Epaminonda's Blog.....: NORTORF

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură, câteva trimiteri poștale din vremuri diferite din

localitatea germană NORTORF, districtul RENDSBURG

ECKENFOERDE, landul SCHLESVIG HOLSTEIN

Biserica Sfântul Martin

Piața

Primăria veche

Strada Poștei

Arhitectură locală

Vedere generală

Trimiteri poștale

***

O PASTILĂ DE RÂS

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

O MEDALIE ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Festivalul național Maria Tănase 2001 Craiova România

Festivalul - Concurs al Interpreților Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” este un spectacol-concurs, amplă manifestare de cultură populară, care are loc odată la doi ani, la Craiova, unde participă interpreti ai cântecului popular românesc din țară și din diaspora. Prima ediție a acestul festival – concurs a avut loc în anul 1969.

Maria Tănase (născută la data de 25 septembrie 1913 la București și decedată la data de 22 iunie 1963 tot la București) a fost o interpretă de muzică populară românească. S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și a florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinții săi, la grădină. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În vara anului 1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etno-muzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”, unde cânta acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, unde cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu, Constantin Brâncuși și Dimitrie Gusti. În anul 1940 Garda de Fier distruge toate discurile existente cu Maria Tănase în discoteca Radioului, sub pretextul că distorsionau folcorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în anul 1929 cântecul prototip pentru Cine iubește și lasă)și jurnalistul Stephan Roll. A avut o relație cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando legionar. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război. Interpretează câteva cântece românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din data de 28 octombrie 1946. În 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele și Aseară vântul bătea(cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953 de la București. Din 1954 imprimă la Radio și la casa de discuri Electrecord. A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi – 1945 și în Horia de Mihai Davidoglu – 1956. A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran – 1944 și rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzsky – 1946. A cântat în filmele Se aprind făcliile – 1939 – film pierdut, România – 1947,Ciulinii Bărăganului – 1958 și în scurt-metrajul Amintiri din București - 1958. Maria Tănase a avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a. În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit.Maria Tănase a fost și agentă a Serviciului Special de Informații – SSI - condus de Eugen Cristescu. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara, cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Bria să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10

Traian Demetrescu 1866 - 1896 - 2006 * 140 - 110 Municipiul Craiova

Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) a fost un poet pre-simbolist, care s-a născut la data de 3 noiembrie 1866 la Craiova și a decedat la data de 17 aprilie 1986. A fost remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta prefațându-i și primul volum, Poesii (1885). A mai Publicat încă 5 volume de poezie: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (189) și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, el îl anunță în poezie pe George Bacovia.

Plachetă - Brigada 2 Infanterie "Rovine"

Set 3 insigne - Brigada 2 Infanterie "Rovine"

Brigada 2 Infanterie “Rovine”, cunoscută și sub numele Scorpionii, este o unitate de infanterie a armatei române dislocate în garnizoana Craiova, ce a fos înființată în anul 1970, astăzi fiind subordonată Diviziei 2 Infanterie “Getica”, cu comandamentul la Buzău. Procesul de reorganizare structurală al acestei unități militare s-a încheiat la sfârșitul anului 2005. Unitatea a desfășurat cu succes misiuni de menținere a păcii în Irak, Afganistan, Angola, Albania și Kosovo. Această brigadă are în subordine următoarele structuri: Batalionul 20 Infanterie "Dolj" ("Scorpionii Negri") – Craiova, Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab" ("Scorpionii Roșii") – Craiova, Batalionul 22 Infanterie "Romanați" – Caracal, Batalionul 116 logistică "Scorpionii Aurii" – Craiova, Batalionul 205 Artilerie Antiaeriană "Scorpionii Albaștri" – Craiova și Batalionul de Artilerie Mixt 325 – Caracal. Sus am postat logo-ul și steagul de identificare al acestei unități militare.

Insigna - Universitatea Craiova

Universitatea Craiova este unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei U.E.F.A.. Echipa s-a înscris după o perioadă de inactivitate în Liga a IV-a Dolj 2015 – 2016. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (A.N.S.R.). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova. A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de Cupa Europeana la fotbal, în sezonul 1982 – 1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981 – 1982; de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United). În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită "campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. Clubul a fost dezafiliat în 2011 de la F.R.F., astfel că în sezoanele 2011 - 2012 și 2012 - 2013 nu a participat în nicio competiție. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Universitatea din Craiova.

Insigna - Dinamoviada de tir - MI mai 1987 Craiova

(Ministerul de Interne)

Tirul sportiv este un sport individual care constă în tragerea cu cea mai mare acuratețe la țintă fixă sau țintă în mișcare, folosind diferite arme de foc și în diferite poziții. În lume, acest sport are o vechime de câteva sute de ani. Primele societăți-cluburi de tir sportiv au fost înființate în secolul al XIX-lea, primul Societatea elvețiană a carabinierilor, fondată în anul 1824. Sportul fost inclus în programul olimpic chiar de la prima ediție a jocurilor moderne (1896). În prezent există 15 probe de tir la Jocurile Olimpice, împărțite în trei discipline: pușcă, pistol și talere. Cel mai înalt for al sportului este Federația Internațională de Tir Sportiv (International Shooting Sport Federation, prescurtat ISSF).

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, câteva cărți poștale ilustrate din vremuri diferite, dar și alte locuri frumoase de vizitat în acest oraș.

Prefectura

Casa Vorvoreanu

Biserica Sfântul Dumitru

Grădina botanică

Biserica Sfânta Treime

Muzeul (Palatul Jean Mihail)

Casa Băniei

Primăria

Universitatea

Banca comerțului

Întreprinderea Electroputere

Institutul Arnold

Banca națională

Casa Albă

Casa Doi lei

Casa Elisei Alexandrescu

Casa Vălimărescu

Biserica Mântuleasa

Biserica Sfântul Ilie

Gimnaziul fiilor de militari

Gara

Institutul Sfânta Maria

Hotelul Minerva

Casa de cultură

Monumentul Independenței

Școala Madona Dudu

Școala normală

Strada Alexandru Ioan Cuza

Strada Lipscani

Strada Unirii

Turnul din Parcul Bibescu

Vedere din parc

Palatul Dină Mihail

Trimiteri poștale

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat în acest județ.

Mănăstirea - Sadova

Rezervația de bujori sălbatici - Plenița

Bulevardul - Calafat

Mănăstirea Coșuna - Bucovăț

Mănăstirea Gura Motrului

Mănăstirea Maglavit

Mănăstirea Jitianu - Braniște

Gara - Calafat

Monumentul I.C.Brătianu și Liceul Independența - Calafat

Vedere generală - Calafat

__________ooOoo___________

OAMENI POLITICI

PE BANCNOTELE LUMII

ARMAND-JEAN I. DU PLESSIS DE RICHELIEU, intrat în istorie cu numele de CARDINALUL RICHELIEU, a fost un cleric, nobil și om politic francez, cel mai apropiat consilier al regelui Ludovic al XIII-lea, care s-a născut la data de 9 septembrie 1585 și a decedat la data de 4 decembrie 1642. Țelul său politic a fost schimbarea structurii statului francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei habsburgice în Europa. A deținut următoarele titluri nobiliare: marqhiz de Chillou, episcop de Luçon), cardinal, prim duce de Richelieu, prim duce de Fronsac și abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré.