Epaminonda's Blog.....: Ro - M

1. Moneda de mai sus s-a emis în anul 1881. Pe aversul acesteia este reprezentată stema României, un spic de grâu și inscripțiile 1 LEU, ROMÂNIA, 1881 și litera V (simbolul monetăriei din Viena).

Reversul prezintă efigia domnului spre stânga și inscripțiile CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI și undeva sub gât numele gravorului – KULLRICH. Pe ambele fețe ale monedei este aplicat câte un cerc perlat la exterior. Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 1 leu, anul emiterii – 1881, diametrul - 23 milimetri, metalul – aliaj argint și cupru, puritatea – 83,5% argint și restul cupru, marginea – zimțată și tirajul 1.800.000 de exemplare.

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Războiul de independență de la 1877 a impus traversarea teritoriului României de către trupele rusești spre fronturile din Bulgaria. Aceasta a impus ca prin lege moneda rusească să capete curs legal și obligatoriu și pe teritoriul românesc. Această operațiune s-a realizat la cursul forțat de 1 rublă = 4 lei. Ca urmare a cursului impus şi a marii mase de argint rusesc - cam 10 milioane de ruble - monedele româneşti de argint au dispărut de pe piaţă, multe trecând în Bulgaria. Invazia rublelor a încetat la sfârşitul anului 1880. Pe 15/27 noiembrie 1880 I.C. Brătianu, pe atunci ministru de finanţe, semnase un decret prin care se anunţa că de la 27 noiembrie / 9 decembrie cursul legal al monedelor ruseşti în România încetează, statul schimbând monedele la cursul de 3,5 lei o rublă pînă la termenul limită de 31 decembrie / 12 ianuarie 1881.

2. În data de 27 noiembrie 2003 Banca Națională a Românie a emis în circuitul numismatic mondial moneda comemorativă de mai sus, care marchează ,,Anul internațional al apei pure - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării'' și pasărea Pescărușul albastru. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt: valoarea – 50 lei, data emiterii – 27 noiembrie 2003, forma - rotundă, metalul – argint, puritatea – 99,9%, calitatea – proof, greutatea – 15,551 grame, marginea – netedă, diametrul – 27 milimetri, tirajul - 500 exemplare și prețul unitar de vânzare la data emiterii de 1.710.000 lei vechi. Aversul monedei prezintă stema României, valoarea nominală ,,50 LEI", inscripţia ,,ROMANIA" şi anul emisiunii ,,2003". În partea centrală a aversului este reprezentată alegoric o picătură ce cade pe suprafaţa unei ape, având în centru globul pământesc. Căderea picăturii în apă este redată simbolic prin trei arce de cerc, între care este inscripţionat pe două rânduri textul ,,ANUL INTERNATIONAL AL APEI PURE''. Reversul monedei prezintă doi pescăruși albaștri din care unul în zbor și inscripțiile "REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII" și „ALCEDO ATTHIS” (denumirea științifică a Pescărușului albastru).

Delta Dunării este situată în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, fiind a doua ca mărime (3446 kilometri pătrați) și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimonial mondial al UNESCO în anul 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc national. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și 2 - 4 m în zona depresiunilor lacustre. În arealul deltei au fost indentificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar. Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe.

Pescărășul albastru este o pasăre care face parte din familia Alcedinidae și crește în zonele umede ale continentelor Europa, Asia și Africa de nord. Păsărea are următoarele caracteristici: lungimea corpului 17 – 19,5 centimetri, greutatea - 34 – 46 grame și anvergura aripilor 24 – 28 centimetri. Masculii și femele se aseamănă cu excepția faptului că femela are o pată roșie la baza mandibulei. Penajul de pe spate este ceva între albastru și verde strălucitor. Pe piept și abdomen este portocaliu – roșiatic. Se hrăneste cu pește și nevertebrate. Ritualul nupțial este inițiat de masculul care urmarește femela și căreia îi oferă hrană. Cuibărește pe malul râurilor, unde perechea excavează un tunel lung de 60 – 90 cm, ce se termină cu o cameră rotundă. Ierneaza în Africa, la sud de Sahara. Femela depune în mod obișnuit 6 – 7 ouă, în lunile aprilie și mai, cu o dimensiune medie de 22 x 19 mm și o greutate medie de 4,3 g. Incubația durează în jur de 19 – 21 de zile și este asigurată de ambii parteneri în timpul zilei și de către femelă în timpul nopții. Puii rămân în cuib 24 – 27 de zile și pe măsură ce cresc, vin la marginea tunelului pentru a fi hrăniți.

3. În data de 17 ianuarie 2011 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic mondial moneda comemorativă de mai sus, care marchează trecerea a 90 de ani de la înfiinţarea Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială „General doctor aviator Victor Anastasiu”. Aversul prezintă o imagine reprezentându-l pe medicul aviator lt. Victor Anastasiu, întemeietorul Centrului Medical Aeronautic, măsurând tensiunea arterială a unui candidat la şcoala de pilotaj; deasupra imaginii, de sus în jos, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA“, stema României şi valoarea nominală a monedei ,,10 Lei”. Reversul prezintă stema Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială înconjurată de inscripţia semicirculară pe trei rânduri „INSTITUTUL NATIONAL DE MEDICINA AERONAUTICA SI SPATIALA „GL. DR. AV. VICTOR ANASTASIU“, o reprezentare a eroului mitologic Icar şi inscripţia în arc de cerc „1920 - 2010“. Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 10 lei, data emiterii – 17 ianuarie 2011, metalul – argint, putitatea – 92,5%, forma –rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 31,104 grame, calitatea proof, marginea – zimțată, tirajul - 500 exemplare și prețul unitar de vânzare la data emiterii – 265 lei (RON).

Institutul național de medicină aeronautică și spațială "General doctor aviator Victor Anastasiu" din București este situat pe strada Mircea Vulcănescu, nr.88, sectorul I, având sarcini si atributii functionale precise in ceea ce priveste selectia si expertiza medicala si psihologica a personalului aeronautic militar si civil, in fundamentarea stiintifica a normelor si standardelor medicale de expertiza medicala si psihologica, in asigurarea asistentei medicale primare si de specialitate in ambulatoriu, in organizarea programului universitar de instruire in domeniul medicinei aerospațiale.

Victor Anastasiu (născut la 5 octombrie 1886 în Huşi şi decedat la 4 august 1972 în Bucureşti) a fost un medic și psihofiziolog român, membru al mai multor societăți internaționale de aeronautică din Paris şi Geneva, expert tehnic în cadrul Ligii Naţiunilor în anul 1929. În prezent Institutul național de medicină aeronautică poartă numele medicului român, Institutul național de medicină aeronautică și spațială "General doctor aviator Victor Anastasiu". A înființat în anul 1920 Centrul de medicină aeronautică, printre primele astfel de centre din lume. Studiile efectuate aici, i-au permis lui Anastasiu să contribuie semnificativ la dezvoltarea medicinei aeronautice. A experimentat comportamentul aviatorilor atât la sol cât și în timpul zborurilor. Studierea comportamentului piloților în timpul zborurilor a fost o premieră mondială, aspect recunoscut în cadrul Congresului Internațional de navigație aeriană de la Paris din 1921 de către Ch. Richet.

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Angelescu - președinte fondator

Academia de științe din România

Academia oamenilor de știință din România

fondată 29 martie 1935 * 1935 - 2015

Constantin I. Angelescu (născut în anul 1869 la Craiova şi decedat în anul 1948 la Bucureşti) a fost un om politic, medic şi profesor universitar român, reformator al școlii românești în perioada interbelică. A fost membru de onoare al Academiei Române. Din 1901 până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri şi chiar prim ministru interimar între 30 decembrie 1933 şi 3 ianuarie 1934. A fost cel dintâi ministru plenipotenţiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918. După cel de-al doilea război mondial a prezidat Asociația de prietenie Româno-Americană.

Insigna - Comandamentul transmisiunilor - 1 iulie 1942 - 2002

În anul 2001, cu sprijinul statului român, s-a reuşit achiziţionarea unui teren de 400 metri pătrați, în Barcelona, unde se va construi o biserică ortodoxă românească cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, edificiu ce va costa aproximativ 1700000 de euro. Provincia Barcelona numără în prezent aproape 35 de mii de români, aici ființând o parohie de credincioși ortodocși români pentru care slujește în locuri improvizate încă preotul Aurel Bundă. În acest moment biserica este în stadiu avansat de construcție fiind situată în strada Capela, nr. 25. (districtul Sant Andreu, aproape de statia de Metro Maragall, linia 4) - Barcelona. Ansamblul este alcatuit din trei corpuri diferite: biserica propriu-zisa, zona de servicii - centru social si subsolul comun care uneste cele 2 parti mentionate si care ocupa în totalitate parcela.Clădirea bisericii (vezi schita de deasupra) se detaseaza de restul ansamblului ca o piesa aparte, cu arhitectura specifica nationala. Poate adaposti pâna la 300 de persoane în interior, este alcatuita din pridvor, pronaos, naos si altar. Naosul este acoperit cu o serie de arce încrucisate pe doua niveluri care se termina cu o turla încoronata de cupola cu imaginea Pantocratorului. Se prevede ca interiorul sa fie pictat cu fresce.

Prezint mai jos principalele repere calendaristice ale devenirii Comandamentului transmisiunilor. Prin Decretul nr. 3818 din 31.12.1942 se consfinţeşte data de 1 iulie 1942 ca dată de înfiinţare a Comandamnetului transmisiunilor Armatei române. Același decret stabileşte locul şi rolul Comandamentului Transmisiunilor: este organ de direcţie, supraveghere şi control pentru pregătirea de război a unităţilor de transmisiuni ale Armatei de Uscat, Aer şi Marină; este direct subordonat Direcţiei Superioare şi Comandamentului Geniului, are în subordine , din toate punctele de vedere, Centrul de Instrucţie, Şcolile de ofiţeri şi subofiţeri şi toate unităţile de transmisiuni ale Armatei de Uscat, iar din punct de vedere al pregătirii tehnice, şi unităţile de transmisiuni ale Aeronauticii şi Marinei. Prin Decizia ministerială nr. 2067 din 30.07.1943 Comandamentul Transmisiunilor trece, din punct de vedere operativ (organizare, mobilizare, instrucţie), în subordinea directă a Marelui Stat Major, depinzând în continuare, din celelalte puncte de vedere (administrativ), de Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, prin Direcţia Superioară şi Comandamentul Geniului. Prin Instrucțiunile speciale ale Marelui Stat Majos nr. 56500 din 24.07.1945 se desfiinţează Comandamentul Transmisiunilor şi se înfiinţează Direcția transmisiunilor, în cadrul Inspectoratului Geniului. Prin Ordinul Marelui Stat Major, Secția I, nr. 51900 din data de 08.07.1946, începând cu data de 15 iulie 1946 ia fiinţă Brigada de transmisiuni "direct subordonată Inspectoratului General al Geniului şi are în subordine directă cele trei Regimente de Transmisiuni rămase în fiinţă (Regimentele 1, 2 şi 3 Transmisiuni)”.Prin Ordinul Ministrului de război – Subsecretariatul de stat – Secretariatul general, nr. 12655 din 11.07.1946 "Direcţia Transmisiunilor își încetează activitatea începând cu ziua de 16 iulie 1946”.

Cu Ordinul Marelui Stat Major nr. 45107 din 02.02.1949 cu începere de la 1 februarie 1949 Brigada de Transmisiuni se transformă în Comandamnetul transmisiunilor armatei. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 317168 din 15.06.1951 se schimbă denumirea Comandamentului Transmisiunilor Armatei în Comandamentul trupelor de transmisiuni. Prin Oordinul Marelui Stat Major nr. B. 3/2395 din 24.09.1990 se schimbă denumirea Comandamentului Trupelor de Transmisiuni în Inspectoratul transmisiunilor. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. S/B3/253 din 29.01.1991 se schimbă denumirea Inspectoratului Transmisiunilor în Inspectoratul general al transmisiunilor. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. O.G.19 din 21.07.1993 se constituie Comandamnetul transmisiunilor, informaticii și electronicii, prin contopirea Inspectoratului General al Transmisiunilor cu Direcţia Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor şi Secţia Luptă Radioelectronică, ambele din structura Marelui Stat Major. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.30 din 02.05.1997 se constituie Comandamentul transmisiuinilor prin reorganizarea Comandamentului Transmisiunilor, Informaticii şi Electronicii şi înfiinţarea, la 30.04.1997, a Direcției comunicații și informatică din Statul major general (J 6), conform H.G. nr. 110 din 14.04 1997. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.S.28 din 20.02.2006 se schimbă denumirea Comandamentului Transmisiunilor în Comandamentul comunicațiilor și Informaticii în cadrul procesului de transformare şi operaţionalizare a armatei. Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii (index – U.M.02415 București) conduce unităţile militare subordonate pentru realizarea, exploatarea şi mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatic necesar armatei române la nivel strategic. Este structura de nivel strategic pe linie de comunicaţii şi informatică a SMG, subordonată acestuia şi coordonată de locţiitorul şefului SMG. Are în subordine unităţile de comunicaţii şi informatică destinate realizării şi exploatării RMNC la nivelul strategic al conducerii operaţionale şi administrative a Armatei României. Misiunile sale sunt; Instalează, exploatează şi asigură mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatică, necesar conducerii, cooperării şi înştiinţării armatei la nivel strategic, la pace, în situaţii de criză şi la război, pe teritoriul naţional şi în teatrele de operaţii; Asigură realizarea infrastructurii CIS a CNMC, managementul, operarea şi mentenanţa RMNC, precum şi interconectarea acesteia cu NGCS în punctele şi prin procedurile puse de acord cu NATO; Asigură instalarea, utilizarea şi mentenanţa platformelor tehnice ale P.C. din RNI-PCS conform planurilor DCI/SMG; Asigură managementul sistemelor criptografice şi materialele necesare realizării legăturilor criptate la nivelul SMG şi al structurilor subordonate; Planifică şi conduce acţiunile unităţilor subordonate pentru îndeplinirea misiunilor ordonate; Asigură preluarea, integrarea în sistemele proprii şi utilizarea resurselor şi serviciilor operatorilor naţionali (publici) precum şi ale altor operatori ai sistemelor de comunicaţii şi informatică ce acţionează pe teritoriul naţional, potrivit legii; Participă la realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatică integrat al Ministerului Aparării, prin implementarea graduală a arhitecturii tehnice şi informatice a sistemelor C4I2SR; Creează şi gestionează rezervele operative şi strategice de tehnică şi materiale de comunicaţii şi informatică ale armatei; Asigură implementarea standardelor militare ratificate, a doctrinelor, manualelor şi documentelor specifice domeniului. Participă la întocmirea (elaborarea) şi execuţia planurilor de înzestrare/achiziţii în domeniul comunicaţiilor şi informaticii în cadrul Programului major "Statul Major General Conducere Strategică". Deasupra am postat logo-ul și fanionul iar dedesubt steagul de identificare al Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii (fost Comandamentul transmisiunilor).

Constant, de-a lungul timpului, misiunea principală a comandamentului a rămas în esenţă aceeaşi: de a asigura suportul de comunicaţii şi informatică pentru conducerea activităţilor militare la nivel strategic pe timp de pace, criză şi război; numai coordonatele acestei misiuni au suferit modificările impuse de realităţile timpului şi bineînţeles modalităţile de îndeplinire a acesteia. Evoluţia continuă a realizărilor în domeniul comunicaţiilor şi-a pus amprenta an de an pe modul de acţiune al unităţilor subordonate pentru îndeplinirea sarcinilor, dar şi a concepţiilor elaborate la nivelul comandamentului. Începând cu anul 1997, odată cu înfiinţarea Direcţiei Comunicaţii şi Informatică în cadrul Statului Major General, competenţele, atribuţiile şi răspunderile Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii au suferit ultimele transformări majore ce au condus la actualul loc şi rol, şi anume acela de a realiza, exploata şi asigura stabilitatea Reţelei Militare Naţionale de Comunicaţii (RMNC) la nivelul conducerii strategice, utilizând eficient efortul unităţilor subordonate. Forţele şi mijloacele actuale ale Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii sunt formate din resursele celor zece unităţi subordonate, grupate după misiuni astfel: două unităţi de nivel regiment, una din ele dotată cu mijloace semistaţionare, iar cealaltă cu componente mobile pentru deservirea centrelor de comunicaţii şi informatică ale P.C. strategice la pace, criză şi război; centrul de pregătire pentru comunicaţii şi informatică; o unitate de tip batalion dotată cu componente mobile pentru misiuni de sprijin de comunicaţii şi informatică în teatrele de operaţii sau pe teritoriul naţional la pace, criză şi război; patru unităţi de tip batalion pentru exploatarea centrelor de comunicaţii cu management local, regional şi general din compunerea RTP, situate în zona de responsabilitate şi a centrelor de comunicaţii şi informatică ale unor PC în situaţii de criză şi război; un batalion de instrucţie pentru comunicaţii şi informatică; o unitate de mentenanţă şi depozitare. Conceptele de război bazat pe reţea NCW (Network Centric War) şi NNEC (NATO Network Enabled Capability) au pus în faţa Comandamentului Comunicaţilor şi Informaticii provocări deosebite pe linia execuţiei unor proiecte menite să implementeze treptat aceste abordări ale războiului modern. Realizarea sistemelor C4I2 SR în aceste condiţii înseamnă de fapt noi sisteme, echipamente şi servicii asigurate cu forţe proprii sau achiziţionate, cu cerinţe ce se schimbă de la o zi la alta în ritmul în care comunicaţiile şi tehnologia informaticii progresează. Pentru comandament, în această etapă, obiectivul principal îl constituie dezvoltarea permanentă a Reţelei de Transmisiuni Permanente (RTP) din RMNC, astfel încât facilităţile şi locaţiile oferite de aceasta să răspundă în permanenţă cerinţelor operaţionale. În acest sens, suntem preocupaţi de mutarea efortului activităţilor de la "asigurarea de sisteme sau reţele” la asigurarea de servicii integrate cu un accent deosebit pus pe: comunicaţiile în clar şi criptate de voce şi date, comunicaţiile multimedia-video criptate, transferul de imagine ş.a. Îndeplinirea rolului deosebit al Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii în cadrul sistemului de comandă şi control al Armatei României, reliefat de atributul de principal realizator al subsistemului de comunicaţii şi informatică, nu poate fi îndeplinit decât aliniindu-ne la efortul general prin implementarea principiilor amplificării conectivităţii, amplificării benzii, asigurării şi amplificării accesului, asigurării şi amplificării securităţii şi al managementului centralizat şi integrat al resurselor CIS. Suntem deja puternic angrenaţi în implementarea conceptelor bazate pe soluţii tehnologice moderne: legături de date tactice (DTDL, Link 22, MIDS/JTIDS ş.a.), integrarea senzorilor (ISTAR), implementarea sistemelor de monitorizare a poziţiei forţelor (FFT), noi generaţii de sisteme de identificare, navigaţie şi sincronizare pentru platformele tactice dar şi fuziunea datelor la nivel operativ şi strategic. Comandamentul este puternic implicat în realizarea şi gestionarea principalelor elemente specifice ale domeniului comunicaţii şi informatică ale programului major de achiziţii "Statul Major General/Conducere Strategică”, aflat în responsabilitatea Statului Major General. Câteva componente ale acestuia, ce trebuie amintite ca fiind pe agenda zilei, sunt următoarele: extinderea sistemului CRONOS, echiparea cu mijloace de comunicaţii moderne a punctelor de comandă strategice, executarea lucrărilor de telecomunicaţii în locaţii fixe, achiziţia de fluxuri satelitare şi prin fibră optică, instalarea de terminale satelitare în diferite locaţii, modernizarea centrelor de management general, regional şi local ale RTP/RMNC, instalarea criptoarelor în toate locaţiile RMNC, dezvoltarea şi upgradarea Reţelei Radio Operative de Nivel Strategic (RRONS), dezvoltarea sistemului de videoteleconferinţă în locaţii fixe şi prin centre desfăşurabile (mobile), asigurarea de staţii de lucru securizate pentru reţelele de calculatoare, asigurarea softului de comunicaţii pentru principalele aplicaţii informatice în funcţiune (INTRAMAN, SCCAN, ASOC, CISANBC, SISAM etc), asigurarea de terminale criptate de voce tip DELTA, asigurarea MCID pentru utilizatorii de la categoriile de forţe şi celelalte comandamente, implementarea sistemului TETRA DIMETRA şi altele. Deasupra am postat logo-ul, fanionul și steagul de identificare al Comandamentului comunicațiilor și informaticii.

Insigna - Căi ferate 115 ani 1880 - 1995 - 16 noiembrie

Căile Ferate Române (CFR) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR.

Prima cale ferată din lume s-a inaugurat în data de 15 septembrie 1850 în Anglia, între oraşele Liverpoool şi Manchester. Pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe data de 20 august 1854 și făcea legătura între Oraviţa şi Baziaş.Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită inițial doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a imperiului austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de pasageri la data de 1 noiembrie 1856.

Pe data de 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei ferate Bucureşti - Giurgiu, date în folosinţă în dat de 26 august 1869. În septembrie 1866 Parlamentul României a aprobat construcția unei linii ferate de 915 km, de la Vârciorova (malul Dunării - judeţul Mehedinţi de astăzi) până în oraşul moldovenesc Roman, trecând prin Piteşti, Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi, şi Tecuci. Costul construcției era la acel timp de 270000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Piteşti - Roman a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Vârciorova - Pitești pe 9 mai 1878.

Insigna - Campionatul european juniori - Grupa B

România - 1987

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internațională s-a înființat cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.

Parohia ortodoxă română Sfântul Gheorghe - Barcelona 2001-2011

Acolo este țara mea

Biserica ortodoxă Sfântul Gheroghe din Barcelona este situată în strada Capela, nr. 25, districtul Sant Andreu, aproape de stația de Metro Maragall, linia 4, și încă este în construcție. Medalia de mai sus marchează trecerea a zece ani de la începerea formalităților de ridicare a acestui lăcaș de cult. Până în prezent s-a realizat structura subsolului, până la cota 0, structura primului etaj din clădirea anexă și se lucrează la completarea corpului auxiliar. Ansamblul este amplasat pe o parcelă de aproximativ 400 metri pătrați, cumpărată de la statul spaniol. Proiectul edificiului este realizat de biroul de arhitectură TGIN din Barcelona (Lluís Giménez Mateu și Elena Nedelcu), cu strânsa colaborare a arhitectului Dorel Cordoș, autor a numeroase proiecte de arhitectură bisericească din țară și colaborator la proiecte de biserici ortodoxe românești în diferite țări din Uniunea Europeană. Ansamblul este alcătuit din trei corpuri diferite: biserica propriu-zisă, zona de servicii - centru social și subsolul comun care unește cele 2 părți menționate și care ocupă în totalitate parcela. Clădirea bisericii se detașează de restul ansamblului ca o piesă aparte, cu arhitectură specifică națională. Poate adăposti pâna la 300 de persoane în interior, este alcătuită din pridvor, pronaos, naos și altar. Naosul este acoperit cu o serie de arce încrucișate pe două niveluri care se termină cu o turlă încoronată cu o cupolă. Se prevede ca interiorul sa fie pictat cu fresce. În această parohie au fost botezați mulți copii de români născuți în Spania. Pentru acesti copii, se încearca organizarea unor cursuri speciale, orientate spre cunoasterea limbii, geografiei si istoriei tarii de origine. Din acest motiv, la subsol, biserică are două săli de clasă și un spațiu pentru bibliotecă. Clădirea va beneficia de cele mai moderne instalații, pentru a putea funcționa optim în parametrii de confort și respectând toate normativele în vigoare. Se vor folosi materiale durabile și ușor de întretinut, specifice clăirilor cu mare afluență de vizitatori. Sus am postat logo-ul bisericii și o schiță a acesteia.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Carlos O. Zachrisson Padilla a fost un politic, avocat, economist și bancher guatemalez, care s-a născut la data de 14 septembrie 1879 și a decedat la data de 14 ianuarie 1956. A fost ministru în mai multe cabinete și primar al capitalei. În calitate de ministru al finanțelor a condus conversia monetară a țării în 1924, prin care a stabilit paritatea monedei naționale cu dolarul american.