Epaminonda's Blog.....: Mo - M

1. În data de 10 octombrie 2012 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează Cetatea Soroca. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emisiunii „2012”, în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central – imaginea Cetății Soroca și în partea de sus - cu majuscule este gravată inscripţia „CETATEA SOROCA”.

Moneda are următoarele caracterisitic tehnice: seria - „Monumentele Moldovei”, data emiterii – 10 octombrie 2012, valoarea nominală - 50 lei, calitatea - proof; metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 16,5 grame, forma - rotundă, diametrul: 30 milimetri, marginea – zimţată și tirajul - 2000 exemplare;

Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secoluil al XV-lea, clădită din lemn de Ștefan cel Mare, în fața vadului peste Nistru, și reconstruită în piatră de Petru Rareș, la mijlocul secolului al XVI-lea. Cetatea se află în bună stare și astăzi, ea putând fi vizitată de turiști. Planul său circular are un diametru de 37,5 m., patru turnuri circulare și un turn de acces de plan rectangular, cu ziduri împrejmuitoare înalte de 15 - 20 metri. Între anii 2013 - 2015 cetatea a fost restaurată în cadrul proiectului transfrontalier „Bijuterii Medievale” finanțat de Uniunea Europeană.

2. În data de 10 octombrie 2012 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează Mănăstirea Butuceni. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emisiunii „2012”, în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central – imaginea Mănăstirii Butuceni și pe dreapta, în partea de sus - cu majuscule este gravată inscripţia „MĂNĂSTIREA BUTUCENI.

Moneda are următoarele caracterisitic tehnice: seria - „Mănăstirile Moldovei”, data emiterii – 10 octombrie 2012, valoarea nominală - 50 lei, calitatea - proof; metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 16,5 grame, forma - rotundă, diametrul: 30 milimetri, marginea – zimţată și tirajul - 2000 exemplare;

Mănăstirea rupestră Butuceni este situată în raionul Orhei, râul Raut, langa satul cu acelasi nume, la 15 kilometri departare de municipiul Orhei. Este amplasata pe un promontoriu de pe malul drept, stancos si abrupt al Rautului, constituit din roci calcaroase. Pe malul stang al Rautului, mal stancos si abrupt, aidoma unui zid de aparare naturala, se întrezăresc niște decupaje în stâncă de forma unor uși și ferestre care aparțin Mănăstirii Butuceni. Valuri, resturi de caramida, piatra si moluz, arata ca aici a fost cândva un mare oraș. Se distinge si locul, unde a fost biserica, cu cimitir in jur. Cateva pietre de la cimitir au gravata pe ele crucea in forma ei moldoveneasca. Ca sa patrunzi in biserica in vechime trebuia sa treci raul si sa urci pe trepte de piatra, astazi ruinate, pana pe la mijlocul malului stancos. Aici o intrare la dreapta ducea intr-o galerie aproape rotunda, sapata in stanca, înaltă de 1,3-1,4 metri, formata dintr-o sala in jurul careia sunt asezate 11 caverne mici, despartite una de alta printr-un zid natural; fiecare din aceste caverne este cam de 4-5 metri patrati. Peretii acestei galerii sunt afumati; pe ei sunt gravate in cateva locuri cruci. Se vede ca aici au fost candva chilii, unde locuiau calugarii. Din galerie urci cateva trepte pe un coridor ingust spre stanga si dai in biserica sapata si ea in piatra. O usa, care duce pe o terasa si trei ferestre, deschid o panorama admirabila asupra Rautului, care serpuieste jos, si asupra fostei cetati. Biserica lungă cam de zece metri este impartita in trei parti: altarul, cu o mica caverna in capat, corul si nartexul. Altarul se desparte de cor printr-o catapeteasma de lemn, iar corul de nartex printr-o icoana mare in postament, si rame asezata in mijlocul bisericii. De deasupra icoanei, din bolta de stanca se vede ca pe vremuri curgeau si picaturi de apa, care se adunau intr-un vas dinaintea icoanei. Biserica este boltita, adica stanca a fost taiata, danduse tavanului bisericii forma de bolta. Din biserica, astazi parasita, o galerie duce spre miaza-zi; galeria ingusta de 1,5 metri si de o lungime de 20 metri cu un urcus usor se termina cu un garlici, pe partea opusa a coamei stancoase, care iese la o noua cotitura a Rautului, unde se incepe satul Butuceni. Deasupra garliciului se inalta o clopotnita, zidita in secolul al XIX-lea. Biserica din Butuceni nu figureaza in nomenclatorul bisericilor din anii 1812-1813. Acest fapt face sa se creada legenda, care se confirma si de catre cronica bisericii, ca biserica din Butuceni cu manastirea a fost parasita cine stie cand de calugari. Scarile dinspre Raut s-au surpat, astfel ca nimeni nu putea patrunde in biserica. Pe la anul 1820 locuitorii din Butuceni, avand nevoie de biserica au sapat in stanca un coridor dinspre Butuceni si au intrat in biserica, gasind numai o evanghelie pe masa din altar. In biserica s-au pastrat cateva icoane cu inscriptii moldovenesti din secolul al XVIII-lea sau poate si al XVII-lea in asa fel: "Pocaiti-va, pocaiti-va ca sau apropiat Impărăția lui Dumnezeu. Ca iata pomul si sacurea la radacina lui zaci." Icoanele sunt pictate pe lemn si pe panza. Aceste din urma vadesc influenta scoalei de pictura italiene. Carti si alte obiecte bisericesti nu s-au pastrat. Manastirea a fost inchisa pe la 1816. In perioada sovietica acest complex istoric a fost transformat in muzeu sub cerul liber destinat turistilor din fosta Uniune Sovietica. Reinfiintarea manastirii se datoreaza unei cereri din partea locuitorilor satului Butuceni in 1996.

