Epaminonda's Blog.....: CIEZKOWICE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

arhitectură din localitatea poloneză CIEZKOWICE, județul

TARNOW, voievodatul POLONIA MICĂ, o trimitere poștală

ilustrată, un monument al naturii, o insignă și o medalie locale.

Biserica Sf. Apostol Andrei

Școala

Statuia Floriana

Vedere generală

Trimitere poștală

Roci stâncoase

Arhitectură locală

Insignă locală

Medalie locală

xxx

DOUĂ EPIGRAME PROPRII

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Unirea Bucovinei cu România - 100 de ani

Monetăria Statului celebrează Centenarul Marii Uniri prin lansarea produsului medalistic „Unirea Bucovinei cu România”- format din medalie, broșură si cutie de prezentare. Medalia prezintă următoarele caracteristicile tehnice: materialul: aliaj de argint; puritatea – 92,5%, forma: rotundă; diametrul: 37 milimetri; greutatea: 22 grame; calitatea: proof; tirajul: 200 bucăți și prețul unitar de achiziționare cu TVA inclus – 250 lei.

Bucovina – „Țara Fagilor” este numele dat Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de austrieci în 1775 după ce regiunea a devenit provincie a Imperiului Habsburgic. La data de 28 Noiembrie 1918, la Cernăuți s-a desfășurat – în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan – Congresul general al Bucovinei. Cu majoritate zdrobitoare de voturi, Congresul a votat „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Era al doilea mare moment al Marii Uniri, după ce Basarabia se unise cu Patria-Mamă. După Cernăuţi, toate privirile românilor se îndreptau către Alba Iulia, unde urma să aibă loc ultimul act din procesul de desăvârşire al României Mari.În Anul Centenarului, ne aducem aminte de cuvintele emoționante ale poetului bucovinean Vasile Posteucă: „Dacă ne luăm răgazul să poposim un pic pe pragul cernit al Ţării Fagilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este o carte deschisă a durerii şi măririi neamului nostru. Şi primele cuvinte ale acestei cărţi ne spun că fără Bucovina n-avem ţară. Bucovina, cu Putnele, Suceviţele, Voroneţurile şi Cosminele ei, este însăşi inima istoriei noastre. Căci Bucovina nu este graniţă, ci vatră, inima unui neam. Leagănul unei istorii. Şi vatra, inima, nu poate fi dată nimănui, niciodată. (…) Credem prea mult în viitorul de aur al neamului, ca să nu profeţim învierea bisericilor lui Ştefan cel Mare şi împlinirea din nou a geografiei româneşti. Avem nevoie de această integritate geografică pentru a ne de măsura în istorie, pentru a crea o cultură şi a dărui lumii, înnebunite de materie şi de dominaţie lumească, o spiritualitate nouă, în sens profund creştin şi omenesc (…). Să ne oprim o clipă în loc şi să ascultăm chemarea pământului cu mânăstiri şi fagi. Să răzvidim glasul criptei de la Putna la 28 Noiembrie”.Contextul european în care Bucovina se unește cu România este dominat de mari prefaceri. Puterile Centrale ies înfrânte din Primul Război Mondial și capitulează rând pe rând, spre sfârșitul anului 1918: Bulgaria în 29 septembrie, Turcia în 30 octombrie, Austro-Ungaria în 3 noiembrie. Austro-Ungaria intră într-un proces de dezintegrare, iar o serie de state, componente ale imperiului, își proclamă independența în a doua jumătate a anului 1918: Cehoslovacia în 28 octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 24 noiembrie. În 3 octombrie/16 octombrie împăratul Carol I lansează un manifest, Către popoarele mele credincioase, prin care anunța federalizarea imperiului Austro-Ungar. Această decizie era ultima încercare de a salva de la pierire un imperiu aflat în agonie. Profitând de slăbiciunea imperiului, Consiliul Național Ucrainean a convocat Adunarea Națională Constituantă, la Liov, în 19 octombrie 1918. Adunarea a proclamat independența teritoriului ucrainean din Austria-Ungaria, inclusiv nord-vestul Bucovinei. Reacția românilor din Bucovina a fost imediată. În 14 oct/27 oct 1918, Iancu Flondor și Sextil Pușcariu au organizat Adunarea Națională la Cernăuți la care au participat reprezentanți ai românilor, primari și foștii deputați ai dietei bucovinene. Adunarea a adoptat o moțiune prin care era proclamată unirea Bucovinei integrale cu celelalte provincii românești, într-un stat național independent. A fost înființat și un Consiliu Național, alcătuit din 50 de persoane, aflat sub președenția lui Iancu Flondor, care să se ocupe de înfăptuirea unirii. Câteva zile mai târziu, pe 3 noiembrie, ucrainienii bucovineni au organizat o adunare, ca răspuns celei românești, în care au proclamat alipirea unei mari părți din Bucovina noului stat ucrainean. În susținerea acestora, Rada de la Liov a mobilizat militari, care au luat poziții de apărare în pozițiile cheie ale Bucovinei.

Luând act de acțiunile părții ucrainiene, Consiliul Național Român a cerut sprijin militar Guvernului României și a convocat, pentru 15/28 noi 1918, Congresul general al Bucovinei. La Congres au participat 74 de delegați ai Consiliului Național Român, 13 delegați ai ucrainienilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. Dionisie Bejan a citit în plen o Moțiune care prezenta caracterul românesc al Bucovinei și cerea “unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, regatul României”. Moțiunea a fost adoptata cu entuziasm, singurii care au votat împotriva unirii cu România fiind reprezentații ucrainieni. Congresul a stabilit ca o delegație, formată din Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion Nistor și Eudoxiu Hurmuzachi, să-i prezinte, la Iași, Regelui Ferdinand actul prin care Unirea Bucovinei cu România era pecetluită.

Emblemă coifură - G.P. (Gărzi patriotice - transmisiuni)

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă sau bască.

Transmisiunile sunt un ansamblu de acțiuni și mijloace tehnice prin care se asigură transmiterea de informații și date între structuri militare pe timp de pace și conflict militar. Transmiterea informațiilor și datelor se face pe diverse canale (telefonie, radio, releu, telegrafie, internet, televiziune, etc), în clar sau codificat. Încă încă din anul 1855 s-a înfiintat o scoală absolvită de primii 7 telegrafisti iar în primăvara anului 1873 au fost trimisi pentru documentare în Franta, Belgia si Austria ofiteri români, pe probleme referitoare la instruirea militarilor, la organizarea si functionarea primelor subunităti de telegrafisti. În acelasi an, pe 14 iulie, prin Înaltul Decret nr.1303 s-a hotărât ca în organica batalionului de geniu din armata noastră, în cadrul primei companii de minări să fie înfiintată si o sectie de telegrafisti militari, acesta fiind actul de nastere al transmisiunilor Armatei României.

Armata Republicii Socialiste România

Armata este una dintre instituţiile importante ale unui stat, intrând profund şi definitiv în alcătuirea noţiunii de patrie, prin statornica ei legătură cu pământul natal şi cu luptele strămoşilor. Întotdeauna şi pretutindeni, armata se compune din luptători - acei oameni tineri şi curajoşi, pregătiţi pentru sacrificiul suprem şi acceptat de la sine, precum se spune în vechiul dicton latin: „Dulce et decorum est pro patria mori – Este plăcut şi frumos să mori pentru patrie”.

De-a lungul timpului armata română a făurit o istorie măreaţă şi vitează, înnobilându-se cu gloria şi strălucirea celor care au zidit din temelii veşnicia ţării. Românii au fost ostaşi viteji şi drepţi, apărând libertatea şi pământul străbun, fără a năvăli vreodată cu sabie şi foc dincolo de hotarele ţării, iar toate izbânzile s-au subordonat patriotismului şi jertfei supreme. Înfruntând mereu duşmani veniţi din cele patru puncte cardinale, românii s-au bătut pentru liniştea pământului lor frumos şi roditor, binecuvântat cu toate bogăţiile necesare unei vieţi prospere. Luptele pentru împlinirea idealurilor de libertate, independenţă şi suveranitate naţională consemnate în cărţile de istorie au inspirat pe toţi poeţii neamului care au slăvit cu entuziasm actele de bravură ale eroilor.
„Juni ostaşi ai ţării mele însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte…
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă…
De la domn pân-la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă” – se adresa marele poet Vasile Alecsandri românilor care au luptat în Războiul de Independenţă de la 1877, într-una din celebrele sale poezii. Sacrificiul de vieţi omeneşti plătit în luptele crâncene din acelaşi război avea să fie elogiat simplu şi tulburător de poetul George Coşbuc, în cuvintele puse pe seama unui erou rămas la datorie:

„Şi-ajuns în ţară, eu te rog, fă-mi cel din urmă bine:
Pământul ţării să-l săruţi şi pentru mine”.
În fiecare an la 25 Octombrie oficiem Ziua Armatei Române. La 25 octombrie 1944 ultima palmă românească de pământ, localitatea Carei, aflată la 8 kilometri de graniţa de vest, a fost eliberată de sub ocupaţia nazistă.

Cinste şi onoare veşnică Armatei Române şi eroilor săi!

Insigna A.C.R. - 20 (Automobil Clubul Român - 20 ani)

A.C.R. oferă următoarele servicii:

La data de 5 aprilie 1904, în salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucuresti, un grup de automobilisti, constituiti in Adunarea Generala, a hotarat si a semnat actul de infiintare a primei asociatii a automobilistilor din tara noastra: Automobil Clubul Roman (A.C.R.). utomobil Clubul Roman se inscrie, astfel, in primele 10 cluburi centenare din Europa si in primele 14 cluburi centenare din intreaga lume. Sus am postat logo-ul ACR.

Insigna - Armata a 2-a 80 ani

18 august 1916 - 1996

Armata 2 a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la data de 27 august 1916. La intrarea în război, Armata 2 a fost comandată de generalul de divizie Alexandru Averescu.

Armata 2 a participat la acțiuni militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 și 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Armata 2 avea următoarea ordine de bătaie:

Cartierul General al Armatei
Corpul II Armată (Diviziile 3 și 4 Infanterie, Brigada 3 Călărași și serviciile Corpului)
Corpul III Armată (Diviziile 5 și 6 Infanterie și Serviciile Corpului)

Chiar și pe timpul războiului, în funcție de nevoile câmpului de luptă, componența Armatei 2 a suferit importante modificări. Alți comandanți ai acestei unități au mai fost Generalii de divizie Grigore Crăiniceanu și Arthur Văitoianu. De-a lungul vremii unitatea a suferit multiple transformări. Din Armata a 2-a devenit Regiunea a 2-a Militară (la începutul regimului comunist) și din 1960 din nou Armata a 2-a, cu comandamentul în garnizoana Buzău. După Revoluția din 1989 marea unitate a devenit Comandamentul Operațional Întrunit, Comandamentul 2 Operațional Întrunit “Mareșal ALEXANDRU AVERESCU” și ulterior Comandamentul Operațional Întrunit „Mareșal ALEXANDRU AVERESCU”. Din anul 2010, marea unitate are denumirea prezentă. Divizia 2 Infanterie “Getica”, cu comandamentul tot în garnizoana Buzău.

________ooOoo________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII