Epaminonda's Blog.....: BYTOW

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

arhitectură din localitatea poloneză BYTOW, denumire germană

BUTOW, județul Bytow, voievodatul POMERANIA, din

vremuri diferite, o trimitere poștală, o vedere generală,

o insingă, o medalie și o monedă locale.

Viaductul

Hanul

Gara

Castelul

Primăria veche

Piața

Trimitere poștală

Vedere generală

Insignă locală

Medalie locală

Monedă locală

***

O PASTILĂ DE UMOR

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

______________xxx______________

CÂTEVA MEDALII,

INSIGNE ȘI PLACHETE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Ion Creangă

Liceul Ion Creangă - București - 50 (1926 - 1976)

Aparitia Liceului Ion Creangă este consecinta fireasca a dezvoltarii economice si sociale din perioada 1922-1928. In intreaga tara, ca expresie a acestei situatii, apar institutii de invatamant si cultura. Documentele vremii atestă că initiativa infiintarii liceului apartine cetatenilor din acest sector, care au constituit un comitet ce avea ca presedinte pe profesorul Dr. Christian Musceleanu, conferentiar la universitatea din Bucuresti, care a intreprins o serie de masuri pentru creearea acestui locas de cultura. Unul din motivele sustinute de comitetul scolar de atunci, in cererile adresate Ministerului Instructiunii Publice, a fost acela ca marile licee din capitala erau construite fie in centrul orasului, fie in cartiere de elita, in timp ce cele marginase erau lipsite de asemenea edificiu. Acest aspect a fost recunoscut in decizia emisa la 25 august 1926 de catre Ministerul Instructiunii Publice, prin care s-a hotarat infiintarea liceului nostru, incepand cu data de 1 septembrie a aceluiasi an. Emiterea unei decizii ministeriale nu a insemnat decat actul de infiintare a scolii. Lupta cu greutatile abia a inceput, deoarece scoala nu dispunea de conditii materiale si, in primul rand, nu exista un local propriu. Aproape concomitent cu actul de infiintare a liceului, intalnim o adresa de raspuns a Directiei Contabilitatii din minister - Administrarea Casei Scoalelor catre presedintele comitetului scolar, pentru infiintarea scolii secundare in sectrorul III Albastru.

Ion Creangă

Liceul Ion Creangă București 1926 - 1976

Scoala va functiona, pana la construirea unui local propriu, pe terenul oferit de primarie,in localul Ministerului din Calea Rahovei nr.30. În anul 1926, la momentul achiziționării, clădirea era într-o stare deplorabilă. In documentele vremii se gaseste si prima denumire a liceului - Domnita Ileana. In primii 2 ani, 1926-1928 liceul a avut denumirea de Scoala Secundara Gradul II Domnita Ileana, iar între anii 1928-1948 a purtat numele de Liceul de fete Domnita Ileana. Urmare a solicitărilor repetate ale conducerii școlii, în anul 1930 s-a decis construirea unui local nou. Astfel, constructia localului a inceput, dupa un plan elaborat de Ministerul Constructiilor langa vechiul local din Calea Rahovei nr.40. S-a hotarat ca localul sa fie realizat pe etape deoarece sumele provenite din taxe scolare nu erau suficiente. Desi localul era folosit pe masura ce se construia, totusi era departe de a satisface nevoile scolii, aceasta continuand sa functioneze impropriu. Clădirea a avut de suferit serios și în urma cutremurului din anul 1940. In anul școlar 1944-1945 au functionat 14 clase cu un efectiv de 704 eleve, iar in invatamantul particular 332 eleve. Apreciind dupa ponderea diferitelor obiecte in planul de invatamant, se constata importanta ce se acorda limbii romane, limbilor clasice si moderne, matematicii, istoriei si geografiei, care urmareau formarea unui orizont larg de cunostiinte generale absolvenților liceului.

Ion Creangă (născut 1 martie 1837 la Humuleşti şi decedat la 31 decembrie 1889 în Iaşi) a fost un important scriitor roman. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilarie. A fost bun prieten cu poetul naţional al neamului românesc – Mihai Eminescu. Trupul lui Creangă odihneşte în cimitirul Eternitatea din Iași.

Set 2 insigne - I.P.R.S. Băneasa 1962 - 1987

(Întreprinderea de piese radio și semiconductori)

I.P.R.S. (Întreprinderea de piese radio și semiconductori) Băneasa a fost o companie producătoare de componente electronice și aparatură electronică și electrotehnică din România, înființată în anul 1962. Compania se întindea pe o platformă de 14 hectare în inima complexului de vile din Pipera.

Insignă - I.P.R.S. Băneasa 1962 - 1987

În anul 2006, I.P.R.S. avea în proprietate două terenuri; 118845 mp în Voluntari și 2498 mp în sectorul 2 din București, evaluate atunci la 20 milioane de euro. În anul 2002 în această întreprindere lucrau 870 de specialist. În septembrie 2003, pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de către Compania Ogharit Trading CO Siria, controlată de omul de afaceri Omar Hayssam. Ogharit Trading a venit cu o ofertă de 3,1 milioane de euro în care era inclusă și plata datoriilor societății.

Insignă - I.P.R.S. Băneasa

Dar, după aceea, statul român a șters aproape toată datoria I.P.R.S., astfel că în realitate Ogharit Trading a cumpărat societatea pentru suma de 140000 de euro. După ce au preluat societatea, sirienii nu au făcut nici o investiție.

I.P.R.S. Băneasa 1962 - 1987

Întreprinderea de piese radio și semiconductori

I.P.R.S.Băneasa

S-a vorbit la un moment dat doar de camioane care plecau din întreprindere încărcate cu „fier vechi”. Este un exemplu de proastă privatizare specific românească. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul I.P.R.S. Băneasa.

Insigna - Direcția Audit Intern 10 ani

Direcţia Audit Public Intern este structura specializată care execută misiuni de audit public intern asupra tuturor activităţilor din entităţile cuprinse în structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice şi a patrimoniului public, precum şi la buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor ministerului.

Placheta - Direcția Audit Intern

Direcţia Audit Public Intern îşi desfăşoară activitatea în baza planului anual de audit public intern aprobat şi a cadrului legal de referinţă cunoscut, respectiv:

Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu completările și modificările ulterioare;
Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1086/2013;
Normele privind coordonarea și desfășurarea proceselor de atestare națională și de pregătire profesională continuă a auditorilor interni din sectorul public și a persoanelor fizice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1259/2012;
Normele privind înființarea comitetelor de audit intern aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.554/2014;
Codul privind conduita etică a auditorului intern, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.252/2004.

Direcția Audit Public Intern

M.A.I. (Ministerul Afacerilor Interne)

Direcţia Audit Public Intern are în componenţă 4 servicii centrale şi 8 structuri teritoriale de audit intern în oraşele Bucureşti, Craiova, Timişoara, Cluj Napoca, Iaşi, Braşov, Constanţa, direcţia aflându-se în subordinea directă a ministrului afacerilor interne. Sub aspect metodologic şi de specialitate Direcţia Audit Public Intern se află în coordonarea Unităţii Centrale pentru Armonizarea Auditului Public Intern (U.C.A.A.P.I.) din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Principalele atribuții ale direcției sunt:

elaborează/actualizează normele metodologice privind exercitarea activităţii de audit public intern specifice M.A.I., cu avizul U.C.A.A.P.I.;
elaborează/actualizează ghiduri procedurale și metodologii de lucru bazate pe standarde internaționale și buna practică, cu aprobarea directorului D.A.P.I., în vederea abordării într-un mod unitar a misiunilor de audit public intern în M.A.I.;
elaborează proiectul planului multianual de audit public intern şi, pe baza acestuia, proiectul planului anual de audit public intern;
efectuează misiuni de audit public intern de asigurare sau misiuni de consiliere, inclusiv audituri ad-hoc, aprobate de ministrul afacerilor interne, la structurile aparatului central al ministerului, precum şi la instituţiile şi structurile aflate în subordinea ministerului;
efectuează misiuni de evaluare a activităţii desfăşurate de către structurile direcţiei, cât şi de către compartimentele de audit public intern constituite în cadrul entităților publice din domeniul instituţiei prefectului aflate în subordinea ministerului;
informează U.C.A.A.P.I. despre recomandarile neînsuşite de către conducatorul unităţii, precum şi despre consecinţele acestora;
raportează periodic, atât conducerii ministerului, cât şi la U.C.A.A.P.I., la cererea acesteia, datele ce privesc constatările, concluziile şi recomandarile rezultate din activitatea de audit public intern a direcţiei;
elaborează raportul anual al activităţii de audit public intern.

Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea

utilajelor de calcul (I.I.R.U.C.) 1968 - 1988

Fondatori I.I.R.U.C.; Director Ing.Cornel Moldovan,

Inginer șef Ing.Mann Stoica, Inginer șef Ing Mihai Epure

În baza H.G.633 din 27 martie 1968, pe data de 1 aprilie 1968 se înfiinţează "Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul", cu sediul în Bucureşti, sub îndrumarea şi controlul Secretariatului permanent al Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea prelucrării datelor. Deasupra am postat trei logo-uri ale IIRUC.

Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul va avea ca obiect:

- întreţinerea şi depanarea utilajelor de calcul la beneficiari sau în atelierele proprii;

- realizarea reviziilor periodice şi reparaţiilor capitale la utilajele de calcul;

- aprovizionarea în mod centralizat cu piese de schimb din ţară şi străinătate, pentru asigurarea întreţinerii şi reparaţiilor de utilaje de calcul la întreprinderea menţionată mai sus, cît şi la atelierele proprii ale deţinătorilor acestor utilaje;

- asigurarea pregătirii cadrelor de specialitate prin şcolarizare în ţară şi străinătate;

- asigurarea întreţinerii şi reparării utilajelor de calcul importate, în colaborare cu firmele furnizoare;

- asigurarea întreţinerii şi reparării utilajelor de calcul exportate, în colaborare cu firmele furnizoare din ţară.

Placheta - Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea

utilajelor de calcul 1968 - 1988 IIRUC Service Secția a IV-a

Pe măsura dezvoltării activităţii şi în funcţie de necesităţi, în baza aprobării Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea prelucrării datelor, se vor putea înfiinţa subunităţi ale Întreprinderii pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul pe teritoriul ţării, cu gestiune economică proprie limitată. Pentru întreţinerea curentă, în centrele de calcul electronice şi mecanografice sau la unităţile care posedă un număr mare de utilaje de calcul vor putea funcţiona grupe de întreţinere în subordinea acestora, cu avizul Întreprinderii pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul. În studiile tehnico-economice ce se vor elabora pentru dotarea cu calculatoare electronice şi echipamente de calcul vor fi prevăzute mijloacele materiale pentru întreţinerea curentă şi personalul grupelor de întreţinere. Grupele de întreţinere vor fi coordonate, îndrumate şi controlate din punct de vedere tehnic de către Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul. Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul va prelua de la secţiile de maşini de calcul din întreprinderile "Accesorii mecanice pentru industria textilă" şi "Ciclop", personalul, baza materială (aparatură, piese de schimb, utilaje), precum şi sarcinile acestora de întreţinere şi reparare a utilajelor de calcul. Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul va lua măsuri de şcolarizare a cadrelor de specialitate în ţară şi în străinătate, folosind în primul rând contractele de colaborare economică cu furnizorii din străinătate, posibilităţile de şcolarizare în ţară şi de formare de cadre pentru şcoli proprii.

Insigna - Comandamentul comunicațiilor și informaticii

Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii (index – U.M.02415 București) conduce unităţile militare subordonate pentru realizarea, exploatarea şi mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatic necesar armatei române la nivel strategic.

Este structura de nivel strategic pe linie de comunicaţii şi informatică a SMG, subordonată acestuia şi coordonată de locţiitorul şefului SMG. Are în subordine unităţile de comunicaţii şi informatică destinate realizării şi exploatării RMNC la nivelul strategic al conducerii operaţionale şi administrative a Armatei României.