3. În data de 10 octombrie 2012 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează Biserica Măzărache din Chișinău. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emisiunii „2012”, în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central – imaginea Bisericii Măzărache din Chișinău, pe partea stângă – inscripția “sec.XVIII” și în partea de jos pe două rânduri – cu majuscule este gravată inscripția “BISERICA MĂZĂRACHE DIN CHIȘINĂU”.

Moneda are următoarele caracterisitic tehnice: seria - „Locașuri sfinte”, data emiterii – 10 octombrie 2012, valoarea nominală - 50 lei, calitatea - proof; metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 16,5 grame, forma - rotundă, diametrul: 30 milimetri, marginea – zimţată și tirajul - 1000 exemplare;

Hărţile şi documentele care reflectă dezvoltarea oraşului în secolul al XVIII-lea „sugerează” că unul dintre cele mai vechi aşezăminte ecleziastice ale acestuia (posibil, chiar cel mai vechi) trebuia să se fi înălţat pe locul unde actualmente se află Biserica Naşterea Maicii Domnului, cunoscută îndeobşte după numele ctitorului sub denumirea de Biserica Măzărache sau Măzărachi, Măzăraki. Ea este amplasată pe unul dintre dealurile care mărgineau în trecut localitatea dinspre râul Bâc. Din păcate, nu dispunem de date suficiente despre viaţa şi activitatea lui Vasile Măzărache, ctitorul bisericii. Nu sunt cunoscute nici documente care ar reflecta în vreun fel construirea de către acesta a bisericii. Ştim, însă, că tatăl lui – negustor bogat în capitala Ţării Moldovei, Iaşi, – e atestat în documente începând cu anul 1685. Anul 1752 care, de regulă, este indicat în diferite studii drept an al zidirii bisericii, nu-şi găseşte confirmare în vreun document. El a fost pentru prima dată pus în circulaţie la finele secolului al XlX-lea de către istoricul Pompei Batiuşkov, care, într-o lucrare a sa consacrată Basarabiei, a publicat o veche legendă cu referire la Vasile Măzărache și data ridicării bisericii. În timpul războiului ruso-turc din anii 1789-1792, şi anume în februarie 1789, ruşii au executat o hartă a oraşului Chişinău pe care au indicat lăcaşurile de cult. Aici pentru prima dată apare specificat hramul bisericii – Sfinţii Ioachim şi Ana – şi se menţionează materialul de construcţie al acesteia – zidăria de piatră. Aceasta, precum şi alte hărţi ale târgului, realizate în secolul al XVIII-lea, reflectă amplasarea mărginaşă a bisericii respective faţă de cartierele localităţii. Sfântul lăcaş ţinea de partea cea mai veche a Chişinăului, de mahalaua din gios, ce conţinea nucleul din care în secolul al XVII-lea a pornit dezvoltarea târgului. Harta Chişinăului de pe la 1800, fiind destul de aproximativă în ceea ce priveşte respectarea proporţiilor şi raporturilor dimensionale ale elementelor reprezentate, conţine prima imagine iconografică cunoscută a ctitoriei lui Vasile Măzărache. Biserica este reprezentată cu două accente verticale – cu un turn-clopotniţă deasupra intrării şi o turlă deasupra naosului. Prima descriere din punct de vedere arhitectural şi încercare de analiză a bisericii Naşterea Maicii Domnului aparţine profesorului Vasile Kurdinovski. Tot el pentru prima dată publică un plan (fie şi aproximativ) al acesteia. Sfântul lăcaş ţine de categoria bisericilor de plan trilobat, înscriindu-se, prin particularităţile lui structurale şi de plastică decorativă, în rândul bisericilor moldoveneşti din a doua jumătate a secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Planul este segmentat în altar, naos, pronaos şi pridvor. Altarul semicircular este flancat de micile încăperi ale proscomidiei şi diaconiconului. Naosul, mărginit de două abside laterale, este încununat de o boltă semisferică pe pendentivi. Similar este rezolvată boltirea pronaosului, încăperea fiind despărţită de naos printr-un arc larg. Pridvorul decroşat, precum se obişnuia în epocă, constituie şi primul nivel al turnului-clopotniţă al bisericii. Încăperea este boltită printr-o calotă semisferică pe pendentivi. La origini pridvorul era deschis spre exterior prin arce semi-circulare sprijinite pe stâlpi şi pilaştri dotaţi cu capiteluri prismatice. Arhivolta acestor arce şi a arcelor deschiderilor camerei clopotelor situate la al doilea nivel al turnului, este subliniată prin retragere faţă de suprafaţa zidăriei. Accesul la camera clopotelor este asigurat de o scară elicoidală executată în grosul zidăriei colţului de sud-vest al pronaosului. Amplasarea în pronaos a scării l-a determinat pe Kurdinovski să presupună că la origini clopotniţa, dacă o fi fost, era situată deasupra pronaosului, actualul turn-clopotniţă fiind o adăugire mai târzie. Drept elemente arhaizante pot fi considerate contraforturile sfântului lăcaş. O pereche de contraforturi prismatice sunt situate la vest de absidele laterale, altă pereche, care sprijină vizual absida altarului, reprezintă colonete angajate cu bază şi capitel. Ferestrele bisericii, la origini mult mai înguste decât cele actuale, trebuiau să fi fost tratate similar deschiderilor turnului-clopotniţă. În secolul al XIX-lea deschiderile pridvorului au fost zidite, bisericii Adormirea Maicii Domnului adăugându-i-se dinspre vest o anexă cu rosturi de antepridvor. Intrarea în compartiment a fost amenajată în peretele de sud al acestuia. În anul 2000 zidăria ce bloca deschiderile laterale ale pridvorului a fost înlăturată, astfel asigurându-se accesul în două pridvoraşe construite între timp.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

________xxx________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Regina Elisabeta a României
(medalie masonică germană 25 aprilie 1917)

Elisabeta a Romaniei, Principesă de Wied – pe numele său complet

Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied – (născută 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – decedată 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastiei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor. S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României. Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României. Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România. În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. În absenţa unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi a monitorizat starea familiilor nevoiaşe. Regina a avut şi iniţiativa de a identifica potenţialul meşteşugurilor româneşti. Ea însăşi se înveşmânta adesea în portul naţional românesc, socotit până atunci strai al ţăranilor, şi a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meşteşuguri naţionale. A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.Elisabeta a ştiut şi beneficiul major al turismului într-o ţară care nu era încă în circuitul turistic internaţional. A iniţiat în acest domeniu o campanie vioaie de publicitate pentru a-şi face cunoscută în străinătate ţara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia şi călătorii erau găzduiţi la castelul regal. Ca parte a aceleaşi campanii, România a participat la Expoziţia Universală de la Paris în anii 1867, 1889 şi 1900 cu multe articole lucrate tradiţional de femei, cum ar fi broderii şi tapiţerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziţia Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă şi meşteşuguri). Talentul său lingvistic desăvârşit, a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenţia lui Pierre Loti şi Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: “Acea prinţesă şi poetă germană încântătoare, adorabilă, îşi aduce aminte că florile codrului şi câmpiile “i-au vorbit”". În ciuda romantismului său accentuat, se poate spune fără şovăială despre Carmen Sylva că a reuşit, într-o societate patriarhală atunci când sistemul de valori european era doar o faţadă, să iniţieze o mişcare de emancipare a femeilor din România: cel mai bun exemplu al acestei mişcări este protejata ei, Elena Văcărescu. Regina Elisabeta a murit cu puţin timp înainte ca România să declare război Germaniei şi a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeş. A fost poetă şi prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani dar cuprins de o furie anti dinastică poetul a refuzat să ridice premiul. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu. Relaţiile dintre Mihai Eminescu şi regele Carol I, erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege formula cu valoare derogativă Carol îngăduitorul într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul. Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituţia de la 1866 dădea regelui doar puterile unei monarhii constituţionale, măsură de precauţie care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prinţului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul său literar era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin “Cântecul pădurii”. Se fotografia în faţa maşinii de scris şi este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de maşini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oţel), îşi completa veniturile din publicitate!

A fost supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reşedinţa ei preferată era Castelul Peleş, unde îşi ţinea şi biblioteca. Regina Carmen Sylva şi-a devotat întreaga ei viaţă desăvîrşirii spirituale, şi carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă şi perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză şi română. Cunoştea la perfecţie limba latină şi limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărţi cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, şi a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite (1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relaţia cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân îşi notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz, Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu şi care conţinea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu şi publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleş doamnele de curte şi regina însăşi au învăţat deja poeziile sale pe de rost! Iubitoare şi creatoare de artă şi literatură, era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică – canto, pian, orgă; avea în acelaşi timp şi calităţi de pictor. Excelentă amfitrioană, femeie rafinată şi cultă, Elisabeta creează un salon pentru oamenii de cultură în care se găsesc, printre alţii, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu. Îi admira atât pe Mihai Eminescu, considerându-l un mare poet romantic, cât şi pe George Enescu. Pe acesta l-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor, prin construirea lângă Castelul Peleş a unei săli de concerte special concepută pentru el şi prin dăruirea unei viori construită de celebrul lutier italian Amati. “Azilul orbilor Regina Elisabeta” În 1909, Regina Elisabeta a înfiinţat “Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din Bucureşti, care funcţionează şi în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficienţe vizuale, o postliceală sanitară etc. Regele Carol a sprijinit acţiunea umanitară a Reginei, adresându-i d-lui Ion I.C. Brătianu, Preşedinte al Consiliului de miniştri, pe 26 noiembrie 1909, o scrisoare prin care dorea ca statul să se implice în activităţile acestui aşezământ, regele “punând la dispoziţie suma de 500 000 lei pentru achitarea datoriilor în fiinţa şi terminarea clădirilor trebuincioase”. Şi Regina a adresat lui Ion I.C. Brătianu pe 25 noiembrie 1909 o scrisoare în care scria: “în via dorinţă de a veni în ajutorul orbilor, am luat acum câţiva ani iniţiativa de a înfiinţa un azil menit a le da adăpost statornic deprinndu-i în acelaşi timp la o muncă folositoare.(…) Sunt încredinţată că acest aşezământ va răspunde şi în viitor menirei sale umanitare şi că deapururea infirmii se vor bucura într-însul de o adevarată alinare”. (sursa:Arhivele Naţionale ale României). A scris enorm, peste o mie de poezii, nouzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Se poate menţiona ca un fapt divers că s-a afirmat adesea că poemul Pestre vârfuri al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva.

(Femeia secolului XXI - net)

Set 2 insigne - Absolvent Academia Națională de Informații

Academia Națională de Informații, denumire oficială completă Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, abreviat A.N.I.M.V., este unitatea de învățământ superior militar a Serviciului Român de Informații, ce are sediul central în București, pe Șoseaua Odăii, la numerele 20-22. Instituția are ca obiectiv formarea ofițerilor de informații, atât pentru Serviciul Român de Informații, cât și pentru celelalte instituții cu atribuții în domeniul siguranței naționale: MApN (DGIA), MAI (DGIPI, DOS) și MI (ANP). Constituirea, organizarea și funcționarea Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” a avut la bază necesitatea adaptării învățământului universitar românesc de informații la cerințele începutului de mileniu, în acord cu transformările înregistrate în societate pe plan național și european și, deopotrivă, cu nevoile de pregătire a personalului Serviciului Român de Informații pentru îndeplinirea misiunilor specifice asigurării securității naționale și colective. Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul" este compusă din următoarele facultăți:

Facultatea de Informații - a cărei misiune constă în formarea, specializarea și perfecționarea studenților și cursanților pentru a exercita după absolvire atribuții de ofițeri de informații operativi.
Facultatea de Studii de Intelligence - oferă specializări în domeniul analizei de intelligence pentru formarea ofițerilor de informații analiști în domeniul securității naționale și a ordinii publice, cât și pentru alte domenii de activitate.

Tradiția învățământului superior în cadrul Serviciului Român de Informații datează din anul 1991, când a luat ființă Facultatea de Psihosociologie, în cadrul Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza, iar un an mai târziu s-a decis constituirea Institutului Superior de Informații, ca instituție de învățământ superior militar de lungă durată, entitate instituțională de sine stătătoare, în subordinea Serviciului Român de Informații. Pentru a răspunde într-o mai mare măsură cerinței privind pregătirea ofițerilor de informații, Institutul Superior de Informații a fost reorganizat și intitulat Institutul Național de Informații, care ulterior a devenit Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”. În prezent, ANIMV este o comunitate universitară distinctă, care funcționează pe baza prevederilor Constituției României, cadrului legislativ în vigoare, ordinelor directorului Serviciului Român de Informații, precum și ordinelor ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu un buget format din resursele alocate de stat și cele provenite din alte surse, în condițiile legii.Universitatea noastră se adresează și altor categorii de public prin programele pe care le organizează. Printre acestea se numără programele de studii universitare de master de cercetare, studii universitare de doctorat și studii postuniversitare, create pentru membrii comunităţii de informații și securitate naţională din România și pentru toate persoanele interesate de înțelegerea superioară a domeniului securității. Nu în ultimul rând, Academia asigură programe de formare continuă pentru angajaţii Serviciului, în diverse arii și domenii profesionale.

Insigna - A.P.C. (Asociația polițiștilor creștini)

In anul 1999 a aparut Asociatia Politistilor Crestini din Romania, o organizatie interconfesionala care promoveaza atat respectarea legilor statului roman, cat si respectarea principiilor lui Dumnezeu. „In anul 1999 am contactat un politist crestin din Marea Britanie printr-un misionar si afland ca exista o asociatie a politistilor crestini in Marea Britanie, prin intermediul acestui politist crestin am intrat in posesia statutului lor si in felul acesta ne-am gandit si noi, cativa politisti crestini din Romania, sa constituim o asociatie similara” spune Stefan Gheorghe Seuleanu, presedintele organizatiei. Iar acesta asociatie are cateva scopuri bine definite. “ Prin Asociatia Politistilor Crestini din Romania incercam sa-i determinam pe colegii nostri de serviciu din structurile de autoritate, nu numai din Ministerul Afacerilor de Interne ci si din celelalte structuri de autoritate din Romania, sa respecte legile tarii si principiile biblice, principiile crestine, de fapt ale crestinismului, Romania fiind declarata o tara crestina”, a spus Stefan Gheorghe Seuleanu. „Cei din acesta asociatie, care a fost infiintata in baza ordonantei 26 din mai 2000, in urma unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, care a fost pronuntata la Judecatoria Cluj, fac parte: politisti, pompieri, jandarmi, politie de frontiera, politie locala si din alte structuri din Ministerul Afacerilor de Interne” spune presedintele organizatiei. Din asociatie fac parte politisti crestini din confesiunile crestine existente in Romania: baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie, carismatici, sambatari, ortodocsi, de asemenea unitaristi, care doresc sa traiasca efectiv conform principiilor biblice. De asemenea, noi promovam si respectarea legilor tarii pentru ca in Cuvantul lui Dumnezeu ni se spune foarte clar ca nicio randuire nu este lasata fara voia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, fiind un Dumnezeu al ordinii si disciplinei, iubeste autoritatea. In Romani capitolul 13, Insusi Dumnezeu este Cel care ridica dregatori intr-o natiune, iar noi trebuie sa respectam legile tarii. In cadrul asociatiei desfasuram activitati cum ar fi: conferinte nationale si conferinte internationale, la care participa toti colegii care vor sa beneficieze de consiliere biblica, ne rugam impreuna Domnului Isus Cristos si depunem marturii despre felul in care fiecare, indiferent de confesiunea crestina, am ajuns la cunostiinta faptului ca exista Dumnezeu, ca Isus Cristos este Domnul. Au si ei nevoie de Mantuitor pentru ca viata si familia lor sa fie schimbate si sa traiasca dupa modelul Domnului Isus Cristos. Activitatile asociatiei sunt relevante pentru politistii romani, iar acestea se reflecta in conduita zilnica a membrilor acesteia. Asociatia Politistilor Crestini din Romania are un caracter national, iar reprezentantii acesteia se afla in toate colturile tarii. „Filiale avem in Cluj, unde este si sediul central al Asociatiei Politistilor Crestini din Romania, in Oradea, Bucuresti si reprezentanti in 36 de judete.”

Insigna - A.N.B.C.

(Asociația națională a bucătarilor și cofetarilor)

Din dorinta bucatarilor, cofetarilor si patiserilor romani de a se afla sub o singura cupola si avand ca scop dezvoltarea meseriilor din domeniul productiei culinare, organizarea de actiuni profesionale si participarea la evenimente internationale, in data de 27 noiembrie 1971 s-a reusit infiintarea Asociatiei Bucatarilor si Cofetarilor din Romania (ABC). In acelasi an (1971), asociatia a aderat la FIC (Federatia Internationala a Bucatarilor). Prin aderarea mai multor tari de pe 5 continente, FIC a devenit WACS (World Association of Chefs Societies – Asociatia Mondiala a Societatilor de Bucatari). Pana in 1995, ABC a avut o activitate intensa, atragand un numar mare de membri, care participau la actiuni organizate la nivel national si international. Astfel, la initiativa membrilor fondatori, renaste Asociatia Nationala a Bucatarilor si Cofetarilor din Turism – Romania (ANBCT). Au urmat aderarea la FIHR (Federatia Industriei Hoteliere din Romania) si FPTR (Federatia Patronatelor din Turismul Romanesc) si incheierea de contracte de colaborare cu asociatiile profesionale din Romania: ANMH (Asociatia Nationala Maitres d’Hotel), ANTREC (Asociatia National? de Turism Rural Ecologic si Cultural), ACEEA (Asociatia Culturala Euro Est Alternativ) si Asprogast. Inainte de a adera la Asociatia Mondiala a Bucatarilor, Romania a participat cu echipe de bucatari la doua competitii internationale de prestigiu: Budapesta (1962) si Praga (1968), Ungaria si Cehoslovacia fiind deja membre FIC. Incepand cu anul 1972, bucatarii romani au fost prezenti la toate olimpiadele gastronomice, in numar de 10, precum si la 12 Congrese Mondiale, ce au ca scop recunoasterea pe plan international a obiceiurilor si preparatelor traditionale ale fiecarei tari, formarea cadrelor, schimbul de experienta, legandu-se astfel stranse prietenii intre comunitatile de bucatari.

Insigna - a.b.c.

Asociația bucătarilor și cofetarilor din RSR

(Republica Socialistă România)

Prima participare a Romaniei la Competitia Mondiala a Tinerilor Bucatari si Cofetari a fost la Maastricht – Olanda in anul 2000, eveniment organizat de WACS cu ocazia Congresului Mondial al Asociatiilor de bucatari. Anul 2008 marcheaza aderarea elitei maestrilor in arta culinara din Romania la asociatia europeana de bucatari Euro-Toques International (ETI), formandu-se astfel Asociatia Euro-Toques Romania, care in prezent are peste 50 membrii. ETI cuprinde 18 tari membre, care militeaza pentru o hrana sanatoasa. In 27 noiembrie 2011, bucatarii, cofetarii si patiserii – maestrii in arta culinara si specialisti in gastronomie, membrii ANBCT si Euro-Toques Romania, impreuna cu colegii din celelalte asociatii profesionale, sarbatoresc 40 ani de existenta ai asociatiei-mama, cea care a format bucatarii si cofetarii din Romania. Timp de 40 de ani, profesionistii bucatari si cofetari, reuniti in Asociatie, au fost solicitati, prin intermediul conducerii, sa participe la perfectionarea cadrelor, a serviciilor, a meniurilor, a stilului de a se hrani, prezentand bucataria traditionala romaneasca celor care ne viziteaza acest patrimoniu. Sediul central al Asociatiei Bucatarilor si Cofetarilor din Romania este în Predeal, județul Brașov, strada Trei Brazi, nr.3, Predeal.

Insigna - Apollo

Apollo (Programul Apollo) a constat într-o serie de zboruri spațiale pilotate efectuate de NASA (Statele Unite ale Americii), folosind astronava Apollo și racheta purtătoare Saturn, între anii 1961 – 1975. Proiectul a avut ca principal obiectiv "aselenizarea unui om și întoarcerea lui în siguranță pe Pământ. Acest obiectiv a fost atins cu Apollo 11 în iulie 1969. Primii oameni care au pășit pe lună se numesc Neil Armstrong și Edvin Aldrin (20 iulie 1969) și au revenit cu bine pe pamânt. Primele cuvinte ale lui Armstrong la coborârea din modulul lunar Eagle au fost: Este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire ("That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind."). Per total doisprezece oameni au pus piciorul pe Lună până la sfârșitul programului Apollo, în decembrie 1972.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII