Epaminonda's Blog.....: CIZKOVICE

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea cehă CIZKOVICE, denumire germană

TSCHISCHKOWITZ, regiunea USTI NAD LABEN, câteva

trimiteri poștale din vremuri diferite și o vedere generală.

Biserica Sf. Jakob

Gara

Școala

Statuia Pensive Christ

Castelul

Fabrica de ciment

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vedere generală

***

O PASTILA DE UMOR

O EPIGRAMĂ

DE PUS ÎN RAMĂ

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Costin D. Nenițescu 1902 - 1970

Societatea de chimie din România - fondată în 1919

Costin D. Nenițescu (în publicațiile științifice Nenitzescu) a fost un chimist român care s-a născut la data de 15 iulie 1902, în București și a decedat la data de 29 iulie 1970, la Bușteni. A fost fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și un membru al Academiei Române din anul 1936. A fost fiul lui Dimitrie S.Nenițescu, doctor în drept și științe politice, avocat, secretar general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naționale a României, deputat, fruntaș al Partidului Conservator și ministru al Industriei și Comerțului (1910-1912). A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Ana Santer și a doua oară cu Ecaterina Ciorănescu (1909 - 2000). Ecaterina Ciorănescu a fost prima femeie asistent la Catedra de Chimie Organică de la Politehnica din București. I-a fost elevă, asistentă, doctorandă și soție. L-a susținut în munca sa științifică. Pentru meritele sale științifice a fost ales membru al Academiilor din Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Se pare că cel mai reprezentativ aspect al vieții sale este cel de profesor. Își impresiona puternic studenții prin a le prezenta chimia organică într-un mod captivant și logic. De asemenea se impunea prin apariția sa fizică: era înalt, solid, cu nas acvilin și o privire foarte pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate domeniile chimiei organice, chimiei generale, analitice și chimiei fizice. Avea un discurs clar și calm. Nu se temea să răspundă anumitor întrebări ale studenților cu "Nu știu" sau "Nu se știe încă". Nenițescu putea să intuiască ce calități au studenții săi și îi selecta ca viitori colaboratori pe cei mai buni dintre aceștia. Profesorul Rudolf Criegee spunea despre studenții lui Nenițescu că erau cei mai buni din laboratoarele sale. Ca om, a fost o persoană deosebită. Deși părea aspru și sever, era generos și cu o inimă caldă. Îi plăceau munții, drumurile de munte abrupte și înguste, cum ar fi Caraimanul sau zona Bâlea. Curajul era o caracteristică a sa. Politica nu se regăsea în preocupările sale. Nenițescu nu a fost în relații bune cu regimul communist.

In anul 1919 un grup de entuziasti chimisti din Romania se intruneau la Laboratorul de Chimie Analitica al Universitatii din Bucuresti pentru a pune bazele unei societati stiintifice care avea sa aiba o rodnica activitate timp de 2 decenii. Au venit apoi anii razboiului si o perioada postbelica in care societatea a avut o lunga perioada de hibernare. Fara a fi nici un moment desfiintata ea nu a existat de facto, autoritatile din acea perioada neagreeand astfel de organizatii. Faptul a fost posibil si pentru ca Academia Romana si-a asumat o buna parte din obiectivele si sarcinile specifice ale unei societati stiintifice. Abia dupa 1992 viata stiintifica a Societatii de Chimie din Romania a fost resuscitata: au fost definite obiective, au fost intreprinse actiuni organizatorice, au fost stabilite si dezvoltate contacte internationale. Intorcandu-ne la inceputuri, exista insa motive temeinice sa ne asumam ca adevarata origine o data sensibil mai indepartata in timp. Într-adevar, la Bucuresti exista inca din 1890. Societatea Romana pentru Stiinte care avea o puternica Sectie de Chimie. De fapt organizatorul acelei societati, Constantin Istrati, era el insusi unul dintre cei mai renumiti chimisti romani ai secolului. O dovada a pozitiei solide a chimiei in cadrul societatii consta in insasi viabilitatea ei: chiar daca o buna parte dintre membrii sai au aderat la nou infiintata Societate, o alta parte a continuat, in paralel, activitatea traditionala a sectiei de chimie a Societatii Romane pentru Stiinte, cu rezultate remarcabile, pana in anul 1948. Pe de alta parte, la Iasi exista inca de la inceputul secolului XX Societatea de Stiinte si ea infiintata de un eminent chimist, Petru Poni. Intelegand avantajele oferite de faptul ca noua societate avea sa contina in mod specific cuvantul chimie in titlul sau Petru Poni a aderat total la Societatea de Chimie din Romania devenind de altfel Presedinte de Onoare al acesteia. Mergand insa spre originile societatilor stiintifice de pe teritoriul Romaniei istoria ne duce mult mai departe. Probabil ca inceputurile se afla in anii ‘30 –‘40 ai secolului XIX cand la Iasi, Bucuresti si Sibiu, in fiecare din provinciile istorice ale Romaniei, existau societati de medicina si stiintele naturii avand remarcabile sectii de chimie. O dovedeste, intre altele, si prezenta intre membrii de onoare ai acestora a unor mari personalitati ale chimiei precum Jacob Berzelius alaturi de naturalisti ca Alexander von Humboldt sau Charles Darwin. Ne-am intrebat atunci unde ar putea fi plasat, in timp, inceputul chimiei in Romania? Un raspuns absolut este greu de dat, dar este sigur ca daca nu primul un moment esential trebuie plasat la sfarsitul secolului al XVII-lea si este datorat lui Dimitrie Cantemir. Intitulat, asa cum ii arata semnatura, Ioanis Dimitrios Constantini Kantemir Princeps Terrarum Moldaviae, acesta a fost nu doar un print al Moldovei ci si un erudit cu preocupari enciclopedice. In lucrarea sa Physices universalis doctrina et cristianae, în care erau prezentate conceptiile stiintifice ale cunoscutului medic si chimist flamand van Helmont (descoperitorul dioxidului de carbon si al acidului clorhidric) gasim pentru prima data in literatura romaneasca termeni si notiuni de chimie: element, apa, aer, mercur. Adevarata nastere a chimiei este clar corelata cu aparitia si dezvoltarea scolilor superioare. În anul 1835 se predau primele cursuri de chimie la Academia Mihăileană. Foarte curand dupa aceea, in 1840 erau organizate - practic concomitent - la Bucuresti si Iasi primele laboratoare de chimie, vadind o corecta intelegere din partea inaintasilor nostri a faptului ca chimia este, prin excelenta, o stiinta experimentala. Un pas important in dezvoltarea chimiei a fost facut o data cu infiintarea primelor universitati, la scurt interval intre ele, la Iasi și București și Cluj. La Bucuresti exista si o scoala superioara inginereasca pentru care - desi are sorgintea inca din 1818 - am notat anul 1868, la care gasim clar mentionate cursuri de Chimie Generala si Chimie Aplicata in Industrie. Pe toata durata existentei sale Societatea de Chimie din Romania, a editat un jurnal intitulat Buletinul Societății de Chimie, care prezenta viata stiintifica, actiunile de promovare a chimiei si cele de organizare. A aparut de asemenea, cu o regularitate remarcabila, un jurnal stiintific (Buletinul de Chimie Pură Aplicată). Demna de remarcat este si initiativa de a semnala in Bibliografia Chimică din România toate lucrarile originale publicate in tara noastra insotite de citarea exacta a lucrarii originale, dupa modelul marilor reviste centralizatoare internationale.

Dimitrie Cantemir 1673 - 1723

Dimitrie Cantemir (născut 26 octombrie 1673 şi decedat 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1639 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor moldovean. S-a născut într-o familie nobilă, în localitatea Silişteni, comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui. Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk, în Rusia, la 2/13 aprilie 1711 un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă şi precizând integritatea graniţelor şi faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creştinii au fost înfrânţi de turci la Stănileşti, pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei şi Franţei la Înalta Poartă) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei şi a lucrat în sistem Mercator. Colecţia sa de hărţi, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că limba româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referinţă fundamentală pentru corifeii Şcolii Ardelene. A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în anul 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umanişti ai Europei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent, în anul 1723 şi a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în anul 1935.

Ultima eclipsă de soare a sec XX

România - 11.09.1999

Eclipsa de Soare din 11 august 1999 a fost ultima eclipsă totală de soare din secolul al XX-lea și, implicit, din mileniul al II-lea. Deși a avut o durată de totalitate mijlocie, relativ scurtă, eclipsa a fost excepțională întrucât a avut cei mai mulți observatori din întreaga istorie. Banda de totalitate a umbrei Lunii a început în Oceanul Atlantic, nu departe de Terra Nova, , nordul Franței, sudul Belgiei, Luxemburg, sudul Germaniei, Austria, nordul Serbiei, România, unde a avut loc maximul la Ocnele Mari, lângă Râmnicu Vâlcea, apoi Bulgaria, Marea Neagră, Turcia, Iran, sudul Pakistanului și Indiei, sfârșindu-se în apropierea coastelor indiene ale Golfului Bengal.

Deasupra am postat un timbru, o monedă și o bancnotă românească emise pentru a marca importantul eveniment astronomic al sfârșitului de secol și de mileniu.

Campionatul R.P.R. de viteză

(Republica Populară Română)

Faza sector - 1950 - locul I

Comitetul pentru cultură fizică și sport

Federaţia română de motociclism (F.R.M.) este forul naţional sportiv românesc care doreşte să revigoreze un sport vechi românesc care în perioada regimului comunist a cunoscut o perioadă neagră şi care a început să devină ceea ce a fost, abia după Revoluţia din Decembrie 1989. Cine deţinea o motocicletă în regimul comunist era desigur un privilegiat al soartei. F.R.M. este responsabilă de organizarea calendarului sportiv în motociclismul românesc.

Raliurile de motociclism se organizează pe mai multe clase în funcție de capacitatea cilindrică a motorului (125, 250 sau 500 centimetri cubi). Ele se organizează pe diferite categorii de drumuri. Motociclismul este o disciplină sportivă ce atrage în mod special tinerii dar și foarte mulți spectatori pe marginile traseului de concurs.

Boiangerie și spălătorie chimică 1883 - 1938

G.L.Schmidt & Co - 50 ani - Jubileu

Boiangeria și spălătoria chimică G.L.Schmidt & Co a fost o unitate de servicii unde se executa acțiuni de vopsitorie și curățătorie chimică ale întregii game de produse textile. Nu s-au găsit alte informații despre această unitate de servicii sau medalie. Dacă cineva ar putea să mă ajute i-aș fi sincer recunoscător.

__________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA BANCARĂ