Epaminonda's Blog.....: HORSOVSKY TYN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea HORSOVSKY TYN, denumire germană

BISCHOFTEINITZ, regiunea PLZEN, din vremuri diferite, trimiteri

poștale ilustrate și alte frumoase locuri din această localitate cehă.

Biserica Sfânta Ana

Palatul

Parcul

Piața mare

Podul peste râul Radbusa

Strada Litrow

Strada Vorstadt

Trimiteri poștale

Medalie locală

Insignă locală

xxx

UN DUEL EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE AMAR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Set 2 medalii - Ion Ionescu de la Brad

200 de ani de la naștere

Noua emisiune medalistică a Monetăriei Statului „200 de ani de la nașterea lui Ion Ionescu de la Brad” celebrează pe savantul, scriitorul și patriotul care a militat cu abnegație pentru emanciparea poporului român. Istoria României l-a înscris în filele sale ca fiind un model de aspirație spre perfecțiune științifică, vrednic de urmat de generația actuală. Piesa, însoțită de broșură și cutie de prezentare, alcătuiesc acest remarcabil produs medalistic aniversar ce a fost realizat în două variante de metal compoziție, cu următoarele caracterisitici tehnice: (caracterisitici generale) forma – rotundă, diametrul – 6 centimetri, calitatea – patinată, (varianta de argint) titlul aliajului – 92,5%, greutatea – 151 grame, tirajul – 40 bucăți, prețul unitar de achiziție – 726,27 lei, (varianta de cupru) tirajul – 60 bucăți și prețul unitar de achiziție – 320,63 lei.

Ion Ionescu de la Brad a fost un revoluționar pașoptist român, membru de onoare al Academiei Române, care s-a născut la data de 24 iunie 1818 la Roman și a decedat la data de 17 / 31 decembrie 1891 la Brad (Filipeni). S-a născut cu numele de Ion Isăcescu, fiind fiu de preot. În cursul vieții a activat ca agronom, economist, savant și scriitor; printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român. A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice. La Paris, Ion Ionescu de la Brad a închegat o strânsă prietenie cu alți tineri români aflați la studii, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și spirituale ale poporului din România. El a stabilit, de asemenea, relații cu multe personalități progresiste ale societății franceze, trăind în mijlocul frământărilor care au premers și au pregătit revoluția de la 1848. Reîntors în patrie, el a fost primul profesor de științe agricole din țară la Academia Mihăileană din Iași (1842-1848). În mai 1845, luând contact la Mânjina cu N. Bălcescu, M. Kogălniceanu, C. Negri, V. Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul de eliberare națională și socială dezbătut cu acest prilej. În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la București, unde, în calitate de vicepreședinte, a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați, țărani și boieri. Ion Ionescu de la Brad a desfășurat o neobosită activitate în tot timpul cât s-au desfășurat lucrările comisiei, combătând cu tărie atitudinea reacționară a proprietarilor și sprijinind, prin intervențiile sale, cererile îndreptățite pe care la formulau țăranii. Armata otomană, chemată de reacțiune spre a înăbuși revoluția, l-a arestat și pe Ion Ionescu de la Brad. După câteva săptămâni a reușit să evadeze împreună cu alți conducători ai revoluției, trecând apoi în Transilvania, unde a stat până la mijlocul lunii februarie 1849. Acolo a vizitat taberele revoluționarilor români și pe prefecții lor: „ Solomon, Dobra, Buteanu și pe vestitul Iancu”, cum însuși mărturisește cu admirație într-o scrisoare către Nicolae Bălcescu. Exilul în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, s-a prelungit opt ani și patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici pentru țăranii greci etc. Întreprinzând călătorii de studiu prin ținuturile aflate sub stăpânirea Imperiului otoman, a cercetat și interpretat realitățile și fenomenele naturale și sociale, tipărind în limba franceză cinci monografii și un raport. Printre lucrările publicate se află și Excursie agricolă în Dobrogea, studiu de atentă analiză a condițiilor agricole și sociale, precum și de vibrantă atitudine românească. Din cele 12 scrisori trimise în acestă perioadă lui Ion Ghica se desprinde pasiunea lui față de adevărul științific și abordarea cu care milita pentru viitorul mai bun al poporului său. Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași. Pentru susținerea drepturilor țărănimii, el a înființat patru gazete, cea mai cunoscută fiind Țeranul român (1861- 1863). Bun
cunoscător al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentru reforma agrară. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toată țara (1864-1869), funcție în care a îndrumat aplicarea reformei agrare. O bună parte a vieții sale, timp de 22 de ani, el a condus ferma-școală de la Brad, unde a practicat o agricultură model, aplicând metode dintre cele mai avansate pentru acele timpuri. Ca deputat al țăranilor, Ion Ionescu de la Brad a militat cu energie pentru cauza celor mulți și nevoiași. Cu competența și autoritatea sa recunoscută, el a reprezentat țara la congrese internaționale, expoziții în străinătate etc. „Ion Ionescu de la Brad a avut o activitate uimitoare și multilaterală, care a înaintat pe drumuri bine croite și s-a desfășurat limpede și statornic, potrivit ideilor călăuzitoare ce și le-a fixat încă din tinerețe. Bărbați ca Ion Ionescu de la Brad sunt expresiunea si exponenții epocii lor. Ei prind si amplifică forțele și năzuințele contemporanilor. Ei rânduiesc, clarifică și transformă în realizări ceea ce este la alții aspirația timidă si nedefinită. Ei duc faclele de lumină în întuneric și luminează drumurile viitorului. Precum pământul aspiră ploile și le redă în seva plantelor și în apa limpede a izvoarelor, tot așa a aspirat Ion Ionescu de la Brad tot ce era principiu fecund și generos în epoca sa, redând apoi contemporanilor seva faptelor și izvoarelor cristaline ale gândirii sale.” – Acad. Dr. Gheorghe Ionescu-Șișești. Promotor al agriculturii moderne, precursor al silviculturii românești, susținător al dreptului de împropietărire a țăranilor, participant la Revoluția de la 1848 din Muntenia, Ion Ionescu de la Brad se află la loc de cinste în panteonul marilor personalități ale poporului român.

Insigna - I.C.P.E. - XX - 1950 - 1970

(Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice)

(I.C.P.E.) Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice din București este o companie de cercetare în domeniul știintelor fizice și naturale din România. A fost înființat în anul 1950, sub numele de Institutul de Cercetări Electrotehnice, iar în anul 1954 a fost transformat în Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice. În anul 2007 institutul avea 395 de angajați, din anul 2004 având statutul instituție de interes strategic. Institutul a fost implicat în majoritatea proiectelor naționale din domeniul electrotehnicii precum electrificarea țării (transformatoare, inductivități,cabluri, siguranțe fuzibile, aparate electrice de comutație, etc.), transportul electric (locomotive, tramvaie, troleibuze, metrou, automobil electric, etc.), mașini unelte (servomotoare, traductoare, senzori, etc), surse regenerabile de energie, materiale pentru electrotehnică (conductoare, izolante, magnetice, ceramice, pulverulente), industria de petrol și gaze (acționări de mare putere, redresoare, invertoare, filtre, compensatoare, etc), industria cimentului (acționări cuptoare rotative, filtre electrostatice, siguranțe fuzibile, etc), circuite hibride, etc. ICPE detine propriul institut de cercetare, o editură tehnică activă iar o mare parte din produsele realizate sunt brevetate, acestea fiind prezentate la diverse saloane internaționale de inventică. În anii 2009 și 2010 aceste invenții au obținut 12 medalii din care 8 de aur și 4 de argint. Bazându-se pe o echipă de elită, ICPE a fost și este profund implicat în programele naționale și internaționale de promovare a tehnologiilor pentru dezvoltare durabilă. Acest institut are și filiale teritorale (Iași, Bistrița, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, etc).

Carol I - Rege al României

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Insignă pionierească - 30 ani 1948 - 1978

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej) angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În anul 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La Bucureşti, la Palatul Cotroceni a fost primul Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

Insigna - Bog'Art 20 - 2011

Bog’Art este o companie de construcții și dezvoltare imobiliară cu sediul în Bucureşti, cu sediul central în strada Brezoianu, nr.27, fiind unul din cei mai mari antreprenori generali din România. Dintr-o afacere de familie înfiinţată în anul 1991, compania a devenit, de-a lungul timpului, un lider de piaţă capabil să finalizeze proiecte complexe şi inovatoare la cele mai înalte standarde, incluzând construcții civile şi dezvoltări imobiliare. Bog’Art se mândreşte cu managementul său performant şi cu personalul înalt calificat, alături de care implementează permanent tehnologii noi. Compania înseamnă performanță în finalizarea la timp și în mod profesionist a proiectelor, cu ajutorul unei game complete de servicii în domeniul construcţiilor şi dezvoltării imobiliare. Mai mult decât atât, proiectele Bog’art au un statut privilegiat, devenind repere în cadrul arhitecturii oraşului. Execuţia de calitate şi la timp a acestora, împreună cu performanțele în managementul proiectelor, au propulsat şi susţinut dezvoltarea companiei, Bog’Art devenind în prezent cea mai mare societate de construcţii civile din România. Din portofoliul de proiecte al Bog’art fac parte: clădirile de birouri și clădirile rezidențiale; clădirile industriale; centrele de shopping și showroom-uri; clădirile instituționale și guvernamentale; facilitățile medicale și științifice; clădirile de spital și facilități de timp liber; clădirile și facilități culturale, educaționale și religioase.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

DE PE BANCNOTELE LUMII