforturi înalte, care se retrag în trepte, pe laturile dinspre Piața Mare și Piața Mică. În contraforturile de pe latura sudică a turnului sunt încastrați doi lei reprezentați în relief, despre care se presupunea că făceau parte din structura originală a turnului, dar care par a fi sculptați în perioada Renașterii (ultima treime a secolului al XVI-lea). La parter se află o amplă trecere boltită care face legătura între Piața Mică și Piața Mare. De asemenea, în 1930 a fost deschisă o nouă trecere boltită pe sub turn, în partea dreaptă, prin demolarea unei părți din clădirea învecinată aflată în Piața Mare nr. 2. Accesul în interiorul turnului se face pe o ușă de mici dimensiuni, amplasată în Piața Mică. De aici se urcă pe o scară îngustă, în spirală, care duce la etajele superioare. La etajul VI se află mecanismul orologiului, având cadrane pe toate cele patru laturi ale turnului, în timp ce la ultimul etaj a fost organizat un punct de belvedere asupra orașului vechi.

Prodexport România - Salamul de Sibiu

Prodexport este o veche și renumită companie românească de producție și export a produselor de uz general (fondată în anul 1948).

Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat, realizat din carne de porc provenită de la porci ajunși la maturitate și din slănină tare. Amestecul este umplut în membrane naturale şi/sau colagenice şi supus afumării cu lemn de esenţă tare, maturării şi uscării la rece. Pentru maturare se utilizează produse alcoolice precum vinul alb, roşu sau rose, coniac, vinars, vinuri spumante, bere neagră. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori), cum ar fi Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conţin obligatoriu Penicillium nalgiovensis. România are o tradiție de peste 100 de ani în producerea Salamului de Sibiu; există surse care atestă că acest produs a început să fie fabricat de către de italianul Filippo Dozzi, la Sinaia, în anul 1910. România a reușit să înregistreze la nivel european, Salamul de Sibiu, ca produs de Indicație Geografică Protejată (IGP).

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben, Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar jos câteva dintre cele mai frumoase și mai reprezentative monumente de cultuă și arhitectură sibiană, din vremuri diferite.

Aeroportul

Banca Albina

Biserica romano catolică - Sibiu

Casa Armatei

Mitropolia

Biserica evanghelică

Muzeul Brukenthal

Prefectura

Primăria

Biserica Johannis și Casa copiilor

Comandatura

Gara

Teatrul de Stat

Mănăstirea Ursulinelor

Muzeul de Științe Naturale

Palatul arhiepiscopal

Școala de cadeți de infanterie

Școala militară de artilerie

Seminarul Andreian

Spitalul militar

Palatul ASTRA

Sinagoga

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre monumentele istorice și arhitectonice inconfundabile ale județului, dar și trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.