Epaminonda's Blog.....: BLEHARIES

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea belgiană BLEHARIES, (în limba

picardă BLARI), comunitatea BRUNEAHUT, provincia

HAINAUT, regiune VALONIA, din vremuri diferiteț

Casa comunală

Strada Bisericii

Strada Gării

La Monte d'Espain

Memorialul

Castelul

Gara

Biserica St. Aybert

Ambarcațiuni pe râul Escaut

Podul peste râul Escaut

Primăria Brunehaut

Trimiteri poștale

Vedere generală

Vederi generale aeriene

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

___________xxx___________

O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL BACĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Miron Costin 1633 - 1691

Societatea Numismatică Română - Secția Bacău 1991

"Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă,

să scot la lumii la vedere felul neamului, din ce

izvor și seminție sunt locuitorii țării noastre,

Moldova, Țara Muntenească și

românii din țările ungurești"

Miron Costin a fost un cronicar moldovean, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura română, care s-a născut la data de 30 martie 1633 și a decedat în anul 1691. A trăit în preajma domnitorilor moldoveni îndeplinind următoarele demnități domnești: sluger (boier care se ocupa de aprovizionarea cu carne a Curții și a oștii) – 1658, paharnic, pârcălab (1659), mare comis (1664), vornic (1667), mare vornic (1669) și mare logofăt (1674). Prima sa operă a avut caracter filozofic și s-a numit Viața lumii. Finalul acestei opere este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. A rămas în istorie datorită celor două cronici ale sale scrise din vecinătatea domniilor moldovene. Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul continuă cronica lui Ureche din 1594 până în anul 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor este o lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de Mihail Kogălniceanu în anul 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătâi a Școlii Ardelene. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar. Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului, deschizător de drumuri în literatura română.

Insigna - I.A.K.52 Bacău

Yakovlev Yak-52 este un avion ușor proiectat în Rusia de birourile OKB Yakovlev din Moscova, în anul 1976 și produs în România în perioada 1977 - 1998 de Întreprinderea de Avioane Bacău (actual Aerostar) sub numele de Iak-52, ce a obținut dreptul de producție conform acordului în cadrul organizației economice socialiste CAER. Avionul a fost conceput pentru a servi pentru antrenamentul piloților militari începători și de aceea deține o serie de caracteristici care se găsesc la avioanele de atac aerian, în special aspectul cabinei (două posturi de pilotaj independente, panoul de bord, scaunele, sistemul de deschidere al cabinei), structura monoplană integral metalic de tip semi-monococ, flapsurile interioare, poziții de comandă, panouri de acces pe părțile laterale ale fuselajului, locația antenei radio și dimensiunile avionului. În cadrul aeronavei sistemele de alimentare cu combustibil și ulei permit zborul invers timp de două minute. Motorul acționează o elice laminată cu două brațe fabricate din lemn și fibră de sticlă, cu sens contrar acelor de ceasornic și pas variabil. Are o greutate de 998 kilograme, fiind capabil de misiuni acrobatice, ușor de manevrat la decolare și aterizare. Ca majoritatea aeronavelor militare sovietice, a fost proiectat să funcționeze în medii dure, cu o întreținere minimă. Una dintre trăsăturile sale principale, neobișnuite la aeronavele occidentale, este sistemul pneumatic extins. Punerea în funcțiune a motorului, trenul de aterizare, flapsurile și frânele roților sunt acționate pneumatic. Rezervoarele sferice de stocare a aerului împreună cu compresorul sunt situate în spatele cabinei. Trenul de aterizare, de tip triciclu, este retractabil, dar rămâne parțial expus în poziția retrasă, oferind atât un nivel util de tracțiune în manevre în poziție normală, cât și o măsură de protecție în cazul în care aeronava este forțată să aterizeze.

Insigna sportivă - C.S.M. Borzești

(Clubul Sportiv Muncitoresc)

C.S.M. Borzești, denumire completă Clubul Sportiv Muncitoresc Borzești a fost o echip de fotbal de ligă inferioară din orașul Onești, județul Bacău cu rezultate modeste în campionatul românesc al anilor 1985 – 1994. În anul 1994 echipa s-a unit cu altă echipă locală (A.S. Electromecon Onești) formând clubul de fotbal, cu pretenții de pronovare, F.C.Onești, echipă care ajucat două sezoane în Liga a I-a și care apoi a retrogradat și falimentat, astfel că la Onești mai joacă azi doar două echipe insignifiante de Liga a IV-a.

Insigna - 115

(Centrul 115 Comunicații Rețele Militare Naționale de Comunicații)

Centrul 115 Comunicaţii R.M.N.C. este o unitate de transmisiuni care s-a înfiinţat la 28 februarie 1982, în baza ordinului general nr. 45, al ministrului Apărării Naţionale, cu denumirea Batalionul 115 Transmisiuni, dislocat în garnizoana Bacău, unitate subordonată Comandamentului Trupelor de Transmisiuni, având misiunea de a asigura comunicatiile la nivel strategic ale Statului Major General.

Primul ciclu de instrucţie începe în luna mai 1982, în sistem centralizat, cu militari în termen şi militari cu termen redus, transmisionişti, iar la 9 mai 1983 prin Decretul Prezidenţial nr. 110, unităţii i s-a înmânat primul Drapel de Luptă. Începând cu anul 2002, batalionul s-a operaţionalizat, primind denumirea de Centrul 115 Transmisiuni de Sprijin, devenind astfel parte integrantă a structurilor moderne ale Armatei României. În anul 2006, ca urmare a procesului de restructurare şi operaţionalizare a Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii, unitatea se reorganizează şi primeşte denumirea actuală de Centrul 115 Comunicaţii R.M.N.C. ((Rețele militare naționale de comunicații)). De atunci şi până în prezent, trasmisioniştii s-au evidenţiat în diverse misiuni, iar recunoaşterea meritelor a venit în luna februarie 2017.

S.C. Bacău - (Sport Club) - matriță

S.C.Bacău (Sport Club) este un club de fotbal din Bacău care în prezent joacă în Liga II. Clubul a fost înființat în anul 1950 sub numele de Dinamo Bacău. Echipa se afla, atunci, sub tutela Ministerului de Interne, ca și alte cluburi numite astfel, precum Dinamo București. Conducătorii clubului băcăuan au decis, ulterior, să separe clubul de minister. Astfel, l-au redenumit Sport Club Bacău și l-au alăturat altor sporturi precum atletismul sau tenisul.

Cea mai bună performanță a clubului este cea din anul 1969 când echipa a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Orașelor Târguri, predecesoarea Cupei U.E.F.A. sau Europa League de astăzi, când a fost eliminată de redubila echipă londoneză Arsenal Londra. Alte denumiri ale clubului, de-a lungul timpului, au mai fost fost; F.C. Bacău, F.C.M. Bacău sau Selena Bacău. Deasupra am postat câteva logo-uri ale clubului băcăuan de fotbal, peste timpuri.

Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Margineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente ale arhitecturii și culturii băcăuane, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Gara

Fabrica de bere Grivel

Biblioteca județeană

Casa de cultură

Liceul Ferdinand I

Maternitatea

Palatul administrativ

Piața Cristoveanu - Fabrica de casânci

Strada Mare și Piața Mică

Primăria

Școala normală de fete

Școala primară mixtă nr. 5

Stadionul "23 August"

Statuia lui Mihail Kogălniceanu și Primăria

Statuia lui Vasile Alecsandri și Vila Șutzu

Strada Bacău Piatra

Strada Ioniță Sturdza

Strada Principală

Strada Regele Ferdinand

Ateneul

Trimiteri poștale

Bacău este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru județul Bacău, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.