Epaminonda's Blog.....: Mo - M

În data de 20 august 2003 Banca Națională a Republicii

Moldova

a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează Nurca europeană. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2003”, în partea de jos inscripția 10 LEI și urmărind circumferința monedelor inscripția REPUBLICA MOLDOVA. Reversul monedei redă în plan central - pe fundal vegetal, pe malul unui lac o nurcă europeană, ţinînd în labă un peşte și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule sunt gravate inscripţiile "CARTEA ROŞIE”, “NURCĂ EUROPEANĂ”, “MUSTELA LUTREOLA".

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 10 lei, data emiterii – 20 august 2003, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 13,3 grame, forma – rotundă, diametrul – 24,5 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.

Nurca europeană (Mustela lutreola) este un mamifer carnivor care trăiește în regiunile mlăștinoase din centrul și nordul Europei. Se aseamănă foarte mult cu nurca americană, dar este un pic mai mică. Are lungimea corpului de 30-40 cm, coada de 12-19 centimetri și greutatea de 500-800 grame. Masculii sunt mai mari și cântăresc mai mult decât femelele. Blana sa este foarte apreciată (este moale, deasă și impermeabilă) ceea ce a provocat distrugerea unui număr mare de exemplare în Europa Centrală. Astăzi este crescută în captivitate pentru a fi eliberată în mediul natural. Are corpul suplu, alungit, acoperit cu blană de culoare maro-închis până la negru, cu o margine îngustă albă la buza superioară și bărbie. Poate fi ușor confundată cu sconcsul, cu nurca, vidra sau norita. Blana este alcătuită dintr-un strat interior călduros și din peri mai lungi și mai rari, cu rol de protecție. Are degetele unite prin membrane interdigitale, particularitate ce îi oferă avantajul să fie o bună înotătoare. Are câte cinci degete la fiecare picior, ghearele neretractile, lungi și curbate, botul scurt, craniul lung, ochii mici și rotunzi cu irisul de culoare închisă, urechile mici cu margini rotujite, coada foarte lungă. Coloana vertebrală este foarte flexibilă, iar mersul grăbit, vioi și în salturi. Își face adăpostul în stuf, în scorburi sau vizuini, întotdeauna în apropierea apelor și se hrănește cu animale de apă, reptile, broaște, pești, șobolani, păsări acvatice, crustacee și păsări domestice. Trăieste solitar, doar în sezonul de reproducere pot fi observate în perechi. Perioada de împerechere este în lunile ianuarie și februarie, femela are o gestație de 35-72 de zile, după care naște 2-7 pui de regulă prin lunile martie-iunie. Puii sunt alăptați timp de 10 săptămâni și înțărcați la sfârșitul verii. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuală la vârsta de 9-10 luni. Nurca europeană face parte din ordinul Carnivora, familia Mustelidae. Este o specie pe cale de dispariție, datorită distrugerii habitatului natural, vânatului excesiv și poluării mediului.

În data de 20 august 2003 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează Cocostârcul negru. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2003”, în partea de jos inscripția 10 LEI și urmând circumferința monedelor inscripția REPUBLICA MOLDOVA. Reversul monedei redă în plan central – un cocostârc negru stând pe o stâncă şi un cocostârc în zbor și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule sunt gravate inscripţiile "CARTEA ROŞIE”, “COCOSTÎRC NEGRU”, “CICONIA NIGRA".

Barza neagră (Ciconia nigra) sau cocostârcul negru este mult mai rar întâlnită decât barza albă. Este o specie specifică Europei de Est și Peninsulei Iberice însa poate fi întâlnită sporadic în toată Europa continentală. Cea mai mare concentrație de berze negre se află în Ungaria, în pădurile inundabile de pe malul Dunării. Barza neagră preferă pădurile cu copaci bătrâni din apropierea văilor râurilor sau a terenurilor mlăștinoase. Este o pasăre migratoare care ne părăsește toamna pentru a ierna în Africa și se întoarce primăvara, de obicei la aceleași locuri de cuibărit. Exemplarele din Peninsula Iberică nu migrează. Barza neagră are penajul aproape complet negru, cu reflexii metalice verzi și violete. Doar abdomenul este alb. Picioarele și ciocul sunt lungi, cu o colorație roșie-portocalie puternică. Exemplarele tinere au ciocul negricios iar picioarele gălbui. Lungimea corpului este de 90 -100 centimetri, anvergura aripilor de 1,1 - 1,45 centimetri iar greutatea de 2,5 - 3 kilograme. Barza neagră se hrănește cu pești, insecte, broaște, șerpi pe care le prinde mergând încet prin apa puțin adâncă sau prin terenurile mlăștinoase. De regulă, berzele negre își fac cuibul la înălțime în copacii bătrâni și mai rar pe stânci, în locuri greu accesibile. Pot ocupa și cuiburile părăsite ale unor răpitoare mari. Cuibul este o structură masivă de crengi de diferite mărimi. Femela depune 2 - 4 ouă într-o singură serie pe an. Perioada de incubație este de aproximativ 30 de zile. Ambii părinți participă la creșterea puilor care au penajul gata de zbor după aproximativ 60 de zile. Pentru că este rară, barza neagră este o specie greu de fotografiat. Se pot obține cadre foarte reușite în apropierea locurilor de cuibărit. Vânătoarea la această specie este interzisă.

În data de 10 august 2003 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează Sărbătoarea vinului. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2003”, în partea de jos inscripția 10 LEI și urmând circumferința monedelor inscripția REPUBLICA MOLDOVA. Reversul monedei redă în plan central – o ploscă şi o cupă, în partea de sus - un strugure stilizat și în partea de jos, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia "SĂRBĂTOAREA VINULUI".

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 10 lei, data emiterii – 20 august 2003, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 25 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 3000 exemplare.

Sărbătoarea (ziua) vinului marchează sfârșitul culesului viilor și producerea vinului în Republica Moldova. În această zi se organizează concursuri-degustări ale vinului produs în anul respectiv, precum și a strugurilor de diferite soiuri, dar și spectacole folclorice în toate zonele țării. Își dau concursul renumite tarafuri de muzică populară și meșteri populari care prezintă publicului larg expoziții de artă populară tradițională. Multe întreprinderi vinicole acordă reduceri și propun programe speciale în acea zi. Începând cu anul 2013 Sărbătoarea vinului are loc în primul weekend al lunii octombrie. Această zi a fost instituită în anul 2001, ea sărbătorind bogatele și vechile tradiții moldovenești de vinificație, care datează din secolul al XV-lea.

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O INSIGNĂ, CÂTEVA

PLACHETE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

(Mircea cel Bătrân) 1388 - 1988

600 de ani municipiul Râmnicu Vâlcea - 20.05.1983

Mircea cel Bătrân a fost un voievod român care a condus Țara Românească în perioadele 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1395 și ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1498. S-a născut în anul 1355 și a decedat la data de 31 ianuarie 1418. A a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

Plachetă - Municipiul Drăgășani 29 iulie 1535 - 1995

Drăgășani este un municipiu din județul Vâlcea, format din localitățile componente Drăgășani (reședința), Valea Caselor, Zărneni și Zlătărei, localizat la limita de sud a județului, pe terasele de pe partea dreaptă a râului Olt, la 53 kilometri depărtare de Râmnicu Vâlcea. Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și Drăgașani și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire. Conform ultimului recensământ localitatea număra 17871 locuitori din care 87,29% - români, 5,82% - romi, restul - nedeclarați. Din punct vedere confesional populația este astfel structurată: ortodocși – 91,98%, restul – necunoscută sau nedeclarată.

Statuia Independenței - Râmnicu Vâlcea

Expoziția de maximafilie Vâlcea'75 - Dumitru Matei - Râmnicu Vâlcea

Statuia Independenţei din Râmnicu Vâlcea a fost dezvelită la data de 17 mai 1915 şi simbolizează "România cu chipul îndurerat pentru fii ei căzuţi vitejeşte în lupte". Este opera sculptorului I. Iordănescu şi se află în apropierea parcului Mircea cel Bătrân. Artistul a reuşit să o execute cu sprijinul unui participant la acel război, doctorul Gheorghe Sabin, ajuns prefect de Vâlcea.

Monumentul comemorează şi onorează jertfa eroilor vâlceni din Războiul de Independenţă (1877-1878) şi pe soldaţii şi ofiţerii căzuti în timpul campaniei din anul 1913.

Speo Râmnicu Vâlcea R.P.R. 1976

(Republica Populară Română)

Speologia - Știința Artă Pasiune - Râmnicu Vâlcea 1983

Speologia este activitatea de a identifica, explora, studia, cartografia și vizita locații subterane (peșteri, caverne). Cel care practică speologia se numește speolog. Cercetarea unei peșteri are ca scop general înțelegerea formării și evoluției ei, iar cunoașterea cât mai multor peșteri dintr-un sistem carstic duce la mai buna înțelegere de ansamblu. Încă de la începuturi, ea a fost practicată atât de către specialiști cât și de către amatori. În unele țări speologia este instituționalizată și aici putem vorbi despre profesia de speolog. Biologi, geologi și diferiți alți cercetători se ocupă de aspecte specifice, iar nespecialiștii de explorare la modul general. Această simbioză dedicată cunoașterii peșterilor a făcut ca termenul de speolog să fie atribuit ambelor categorii. În țările anglofone se preferă folosirea unor termeni distincți. În România, în trecut, se foloseau termenii de speolog și speolog amator. Fiind o activitate solicitantă fizic și financiar, se practică mai intens în țările cu nivel de trai ridicat. Această diferențiere în distribuția speologilor se manifestă și în interiorul țărilor cu decalaj al nivelului de trai între urban și rural. Spre exemplu, în România, deși zonele carstice se suprapun zonelor rurale montane, peșterile sunt vizitate și studiate aproape exclusiv de către orășeni.

Sfântul Grigorie Decapolitul

Sfânta Mănăstire Bistrița olteană 1497 - 1997

Sfântul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria - Asia Mică, grec de neam, născut în secolul al VIII-lea. Din tinerețe, renunțând la căsătorie, s-a dus la mănăstire și a ajuns călugăr desăvârșit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a mărturisit despre sfintele icoane în multe cetăți: Bizanț, Isauria, Roma și Tesalonic. La bătrânețe s-a urcat singur pe Muntele Olimpului și a sihăstrit acolo în mari și grele nevoințe, în ispite și lupte de la diavoli. Apoi, îmbolnăvindu-se de hidropica, a coborât din munte și s-a săvârșit la Constantinopol, în secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis și Decapolitul, a fost preot, mare pustnic și nebiruit apărător al sfintelor icoane. Oricând era gata să-și dea și viața pentru ele. Pentru sfințenia vieții lui, l-a proslăvit Dumnezeu cu neputrezirea trupului și cu darul facerii de minuni, atât în viață, cât și după mutarea sa. Auzind de aceste sfinte moaște, boierii Craiovești, Barbu, Pârvu, Danciu și Radu, ctitorii Mănăstirii Bistrița Olteană, au răscumpărat cu bani și au adus cu multă cheltuială sfintele moaște ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, în ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Până astăzi se află făcător de minuni, precum și sfânta mănăstire de multe primejdii este ferită și pământul acesta multă folosință și ajutor are, și cine merge la sfântul cu smerenie și cu credință, află folos și tămăduire, atât trupește, cât și sufletește". Din anul 1490 până astăzi sfintele moaște se află nestrămutate de la Mănăstirea Bistrița.

Mănăstirea Bistrița din judeţul Vâlcea, ctitorie a boierilor Craioveşti (Barbu, Banul Craiovei și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1482 - 1494. Ea se află în satul Bistriţa aparținând de comuna Costeşti, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act din 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul. Mănăstirea a fost distrusă complet de către Mihnea Vodă la anul 1509. Un document al vremii specifică faptul că Mihnea Vodă, care lupta împotriva Craioveștilor, "și mănăstirea lor, carea o făcuse ei pre râul Bistriţii din temelie o au risipit". A fost refăcută în timpul lui Neagoe Basarab între anii 1515 - 1519 tot de către boierii Craiovești. În urma cutremurului din anul 1810, lăcașul este afectat serios, lucru ce face ca în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu și Barbu Ştirbei, între anii 1846-1855 mănăstirea să fie rezidită, in ultimii ani fiind sub îndrumarea arhitectului Carol Benesch.

Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru cultura și arhitectura orașului, din vremuri diferite.

Banca de scont

Palatul de justiție

Prefectura

Primăria

Arhivele județene

Muzeul memorial Nicolae Bălcescu

Colegiul național Alexandru Lahovary

Camera de comerț

Mall-ul

Sfânta Episcopie și Seminarul

Biserica Toți Sfinții și Spitalul

Tribunalul

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru cultura și arhitectura vâlceană, din vremuri diferire, dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.

Monumentul eroilor - Brezoi

Schitul Pătrunsa

Cabana Cheia

Mănăstirea Horezu

Lacul Gâlcescu

Mănăstirea Surpatele

Muntele Țurțudan

Valea Oltului cu Masa lui Traian - Brezoi

Hotelurile Jantea și Societății - Călimănești

Hotelul Societății - Călimănești

Hotelul Palace - Govora

Monumentul I.C.Brătianu - Govora

Sanatoriul militar - Govora

Terasa Cucurigu - Govora

Vila Antonetta - Govora

Vila Esmeralda - Govora

Vila Iliescu -Govora

Vila Jonel Bunescu - Govora

Vila Constanța Marieta - Govora

Vila Morariu - Govora

Stațiunea Voineasa

Cabana Plaiul Poienii

Lacul Avrig

Cabana Suru

Mănăstirea Cornetu

Mănăstirea Turnu

Mănăstirea Arnota

Mănăstirea Dintr-un lemn

Obârșia Lotrului

Pasul Urdele (Transalpina)

Schitul Ostrov

Biserica Ostrov

Fabrica de cherestea Brezoi

Transalpina

Pestera Urșilor

Cascada Apa spânzurată

Cascada Lotrișor

Cascada Urzicii (Gardului)

Castrul roman - Arutela

Cabana Cozia

Schitul Pahonie

Complexul muzeal - Măldărești

Tunelul Lotru

Mănăstirea Cozia

Mănăstirea Stânișoara - Călimănești Căciulata

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu a fost una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez, care s-a născut la data de 18 ianuarie 1689 și a decedat la data de 10 februarie 1755. A activat în calitate de consilier în parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele acestuia după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția. În anul 1728 a devenit membru al Academiei Franceze.