Misiunile sale sunt;

Instalează, exploatează şi asigură mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatică, necesar conducerii, cooperării şi înştiinţării armatei la nivel strategic, la pace, în situaţii de criză şi la război, pe teritoriul naţional şi în teatrele de operaţii;
Asigură realizarea infrastructurii CIS a CNMC, managementul, operarea şi mentenanţa RMNC, precum şi interconectarea acesteia cu NGCS în punctele şi prin procedurile puse de acord cu NATO;
Asigură instalarea, utilizarea şi mentenanţa platformelor tehnice ale P.C. din RNI-PCS conform planurilor DCI/SMG;
Asigură managementul sistemelor criptografice şi materialele necesare realizării legăturilor criptate la nivelul SMG şi al structurilor subordonate;
Planifică şi conduce acţiunile unităţilor subordonate pentru îndeplinirea misiunilor ordonate;
Asigură preluarea, integrarea în sistemele proprii şi utilizarea resurselor şi serviciilor operatorilor naţionali (publici) precum şi ale altor operatori ai sistemelor de comunicaţii şi informatică ce acţionează pe teritoriul naţional, potrivit legii;
Participă la realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatică integrat al Ministerului Aparării, prin implementarea graduală a arhitecturii tehnice şi informatice a sistemelor C4I2SR;
Creează şi gestionează rezervele operative şi strategice de tehnică şi materiale de comunicaţii şi informatică ale armatei;
Asigură implementarea standardelor militare ratificate, a doctrinelor, manualelor şi documentelor specifice domeniului.
Participă la întocmirea (elaborarea) şi execuţia planurilor de înzestrare/achiziţii în domeniul comunicaţiilor şi informaticii în cadrul Programului major "Statul Major General Conducere Strategică".

Traseul istoric al Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii, în cei 66 de ani de existenţă, a fost marcat de numeroase transformări şi adaptări la realităţile vremurilor. Procesul de transformare, abordat din punct de vedere ştiinţific, este un concept şi o doctrină pe care astăzi se sprijină efortul principal al statelor membre NATO de a modela structurile şi capabilităţile armatelor, pentru a putea răspunde adecvat riscurilor şi ameninţărilor actuale la adresa securităţii lor naţionale. Din această perspectivă, s-au căutat şi se caută şi în prezent soluţii optime de atingere a performanţei organizatorico-structurale a comandamentului (referindu-mă la ultimele două transformări din cele unsprezece parcurse de la înfiinţarea sa), astfel:
- transformarea din 01.05.2006, care a avut ca scop esenţial punerea de acord a structurii Comandamentului Transmisiunilor cu misiunile şi atribuţiile ce îi reveneau odată cu aderarea României la NATO;
- transformarea ce urmează a avea loc în acest an, şi care are ca scop ajustarea dimensiunii Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii în concordanţă cu normele generale acceptate în statele membre NATO pe linie de personal – raportul între numărul ofiţerilor, subofiţerilor şi personalului civil pe de o parte şi raportul între grade ale ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pe de altă parte.

Constant, de-a lungul timpului, misiunea principală a comandamentului a rămas în esenţă aceeaşi: de a asigura suportul de comunicaţii şi informatică pentru conducerea activităţilor militare la nivel strategic pe timp de pace, criză şi război; numai coordonatele acestei misiuni au suferit modificările impuse de realităţile timpului şi bineînţeles modalităţile de îndeplinire a acesteia. Evoluţia continuă a realizărilor în domeniul comunicaţiilor şi-a pus amprenta an de an pe modul de acţiune al unităţilor subordonate pentru îndeplinirea sarcinilor, dar şi a concepţiilor elaborate la nivelul comandamentului. Începând cu anul 1997, odată cu înfiinţarea Direcţiei Comunicaţii şi Informatică în cadrul Statului Major General, competenţele, atribuţiile şi răspunderile Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii au suferit ultimele transformări majore ce au condus la actualul loc şi rol, şi anume acela de a realiza, exploata şi asigura stabilitatea Reţelei Militare Naţionale de Comunicaţii (RMNC) la nivelul conducerii strategice, utilizând eficient efortul unităţilor subordonate. Forţele şi mijloacele actuale ale Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii sunt formate din resursele celor zece unităţi subordonate, grupate după misiuni astfel:

• două unităţi de nivel regiment, una din ele dotată cu mijloace semistaţionare, iar cealaltă cu componente mobile pentru deservirea centrelor de comunicaţii şi informatică ale P.C. strategice la pace, criză şi război;
• centrul de pregătire pentru comunicaţii şi informatică;
• o unitate de tip batalion dotată cu componente mobile pentru misiuni de sprijin de comunicaţii şi informatică în teatrele de operaţii sau pe teritoriul naţional la pace, criză şi război;
• patru unităţi de tip batalion pentru exploatarea centrelor de comunicaţii cu management local, regional şi general din compunerea RTP, situate în zona de responsabilitate şi a centrelor de comunicaţii şi informatică ale unor PC în situaţii de criză şi război;
• un batalion de instrucţie pentru comunicaţii şi informatică;
• o unitate de mentenanţă şi depozitare.
Conceptele de război bazat pe reţea NCW (Network Centric War) şi NNEC (NATO Network Enabled Capability) au pus în faţa Comandamentului Comunicaţilor şi Informaticii provocări deosebite pe linia execuţiei unor proiecte menite să implementeze treptat aceste abordări ale războiului modern. Realizarea sistemelor C4I2 SR în aceste condiţii înseamnă de fapt noi sisteme, echipamente şi servicii asigurate cu forţe proprii sau achiziţionate, cu cerinţe ce se schimbă de la o zi la alta în ritmul în care comunicaţiile şi tehnologia informaticii progresează. Pentru comandament, în această etapă, obiectivul principal îl constituie dezvoltarea permanentă a Reţelei de Transmisiuni Permanente (RTP) din RMNC, astfel încât facilităţile şi locaţiile oferite de aceasta să răspundă în permanenţă cerinţelor operaţionale. În acest sens, suntem preocupaţi de mutarea efortului activităţilor de la "asigurarea de sisteme sau reţele” la asigurarea de servicii integrate cu un accent deosebit pus pe: comunicaţiile în clar şi criptate de voce şi date, comunicaţiile multimedia-video criptate, transferul de imagine ş.a. Îndeplinirea rolului deosebit al Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii în cadrul sistemului de comandă şi control al Armatei României, reliefat de atributul de principal realizator al subsistemului de comunicaţii şi informatică, nu poate fi îndeplinit decât aliniindu-ne la efortul general prin implementarea principiilor amplificării conectivităţii, amplificării benzii, asigurării şi amplificării accesului, asigurării şi amplificării securităţii şi al managementului centralizat şi integrat al resurselor CIS. Suntem deja puternic angrenaţi în implementarea conceptelor bazate pe soluţii tehnologice moderne: legături de date tactice (DTDL, Link 22, MIDS/JTIDS ş.a.), integrarea senzorilor (ISTAR), implementarea sistemelor de monitorizare a poziţiei forţelor (FFT), noi generaţii de sisteme de identificare, navigaţie şi sincronizare pentru platformele tactice dar şi fuziunea datelor la nivel operativ şi strategic. Comandamentul este puternic implicat în realizarea şi gestionarea principalelor elemente specifice ale domeniului comunicaţii şi informatică ale programului major de achiziţii "Statul Major General/Conducere Strategică”, aflat în responsabilitatea Statului Major General. Câteva componente ale acestuia, ce trebuie amintite ca fiind pe agenda zilei, sunt următoarele: extinderea sistemului CRONOS, echiparea cu mijloace de comunicaţii moderne a punctelor de comandă strategice, executarea lucrărilor de telecomunicaţii în locaţii fixe, achiziţia de fluxuri satelitare şi prin fibră optică, instalarea de terminale satelitare în diferite locaţii, modernizarea centrelor de management general, regional şi local ale RTP/RMNC, instalarea criptoarelor în toate locaţiile RMNC, dezvoltarea şi upgradarea Reţelei Radio Operative de Nivel Strategic (RRONS), dezvoltarea sistemului de videoteleconferinţă în locaţii fixe şi prin centre desfăşurabile (mobile), asigurarea de staţii de lucru securizate pentru reţelele de calculatoare, asigurarea softului de comunicaţii pentru principalele aplicaţii informatice în funcţiune (INTRAMAN, SCCAN, ASOC, CISANBC, SISAM etc), asigurarea de terminale criptate de voce tip DELTA, asigurarea MCID pentru utilizatorii de la categoriile de forţe şi celelalte comandamente, implementarea sistemului TETRA DIMETRA şi altele. Deasupra am postat logo-ul, fanionul și steagul de identificare al Comandamentului comunicațiilor și informaticii.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva poze reprezentând monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite.