Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

MITICĂ DRAGOMIR – P.R.M.:

„Am ajuns la o vârstă la care mi-am dat seama

că trebuie să fiu cinstit”.

MARIA GRAPINI – P.C.:

“Sper ca cele șapte firme românești să avem succes.“

VIOREL HREBENCIUC – P.S.D.:

“Este vorba aici de o spălare de bani fără bani.“

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BOTOȘANI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Insigna - (Biserica Uspenia)

Cu ocazia zilei de 15.01.2009 poeții au făcut

un pelerinaj la Biserica Uspenia din Botoșani,

unde a fost botezat Mihai Eminescu.

Insignă realizată de numismatul

Stelian Brânzei - Botoșani

Biserica Adormirea Maicii Domnului (Uspenia sau Ospenia) din Botoșani este cea de-a doua ctitorie a Elenei Rareș, soția lui Petru Rareș. A fost ridicată în 1552 și a urmărit modelul bisericii Sf. Nicolae a lui Ștefan cel Mare. Meșterii veacului al XVI-lea au reprodus planul și structura prototipului botoșănean până la elementele de detaliu ca, de exemplu, decorul calotei pronaosului realizat cu nervuri ceramice dispuse după un desen simplificat, în formă de cruce. Turla cu 12 laturi a primit aceeași subliniere în compoziția exterioară, prin dubla bază stelată cu 8 colțuri. Decorul arhitectural ,alcătuit din firide și ocnițe, a fost completat cu discuri smălțuite în culorile galben și verde și - probabil - cu zugrăveli policrome. Biserica a fost reparată în anii 1724 - 1725 de către voievodul Ion Mihail Racoviță, dar stadiul cercetării nu permite constatarea unor transformări introduse cu această ocazie. În schimb, intervenția din anul 1819, consemnată cu inscripție, a dat bisericii aspectul de astăzi, adăugând pe latura de vest un turn-clopotniță în stil clasicist, admirabil proporționat. Corpul bisericii a fost unificat cu clopotnița prin ridicarea zidăriei triconcului la nivelul unei cornișe generale susținută de console, acoperindu-se astfel baza stelată inferioară a turlei. Cu înfățișarea actuală, Uspenia ilustrează două faze majore ale arhitecturii moldovenești: faza primei jumătăți a veacului al XVI-lea, în care inovațiile decorului policrom îmbracă structurile tradiționale și clasicismul începutului veacului al XIX-lea. Păstrarea Uspeniei ferită de transformările estetizante suferite de celelalte două ctitorii domnești va permite efectuarea unei restaurări, care să cuprindă, în linii mari, readucerea golurilor de ferestre la dimensiunile epocii și dezvelirea paramentului originar al primei faze de construcție, păstrând însă aportul valoros al veacului al XIX-lea, inclusiv învelitorile de factură barocă. Pictura interioară a bisericii a fost refăcută complet după Revoluția din anul 1989. În curtea bisericii tronează maiestuos statuia poetului national Mihai Eminescu, care a fost botezat chiar în această biserică.

Insigna - Biblioteca Județeană "Mihai Eminescu"

Botoșani 1882 - 2012

Progresul cultural al Botoşaniului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, impunea înfiinţarea, alături de celelalte lăcaşuri de cultură (liceu, teatru, societăţi culturale) şi a unei biblioteci publice. Acest lucru s-a infăptuit din iniţiativa lui Th. Boian, unul dintre primarii cei mai inimoşi şi luminaţi pe care i-a avut oraşul Botoşani în secolul trecut, prin Hotărârea Consiliului Municipal ce poartă data de 18 martie 1882. În mod oficial, ea a fost inaugurată la 14 noiembrie 1882, în localul Şcolii nr. 1 de baieţi "Marchian". Primul său bibliotecar a fost V. Nadejde, învăţător, viitor membru fondator al Ateneului botoşănean. Pe actele de corespondenţa ale bibliotecii este imprimată o ştampilă, special confecţionată, cu înscrisul "Romania Biblioteca din Botoşani 1882". În 1885, biblioteca publica se contopeste cu cea a Liceului Laurian. Chiar daca, în documentele de arhivă, exista puţine date concrete despre evoluţia lecturii publice în perioada 1886-1904, biblioteca publica este mereu prezentă în viaţa spirituală a comunităţii. In 1917 când biblioteca liceului a ars, va arde şi biblioteca publică cu toată zestrea ei. După război începe refacerea fondului de carte şi în 1920 ea are: 970 volume consultate şi 1720 cititori. In 1931 creşte numărul de volume ale bibliotecii (mai ales prin donaţii), în felul acesta, ea putând să desfăşoare o activitate mai bună: 2368 cititori, 1973 volume consultate. Din anul 1934 găsim în documente denumirea de bibliotecă comunală, funcţionând în localul Primăverii din strada Armeană nr. 11. Multe personalităţi îşi donează acum parte din bibliotecile personale, acestei biblioteci (savantul Gr. Antipa înzestrând-o cu 2000 volume). În 1943 Biblioteca comunală îşi schimbă sediul în casele Tălmaciu, strada Calea Naţională nr. 275. Ea a fost printre primele instituţii culturale din oraş refăcute imediat după eliberare. Ziarul "Clopotul" din 1.02.1945, consemnează: "Nu este o întâmplare că în acest oraş există cea mai mare bibliotecă din nordul Moldovei, conţinând un număr însemnat de cărţi rare şi deosebit de valoroase. După bombardamentul hitlerist, tinerii botoşăneni au adunat din case părăsite, de sub ruine, de pe uliţe, de pretutindeni, cărţi răvăşite", din care, unele se regăsesc în patrimoniul bibliotecii de azi. În mai 1948, conform unui proces verbal de predare-primire a mobilierului şi a unui număr de 15.478 volume, putem vorbi de existenţa unui fond inventariat, o parte din acesta păstrându-se în colecţiile actuale. În 1951, biblioteca publică din Botoşani, ce purta denumirea de "Biblioteca comunală" devine bibliotecă regională, iar în 1952, conform noii împărţiri administrativ-teritoriale, se transformă în bibliotecă raională.În anul 1968, categoria este de bibliotecă municipală, iar din 1974 şi în prezent, bibliotecă judeţeană. Prin decret prezidenţial în noiembrie 1982, la împlinirea a 100 de ani de existenţă bibliotecii i se acordă titlul de Biblioteca Judeţeană "Mihai Eminescu". Cu o creştere medie anuală de 18000 volume, patrimoniul actual este constituit din aproximativ 500000 unităţi bibliotecare (cărţi, periodice, discuri, diafilme, diapozitive, hărţi, standarde, material audio-video etc.), iar numărul utilizatorilor activi a depăşit cifra de 150000. Aceasta dovedeşte că Botoşaniul îşi păstrează tradiţia de oraş cultural. Dorinţa de studiu şi lectură în continuă dinamică, face din instituţia noastră un reper important în viaţa sa spirituală. Prin aşezarea sa geografică oraşul nostru se află destul de departe de marile centre culturale ale ţării. De aceea ne străduim permanent ca prin fondul de publicaţii şi informaţiile obţinute prin mijloace moderne să satisfacem cerinţele cele mai diverse ale utilizatorilor noştri.

Insigna - E.C.B. - X

Electrocontact Botoșani - 10 ani

Grupul Industrial “Electrocontact” Botosani se constituie ca un important furnizor de solutii in domeniul aparatelor pentru distributie si comanda electrica, destinate atat utilizarii industriale cat si celei casnice. O activitate definitorie in cadrul domeniului de activitate principal al firmei il constituie proiectarea, producerea si comercializarea de aparate pentru distributie si comanda electrica de joasa si medie tensiune. Grupul se prezinta azi cu o oferta competitiva si diversificata pentru sectoare dinamice si importante ale economiei: echipamente si accesorii pentru industria chimica si petrochimica, aparataj electric pentru industria siderurgica, navala, constructii civile, constructii de masini-unelte, echipamente pentru masurarea si distributia energiei electrice. Gama de produse cuprinde: aparataj antiexploziv, sesizoare inductive si optoelectronice, comutatoare cu came, limitatoare, separatoare, microintrerupatoare, prize si fise industriale, transformatoare, blocuri de masura monofazate si trifazate, etc. Sus am postat logo-ul şi clădirea actuală ale Grupului industrial “Electrocontact” - Botoşani.

Insigna - orașului Botoșani

La începutul anului 2013 Consiliul Județului Botoșani a lansat albumul „România – Județul Botoșani” și două interesante insigne. Insigna postată aici redă stema actuală a județului Botoșani. Insigna se prezintă sub forma unui scut clasic împărțit în trei sectoare; roșu – o coasă cu lama deasupra, albastru – trei stele (luceferi) și argintiu (alb) – sus un sector negru zimțat și dedesubt un rac roșu pal. Coasa în câmp roșu face referice la bogăția de grâne de pe teritoriul județului. Racul roșu semnifică stema fostului județ Dorohoi, simbol al bogăției iazurilor acestui ținut. Cei trei luceferi dispuși în sectorul central fac referire la personalitățile de renume mondial născute pe teritoriul județului. Insigna emailată în culori vii are următoarele dimensiuni; înălțime – 15,5 milimetri și lățíme – 13,5 milimetri.

Insigna - (Mihai Eminescu)

120 ani de la trecerea la cele veșnice a mareului poet

Mihai Eminescu - 15 iunie 2009

Insignă realizată de numismatul

Stelian Brânzei - Botoșani

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - Societatea vânătorilor "Molda" - Botoșani

Societatea „Molda” a vânătorilor din Judeţul Botoşani a fost autorizată în baza art.71 şi 72 din Legea pentru protecţia vânatului şi a Decretului Ministrului 46453/1923 prin Ordinul nr. 85406 din data de 10.11.1923. Societatea a fost înfiinţată în scop strict vânătoresc, cu durată nelimitată și a avut reşedinţa în oraşul Botoşani, str. Sfântul Spiridon nr. 4. În următorii doi ani activitatea societăţii a fost prosperă iar numărul membrilor a crescut de la 30 la înfiinţare, la peste 1000 de membri în anul 1925. Realizată la o firmă de specialitate, prin presare la cald, insigna evidenţiază talentul realizatorului anonim (artistul?) al dornului de presare (a părţii active). În câmp central, într-un cerc (neuniform) generat de rază 8 milimetri, cu adâncimea de 1milimetru, este redat în excizie din profil capul legendarei ,,Molda” al descălecătorului Dragoş. În partea superioară, un scut timbrat redă sugestiv frunza de trifoi cu patru foi, flancat de frunze de stejar. La exergă, pe o bandă circulară de 28 milimetri este redată în excizie legenda: ,,SOC. VÂNĂT. MOLDA / BOTOŞANI”. Întreaga compoziţie face corp comun cu suportul, un trofeu de cerb carpatin (cervus elaphus), cea mai mare specie cinegetică dintre mamiferele din fauna României. Insigna are dimensiunile de 31 x 33 milimetri, a fost argintat şi oferit probabil contracost membrilor societăţii.

Botoșani este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110 locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul 1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul vremii, Botoşaniul a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești româneşti. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria care datează din anul 1350. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Botoșani, din vremuri diferite.

Casa C.Anchele

Cazarma Regimentului 8 Roșiori

Azilul Sofian

Teatrul Mihai Eminescu

Banca Națională

Cazarma Batalionului 8 Vânători

Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica catolică

Camera de Comerț

Casa Corpului didactic

Casele Văsescu

Cazarma de infanterie

Externatul secundar de fete

Gara

Hala de carne

Hotelul Regal

Institutul Sofian

Internatul Liceului Laurian

Judecătoria

Liceul Laurian

Moara

Monumentul I.Gh.Duca

Poșta

Prefectura

Primăria

Școala israelită

Școala Markian

Școala N III de fete

Spitalul unificat

Statuia lui Mihai Eminescu

Strada Liceului Laurian

Strada Mavrogheni

Strada Belvedere

Uzina electrică

Palatul de Justiție

Biserica Popăuți

Județul Botoșani este situat în nordul regiunii Moldova din România, care face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Judeţul are suprafaţa de 4986 km.p., numără aproximativ 450000 de locuitori şi are capitala în municipiul cu acelaşi nume, Botoşani. Ca subunităţi administrative este compus din 2 municipii - Botoșani, Dorohoi, 5 oraşe - Bucecea, Darabani, Flămânzi, Săveni, Ștefănești 71 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile pentru arhitectura județului, din vremuri diferite dar și alte frumoase locuri.