Epaminonda's Blog.....: EINDHOVEN

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură și

arhitecturădin orașul olandez EINDHOVEN, provincia

BRABANTUL DE NORD, o vedere aeriană, un jeton,

o insignă, o medalie și o monedă locale. Deasupra am

postat o acțiune a Societății de telefonie din oraș.

Aeroportul

Biserica Pater

Biserica St.Martinus

Galeria Heuvel

Gara

Hotelul Regina

Piața gării

Biserica St. Trudo

Catedrala Sf.Caterina

Blob - intrarea în centrul comercial The Admirant

Arhitectură locală

Vedere aeriană

Insignă locală

Monedă locală

Medalie locală

Jeton local

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O PLACHETĂ,
CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Liceul "George Coșbuc" Năsăud 1863 - 1988 - 125
Bistrița - Năsăud

Colegiul Național “George Coșbuc” este o importantă instituție de învățământ liceal din județul Bistrița Năsăud, situată în municipiul Năsăud, bulevardul Grănicerilor, nr.2. In ținutul Năsăudului, colegiul are un loc distinct în memoria colectivă a locuitorilor acestei zone. Instituția a luat fiinta la 4 octombrie 1863, cu o singura clasa de 40 de scolari, absolventi ai anului scolar 1870-1871. Imnul liceului avea ca autor pe teologul si profesorul Ioan Marte Lazăr, iar primul director al institutiei a fost vicarul Grigore Moisil, viitorul presedinte al Fondurilor Grănicerești, cel care a dirijat spre instituția scolara majoritatea fondurilor financiare. Gimnaziul Graniceresc Năsăudean se deschidea oficial la 4 octombrie 1863 - ca rezultat al Invoirii celor 44 foste comune grănicerești: "In opidul Năsăud sa se fundeze un gimnaziu complet Național roman in care sa se predea toate acele stiinte care s-au predat pana acum si se vor preda si pe viitor in celelalte gimnazii complete. In acest gimnaziu va avea dreptul de a invata oricine, fara distingere de Naționalitate si religie. Printr-un statut sa se exprime curat ca Limba invatamantului, pentru totdeauna cat va susta acest institut, sa fie cea romana, ca stiintele filosofice si matematice sa se predea cat mai pe larg, iar istoria Naționala romana si literatura limbii romane sa se infiinteze si sa fie cate o catedra de sine, iar indemnul pentru tanara generatie rasuna graitor: De bate in voi junilor ardoarea spre stiinta. apoi, mai intai aceasta bate pentru cunoasterea deplina a limbii si literaturii voastre romane". De-a lungul timpului, instituția de invatamant năsăudeana va purta deosebite nume, dintre care, cea mai frecventa a fost Gimnaziul superior greco-catolic romanesc din Năsăud (pana in anul 1891); Liceul roman graniceresc din Năsăud (pana in anul 1919); Liceul graniceresc "George Coșbuc" (pana in anul 1948); Scoala medie nr. 1 "George Coșbuc" (pana in anul 1956); Liceul "George Coșbuc" (pana in anul 1974); Liceul de Matematica-Fizica (pana in anul 1990); Colegiul "George Coșbuc" (pana in anul 2000); Colegiul Național "George Coșbuc" (din anul 2000 si in prezent). Prima cladire a liceului era o constructie cu un singur nivel si 4 sali de clasa, plus dependintele. Prin Instrumentul fundational din 1871 se lua hotararea edificarii unei cladiri noi, avandu-i arhitecti, pe Carol Kramer din Bistrita si C. W. Friedrich Moetz din Cluj, care i-au stabilit locul pe amplasamentul actual. Executia edificiului a fost castigata de firma I. Gaiser et I. Kellhofer care-l avea ca arhitect pe Paul Rozvan din Arad, iar controlor pe inginerul Petraczek Ferencz. La 4 octombrie 1887 s-a depus documentul in temelia edificiului si s-a sfintit locul amplasamentului actual.

La 4 octombrie 1888 s-a sfintit si predat beneficiarului edificiul actual. Elevii au folosit cladirea incepand cu 11 mai 1889. Edificiul a costat 119966 forinți si 93 creițari, iar imprejmuirea circa 5000 coroane. Prima renovare s-a realizat in anul 1905 prin echipa lui Vasvari Janos din Seghedin in contul sumei de 3000 coroane. Din 1896 dateaza si Gradina botanica din fata cladirii ai carei arbori o infrumuseteaza si astazi. Cladirea impunatoare a batranului liceu l-a impresionat si pe ilustrul Nicolae Iorga: "Acesta este cel mai frumos dintre cate licee au romanii de peste munti. Cladit dupa planuri cuminti si cumpatate, care nu sunt lipsite de frumusete, el cuprinde sali de clasa, de desen, de muzica, biblioteca, de muzeu, de experiente". In anul 1870 se infiinta societatea culturala a elevilor "Virtus Romana Rediviva" in care-si vor incerca talentul de creatori zecile de scolari in frunte cu Coșbuc si Rebreanu. Revista societatii dateaza din anul 1784 si se numea "Muza Somesana", revista ce apare si astazi in serie noua. Numeroase alte fonduri, depozite si fundatii veneau in ajutorul conducerii scolii si erau folosite pentru acoperirea cheltuielilor impuse de buna functionare a institutiei: Fondul central scolastic; Fondul pentru ajutorarea scolarilor in caz de boala; Fondul pentru biblioteca scolarilor; Depozitul pentru Maialul scolarilor; Fundatia "Vasile Nascu"; Fondul pentru rechizite scolare; Fondul pentru excursii; Societatea de ajutorare "Vasile Nascu"; Fondul scolarilor sarmani; Depozitul pentru soclul George Coșbuc; Fundatia "Ignat Seni"; Fundatia "Emil Domide"; Depozitul anuarului; Depozitul pentru steagul liceului; Societatea stiintifica a elevilor; Fondul de burse; Fondul Comitetului scolar etc. La data de 20 iunie 1926 s-a inaugurat bustul lui George Coșbuc din fața liceului. În anul 1940 bustul a fost mutilat de către hortiști dar a fost înlocuit în anul 1956. Mii de absolventi ai Colegiului au ajuns mari personalitati ale tinutului Năsăudean si ale tarii: academicieni, profesori universitari, scriitorim artiști și oameni de cultură: George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Constantin C. Moisil, Nicolae Balan, Emil Isac, Ion Pop Reteganu, Traian Ceuca și mulți alții.

A.S. Gloria Bistrița (Asociația sportivă - matriță)

A.C.F. Gloria 1922 Bistrița (Asociația Club Fotbal), pe scurt Gloria Bistrița, este un club de fotbal din Bistriţa, România, care joacă în Liga I. În palmaresul echipei se află o cupă a României câștigată în anul 1994 și încă o finală a Cupei României jucată în anul 1996. Alte denumiri ale clubului au fost Progresul Bistriţa şi Ceramica Bistriţa. Sus am postat o poză cu stadionul echipei.

Clubul a fost înfiinţat la data de 6 iulie 1922. Sus am postat două logo-uri ale ACF Gloria 1922 Bistrița. Stadionul propriu al echipei se numește Jean Pădureanu și numără 7800 locuri pe scaune. Culorile tradiționale ale echipamentului dejoc al echipei sunt: alb albastru – acasă și albastru în deplasare.

Insigna - Olimpiada națională de fizică - Bistrița 1985

Fizica este ştiinţa care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele de mişcare ale acesteia, precum şi transformările lor reciproce.Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia şi chiar unele ramuri ale matematicii şi biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit ştiinţă modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deşi frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă ştiinţă a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte ştiinţe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, şi uneori influenţează matematica sau filozofia. Astăzi, fizica este un subiect vast şi foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară şi optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică şi astrofizică.

Ioan de Hunedoara - Comite de Bistrița

Ioan Hunyade, nume alternative Ioan de Hunedoara sau Iancu de Hunedoara (1407 - 1456) a fost o personalitate dominantă a istoriei româneşti din veacul al XV-lea. A fost ban al Severinului între 1438 – 1441, voievod alTransilvaniei în anul 1441, guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453, apoi căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456. Din această insignă aflăm că într-o vreme a fost și comite al Bistriței. A scris file de glorie în istoria luptei antiotomane a popoarelor Europei sud-estice. Iancu de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman urca spre apogeu, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în anul 1456. A fost tatăl regelui Matei corvin, cel mai mare rege al Ungariei.

Insigna - Schlaraffia - Nosen

Schlaraffia este o uniune socială, fondată la Praga în anul 1859, care propăvăduia prietenie masculină, umorul și arta în limitele formei tradiționale, cu excluderea totală a politicii. Devizele uniunii au fost: In arte volputas (în latină) și In der Kunst liegt Veergnugen (în germană) ceea ce în românește ar putea însemna aproximativ – Arta este plăcere. Simbolurile uniunii sunt: UHU – bufnița vultur, ce simbolizează înțelepciunea virtutea și umorul; LULU (ludum ludate- tradus Joacă jocul!), care este salutul membrilor folosit ca aprobare sau laudă și ULUL – strigăt de respingere și de reproș. În lumea Schlaraffia se foloșește limba convențională Schlaraffenlatein. Redarea anilor se făcea prin reducere cu 300 pentru a da activității un iz medieval – de vechime. Unitățile locale (localități propriu zise) purtau denumirea de REYCH și erau numerotate în ordinea înființării:

Nr.100 – Timișoara – TEMESIA (1889 – 1939)

Nr.170 – Sibiu – VILLA HERMANNI (1909 - 1939)

Nr.220 – Cluj – CALUDIOPOLIS (1921 - 1941)

Nr.254 – Bistrița – NOSSEN (1925 - 1941)

Nr.259 – București – VILLA BUCURIANA (1926 - 1936)

Nr.290 – Brașov – CORONA (1930 - 1939)

Placheta - Bistrița 1264

Bistrița (în germană Bistritz, Nösen și în maghiară Beszterce) este un municipiu și reședința județului Bistrița – Năsăud, provincia istorică Transilvania, România. Împreună cu cele șase localități componente: Unirea, Slătinița, Ghinda, Viișoara, Sigmir și Sărata, localitatea se întinde pe o suprafață de 14547 hectare și numără aproximativ 75000 de locuitori. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 1241. Sus am postat stema actuală și stema veche a orașului Bistrița. Mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din orașul Bistrița.

Biserica greco-catolică

Banca națională

Bastionul

Biserica evanghelică

Bisercia greco-catolică

Poșta

Primăria

Sinagoga

Casa argintarului

Catedrala ortodoxă

Cazarma Franz Josef

Consiliul popular municipal

Piața

Hotelul Sahling

Școala de fete

Centrul cultural

Vedere Bistrița

Liceul evanghelic

Strada Mussolini

Strada Plugarilor (Dornei)

Strada Spitalului (Șincai)

Strada Ungurească (Titulescu)

Bistrița-Năsăud este un județ din provincia istorică Transilvania, România, care se învecinează cu județele Cluj la vest, Maramureș la nord, Suceava la est și Mureș la sud. Din punct de vedere administrativ județul este compus dintr-un municipiu – Bistrița, 3 orașe – Beclean, Năsăud și Sângeorz - Băi precum și 58 de comune cu 235 de sate. Județul numără aproximativ 278000 de locuitori, se întinde pe o suprafață de 5355 kilometri pătrați și are reședința administrativă în municipiul Bistrița. Deasupra am postat stema și harta actuală a județului Bistrița-Năsăud. Mai jos am postat pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.