Epaminonda's Blog.....: CHOBIENIA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea poloneză CHOBIENIA, denumire

germană KOBEN A ODER, comuna RUDNA, județul LUBIN,

voievodatul SILEZIA INFERIOARĂ, din vremuri diferite, dar

și câteva trimiteri poștale ilustrate și vederi generale.

Biserica evanghelică

Biserica Sfinții Petru și Pavel

Castelul

Monumentul

Gara

Trimiteri poștale

Vedere generală

Arhitectură locală

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Aeroportul internațional București-Băneasa (BBIA) 1912 - 2002

Aeroportul Băneasa - 90 de ani de activitate 1912 - 2002

Aeroportul Internațional București Băneasa “Aurel Vlaicu”, cunoscut înainte ca Aeroportul Băneasa, este din punct de vedere al traficului de călători al doilea ca mărime din România, după Aeroportul Internațional “Henri Coandă” – București, Otopeni. Aeroportul Băneasa a fost inaugurat în anul 1920, fiind situat în partea de nord a orașului, la altitudinea de 90 de metri, pe o suprafață de 128 de hectare și dispunând de o pistă de decolare-aterizare lungă de 3200 de metri și lată de 60 de metri. În anul 1909, Louis Bleriot efectuează primele zboruri pe terenul hipodromului particular de la Băneasa - o porțiune din vechea moșie a contesei de Montesquiou. La 1 august 1912, Liga Aeriană Română, condusă de principele George Valentin Bibescu înființează la Băneasa o școală de pilotaj pentru piloți militari. Mai târziu, aerodromul devine aeroport; se adaugă o școală de pilotaj pentru piloți civili și Aeroclubul Regal Român. În anul 1920 se înființează Compania de Navigație Aeriană Franco-Română, prima companie de transport aerian din lume, pentru pasageri, mărfuri și poștă. În anii 1947 – 1952 se construiește noua clădire a aerogării Băneasa, care are formă de elice cu trei pale. Pe aeroportul Aurel Vlaicu au aterizat în timp multe personalități internaționale, printre care și Papa Ioan Paul al II-lea, Prințul Albert al II-lea de Monaco, omul de faceri Bill Gates și cântăreața americană Madonna. În anul 2011 traficul de persoane pe acest aeroport a fost de 2,4 milioane de persoane.

Academia Română

125 de ani de la înființare 1866 - 1991

Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România.A fost fondată la data de 1 aprilie 1866 sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la data de 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în anul 1879 Academia Română. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859 și programul amplu de reforme care i-a urmat au creat condițiile necesare pentru punerea în practică a ideii înființării acestui for național de cultură. Intelectualii români și-au dat seama că unitatea politică nu era posibilă fără o unitate culturală. Ioan Maiorescu propunea, la 1860, „o societate academică care să concentreze activitatea erudiților români... pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naționale”. Proiectul său nu s-a materializat, însă fiul său, Titu Maiorescu, avea să ia parte la înființarea noii academii. Proiectul de statut a fost elaborat la 1860, după care a urmat o perioadă de pregătire și s-au făcut primele donații. La propunerea lui C.A.Rosetti, locotenența domnească a aprobat la data de 1 aprilie 1866 regulamentul pentru formarea Societății Literare Române. Scopul ei principal era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar-tezaur. Regulamentul prevedea formarea societății la București și numirea membrilor de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Membrii urmau să reprezinte toate regiunile, plus aromânii, astfel; 7 membri din vechiul regat (Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Urechea -Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A.Rosetti și Ion C. Massimu, la care s-au adăugat în anul 1867 Titu Maiorescu și Nicolae Ionescu), 3 din Transilvania (Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Barițiu), 3 din Basarbia (Alexandru Hașdeu, Constantin Stamati și Ion Străjescu), 2 din Bucovina (Alexandru Hurmuzaki și Ambrosiu Dimitrovici, înlocuit apoi de Ioan Sbiera), 2 din Banat (Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș) și 2 din Macedonia (Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici). Sus a postat logo-ul și sediul central al Academiei Române.

Prima ședință s-a ținut, un an mai târziu, la 1/13 august 1867. Sosirea la București a celor mai importante personalități, venite din toate regiunile cu ocazia deschiderii lucrărilor primei ședințe, a fost un adevărat eveniment. În prima ședință a fost decisă adoptarea numelui de Societatea Academică Română. Membrilor fondatori inițiali li s-au mai adăugat Iosif Hodosiu (reprezentând Maramureșul), Ștefan Gonata și Alexandru Roman. În total, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25. Primul președinte al Societății Academice Române a fost Ion Heliade Rădulescu (până la data de 1 august 1870). Instituția nou fondată a fost pentru început o societate națională enciclopedică. Ea a devenit reprezentativă pentru spiritualitatea română, reunind oameni de cultură din țară și apoi din întreaga lume. La data de 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română, funcționând ca for al moralității și independenței științifice. Preocupările sale s-au extins în domeniul artelor, literelor și științei. De atunci, Academia Română funcționează ca forum național recunoscut al cercetării științifice, literare și de creație artistică. Academia se compune din membri titulari, membri corespondenți și de onoare, cu toții aleși pe viață. Calitatea de membru poate fi acordată și post-mortem. Atât membrii corespondenți cât și membrii titulari pot face propuneri pentru noi membri corespondenți. Pentru membrii titulari, propunerile pot fi făcute numai din partea membrilor titulari, iar candidații trebuie să fie din rândul membrilor corespondenți. Criteriile de eligibilitate sunt deosebit de stricte. În urma mai multor consultări și evaluări, adunarea generală decide prin vot secret acordarea statutului de membru. Generalul Constantin Năsturel-Herescu este singurul membru donator din istoria Societății Academice Române. El a fost declarat membru donator ca răsplată a importantei donații realizate, din veniturile căreia s-a constituit Fondul Năsturel-Herescu, fond din care s-au înființat premii cu care s-au distins, de-a lungul anilor, lucrări din domeniul literaturii, istoriei, arheologiei, geografiei și dreptului. În Dicționarul academicienilor români, 1866 - 1999, Dorina N. Rusu contabiliza că până în anul 1999 Academia adunase un număr de 1494 membri, dintre care 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri de onoare, 109 corespondenți, 1 ales post-mortem). Dintre membrii străini, țările cu cei mai mulți membri erau Franța cu 163, Germania cu 60 și Italia cu 48. Academia este o instituție finanțată, în principal, de la bugetul de stat și care funcționează autonom. Surse secundare de finanțare pot fi activitățile proprii sau exploatarea propriului patrimoniu, precum și donațiile. Are 3 filiale, la Iași, cluj Napoca și Timișoara. În subordinea sa se află o seria de circa 60 instituții prestigioase și centre de cercetare din România.

Atena era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. A fost zeița tutelară a cetății Atena. Zeiță războinică, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, împotriva troienilor. Este cunoscută disputa dintre Atena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Atena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele. Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie. La romani apare sub numele de Minerva.

Insigna - Centrul Regional de Pregătire NATO/PfP - București - România

Centrul Regional de Pregătire NATO/PfP este o structură de învăţământ cu predare exclusiv în limba engleză, specializată în perfecţionarea pregătirii personalului militar şi civil din România şi din alte ţări, în domeniile operaţional, al planificării şi conducerii acţiunilor militare intercategorii de forţe şi multinaţionale şi al cooperării civili-militari în condiţii de campanie, prin utilizarea procedurilor NATO de comandă şi stat major. La cursurile organizate în cadrul centrului au participat până acum aproximativ 2000 de militari şi civili dintre care peste 200 au fost din state membre NATO şi semnatare ale programului de Parteneriat pentru Pace.

Insigna - D (Dinamo) XXX 1948 - 1978

Fotbal Club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională, iar stadionul Dinamo este folosit pentru partidele cu echipe de interes mai scăzut. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 Cupe ale României și 2 Supercupe ale României. Culorile tradițioanle de joc ale echipei sunt alb și roșu. Pe lângă echipa mare, clubul Dinamo deține și o echipă secundă intitulată Dinamo II care evoluează în Liga a III-a pe stadionul din comuna Cernica. Din punct de vedere al tinerilor fotbaliști, clubul deține unul dintre cele mai importante centre de copii și juniori din România. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-urile clubului de fotbal Dinamo București de-a lungul vremii.

Corporate games - locul III

Corporate Games (Jocurile mondiale corporate) este un festival multisportiv deschis pentru toată lumea în forma și tipul de organizare dorit. Prima ediție a acestor jocuri a avut loc în anul 1988 în orașul american San Francisco. La aceste jocuri pot participa și grupuri formate din angajați, colegi, familie, prieteni, etc. Până acum peste 20000 de astfel de grupuri au participat la jocuri. Oameni bărbați și femei, de orice vârstă pot participa fără vreo condiționare la toate sporturile individuale și de echipă. Cel mai vârstnic participant a avut vârsta de 87 de ani. În cadrul acestor jocuri sportivi au libertatea să își aleagă logo-ul și echipamentul de joc dorit. De-a lungul vremii jocurile au fost onorate de patronajul unor mari personalități ale lumii precum: Nelson Mandela, Francois Mitterand, ASR Principesa Anne și Sir Alex Ferguson.

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas - media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva fotografii reprezentând monumente de cultură și arhitectură, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite din municipiul București.

Bulevardul Dinicu Golescu

Biserica grecească

Biserica Stavropoleus

Bulevardul Tache Ionescu

Biserica română-unită (Str.Polonă 194)

Strada Victoriei

Calea Griviței

Berăria Gambrinus

Palatul Barbu Știrbey

Casa anticarilor

Aeroportul internațional Băneasa

Monumentul Eroului necunoscut (Parcul Carol)

Gara de nord

Primăria

Palatul poștal

Bulevardul Colței

Întreprinderea Danubiana

Spitalul Colțea

Restaurantul Carul cu bere

Arcul de Triumf

Azilul Ghiță și Elisa Cantacuzino

Banca Marmorosch (sediul III - Str.Lipscani 12a)

Biserica Domnița Bălașa

Biserica Sfântul Gheorghe

Bulevardul Elisabeta

Calea Moșilor

Cheiul Dâmboviței

Fabrica de bere Erhard Luther

Fântâna Cantacuzino

Fundația Dalles

Galeria Blanduzia

Gara Filaret

Hala centrală

Hipodromul Băneasa

Hotelul Ambasador

Hotelul Bristol

Piața Sărindar și Hotelul Capșa

Hotel de France și Berăria "Vârful cu Dor"

Hotelul Athene Palace

Liceul Lazăr

Ministerul de domenii

Muzel Theodor Aman

Magazinul Unirea

Palatul de justiție

Monumentul Davila

Monumentul I.C.Brătianu

Muzeul militar

Palatul regal

Palatul Societății Uniunea germanilor

Palatul studenților în medicină și Tinerimea română

Piața Sărindar

Statuia lui Mihai Viteazu (Piața Universității)

Sanatoriul de tuberculoși

Sanatoriul dr.Kiriac

Sanatoriul Filaret

Statuia Alexandru Lahovary

Strada Victoriei și Hotelul Continental

Teatrul național (sediul vechi)

Teatrul național (sediul nou)

Academia comercială

Trimiteri poștale

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

José María Orellana Pinto a fost un om politic și militar guatemalez care s-a născut la data de 11 iulie 1872 și a decedat la data de 26 septembrie 1926. Și-a servit țara ca președinte între anii 1921 – 1926.