Epaminonda's Blog.....: BECLERS

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea belgiană BECLERS, ce azi face parte

din municipiul TOURNAI, provincia HAINAUT, regiunea

VALONIA și câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri

diferite, dar și o insignă, o monedă, o medalie și un jeton locale

Catedrala din Tournai

Piața

Turnul bisericii Sf.Petru

Podul Trous

Cariera

Castelul Petrieux

Castelul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Medalie locală

Monedă locală

***

O EPIGRAMĂ

DE PUS ÎN RAMĂ

O PASTILĂ DE UMOR

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL VASLUI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ilie Ilașcu - Erou pentru cauza românismului

"Vă iubesc popor român"

Ribbentrop - Molotov * Revenire la patria mamă

Fundația "Dr.Constantin Teodorescu" (Bârlad)

Ilie Ilașcu (născut la data de 30 iulie 1952) este un politician român moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două Legislaturi (1994-1998) și (1998-2000), senator în Parlamentul României (2000-2004) și (2004-2008) și deținut politic al regimului separatist din stânga Nistrului (1992-2001). În perioada 2001-2008 a fost membru titular al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei, din partea delegației României. Este membru al Partidului România Mare. Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992). A fost Președinte al Frontului Popular din Moldova - Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste) și participant la luptele armate de la Nistru 1922, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Ulterior a fost deținut politic al regimului de la Tiraspol (1992-2001), condamnat la moarte (1993) de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei.

Urmare a presiunilor politice efectuate asupra autorităților Federației Ruse, de către comunitatea internațională, la 5 mai 2001 Ilie Ilașcu este transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și României. În data de 2 august 2010 membrii "Grupului Ilașcu" au fost decorați de președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu decorația ”Ordinul Republicii”.

În 1991, la iniţiativa Dr. Constantin Teodorescu, a luat fiinţă Fundaţia culturală care îi poartă numele. Sub directa coordonare a fondatorului au fost iniţiate şi organizate sute de evenimente culturale de cea mai înaltă ţinută (expoziţii de artă plastică, lansări de carte, conferinţe, simpozioane, etc.) Fundaţia Culturală „Dr. Constantin Teodorescu” de la înfiinţare şi-a adus o însemnată contribuţie la valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural local, judeţean şi naţional prin editarea de reviste, ziare, cărţi, albume, cărţi poştale, emiterea de medalii şi insigne, realizarea unor plăci din marmură pentru a marca evenimente importante din existenţa unor instituţii publice din Bârlad. Constantin Teodorescu s-a născut în localitatea Murgeni din judeţul Vaslui, pe 30 septembrie 1939. A urmat cursurile Colegiului Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad, iar în 1964 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul U.M.F. Iaşi. A ocupat prin concurs funcţiile de extern de spital (1962 - 1964), intern de spital (1964- 1967), secundar de chirurgie generală(1967 - 1969), medic specialist de chirurgie generală la Spitalul “Sf. Spiridon” din Iaşi. În timpul studenţiei a practicat fotbal de performanţă, având calităţi reale de foarte bun sportiv. În anul 1968 a ocupat prin concurs funcţia de preparator de chirurgie generală până în 1977. În această perioadă a efectuat şi studiile doctorale în specialitatea chirurgie pe o temă de oncologie. Prin transfer, din anul 1977 şi până în anul 1989 şi-a desfăşurat activitatea ca medic primar chirurg - şef secţie chirurgie la Spitalul de Adulţi Bârlad. În perioada 1990 - 2007 şi-a continuat activitatea ca şef secţie în cadrul Spitalului Municipal din Tecuci până la pensionare. În activitatea profesională a fost apreciat de lumea medicală ca fiind un reputat medic chirurg, cu rezultate de excepţie. Dr.Constantin Teodorescu a operat peste 50 de mii de pacienţi, având multiple cazuri dificile rezolvate. În perioada desfăşurării activităţii medicale la unitatea spitalicească din Bârlad a avut meritul deosebit de a pune bazele unei secţii de chirurgie competitivă cu cele de clinică universitară. A publicat 110 lucrări de specialitate în diverse publicaţii ale vremii. Sub aspect cultural, o pasiune fără limită pentru care s-a dăruit necondiţionat şi neîncetat, Dr. Constantin Teodorescu a susţinut organizarea a numeroase manifestări ştiinţifice şi culturale în Spitalul Municipal din Bârlad cât şi în cel din Tecuci. În anul 1985 a participat la înfiinţarea Secţiei de numismatică din judeţul Vaslui. În anul 1992, la Tecuci, a înfiinţat Secţia de numismatică. A susţinut organizarea de manifestări ştiinţifice şi culturale în muzeele judeţului Vaslui şi în alte spaţii publice din ţară. Împătimit de cultură, de pe 20 septembrie 1994, a reorganizat Galeria de Artă „N.N. Tonitza” din Bârlad, oferind iubitorilor de frumos şi artiştilor plastici un spaţiu modern şi civilizat pentru desfăşurarea evenimentelor culturale. A oferit sprijin material şi susţinerea necesară promovării şi afirmării a numeroşi tineri cu aptitudini artistice reale şi intelectuale. Înţelegând în profunzimea ei noţiunea de suferinţă, oricând a fost solicitat să ofere sprijin, Dr. Constantin Teodorescu s-a demonstrat a fi o persoană extrem de receptivă şi a oferit ajutorul solicitat fără vreo condiționare. S-a implicat şi a colaborat activ la publicaţiile: Observator, Semnal şi Tecuciul Cultural. A scris editoriale la ziarul Păreri Tutovene, rubrici medicale şi de cultură generală. A înfiinţat la Bârlad publicaţiile: „Bârladul Cultural”, „Bârladul” – săptămânal (decembrie 2003 - august 2011). În anul 1995 a primit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Bârlad, iar în perioada 2004 – august 2011 a deţinut funcţia de consilier local (P.S.D.), fiind preşedintele Comisiei de cultură a municipiului Bârlad. Perioada în care Comisia de cultură a fost coordonată de către Dr.Constantin Teodorescu, a fost una dintre cele mai benefice şi stimulative organizării şi desfăşurării unor ample activităţi culturale în municipiul Bârlad. A iniţiat şi susţinut desfăşurarea campaniilor de subscripţie publică pentru realizarea statuii domnitorului Al. Ioan Cuza (născut la Bârlad), reconsolidarea clădirii cu denumirea de Casa Roşie şi realizarea unui monument al eroilor bârlădeni din toate timpurile. A participat la zeci de emisiuni de educaţie medicală, cu teme culturale, politice şi sociale la posturile de televiziune bârlădene: Cony Sat şi Media TV. De asemenea a răspuns tuturor invitaţiilor de la posturile de radio din municipiu şi nu numai. Actele de filantropism ale Dr.Constantin Teodorescu, făcute în perioada 1986 - 2011, s-au concretizat în: Colecţia de artă plastică contemporană aflată la Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui, Colecţia de artă aflată la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad, Colecţia ce stă la baza înfiinţării Centrului „Mihai Eminescu” Bârlad, alte bunuri de cultură dăruite pentru înnobilarea spaţiilor: Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”, Colegiului Naţional „Gh. Roşca Codreanu”, Bibliotecii Municipale Stroe S. Belloescu, Teatrului „Victor Ion Popa”, Spitalului de Urgenţă „Elena Beldiman” din Bârlad, şi alte instituţii publice. Prin activitatea profesională desfăşurată, mereu în luptă cu timpul pentru a salva vieţi şi pentru a le reda semenilor bucuria şi speranţa de a trăi, cât şi prin actele de filantropism făcute neîncetat, Dr.Constantin Teodorescu a fost şi va rămâne un exemplu de Om care s-a dăruit cu toată fiinţa oamenilor. S-a stins din viaţă pe data de 17 august 2011, după o lungă şi grea suferinţă, lăsând moştenire semenilor săi un adevărat tezaur spiritual, de o valoare inestimabilă, menit să contribuie la înnobilarea şi definirea identităţii spirituale a locurilor în care se află donaţiile.

(Mihai Eminescu)

Ce-ți doresc eu ție dulce României

150 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Huși

Insignă realizată de colecționarul și numismatul

Stelian Brânzei - Botoșani

(Mihai Eminescu)

Ce-ți doresc eu ție dulce României

150 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Vaslui

Insignă realizată de colecționarul și numismatul

Stelian Brânzei - Botoșani

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Antonio Robeerto Lambrecht - Brazilia

Gravor comunist din Costa Rica

Diego Moscato Zapa - Argentina

Djoko Susilo - Indonezia

Grafician din Ghana

Ghobab Emamifard - Iran

Harutyun Chalikyian - Armenia

Makhmudjon Eshonkulov - Uzbechistan

Marty Mayo - SUA

Omar Momani - Iordania

Riber Hansson - Suedia

Grafician din Rusia

În semn de recunoaștere internațională, deasupra admiri reprezentări ale chipului marelui poet național în viziunea unor graficieni ai lumii.

Spitalul Bârlad și Elena Beldiman 1833 - 1983

150 de ani de la înființare

Spitalul din Bârlad fusese înființat constituit în 1838 ca urmare a donației vornicesei Elena Beldiman. Aceasta lăsase prin testament moșia ei din Popeni, județul Tutova (azi în județul Vaslui), pentru ca din venitul ei să se construiască un spital care să-i poarte numele. La 27 octombrie 1838, fratii Neculai și Iorgu Grceanu, nepoții vornicesei, au deschis spitalul în casele lui Gheorghe Costăchel. Epitropia Sfântul Spiridon din Iași înscrie în buget întretinerea acestui primul lăcaș spitalicesc din Bârladului. Având inițial o capacitate de 20 de paturi, spitalul atinge în 1850 o capacitate de 30 paturi. Doctorul Constantin Codrescu este angajat ca medic al spitalului în 1865 iar în 1866 este numit director al spitalului, funcție pe care a îndeplinit-o până la moartea sa în 1891. Constatând că spitalul funcționa în condiții improprii, doctorul Costescu decide ca, pe lângă activitatea sa de medic, să-și dedice eforturile în direcția construirii unui nou așezământ spitalicesc in Bârlad. La 17 ianuarie 1867 organizează o întrunire publică la care au participat numroși cetățeni din Bârlad. Făcând o prezentare detaliată a problemelor asistenței sanitare în orașul Bârlad, doctorul Codrescu propune realizarea unui nou spital, pe care îl prezenta ca pe „o instituție eminamente democratică, menită a răspunde la trebuințele clasei celei mai numeroase, care n-are alt capital decât munca și pentru care boala este o povară mai crudă decât moartea chiar”. Constantin Codrescu a reușit să convingă cetățenii orașului să contribuie la finanțarea acestui proiect, prin donații și fără a face apel la finanțele publice. În luna ianuarie 1871 se înfiițează epitropia viitorului spital care ia numele „Spitalul Bârlad si Elena Beldiman", -după numele donatorilor principali. Construcția noii clădiri a fost încredințată arhitectului Loran Ingverman, iar calitatea de diriginte de șantier a fost preluată de doctorul Constantin Codrescu, care a participat permanent la proiectarea si supravegherea execuției construcției. Noul local al spitalului a fost inaugurat festiv pe 17 aprilie 1881. Inițial spitalul a funcționat cu 72 de paturi, deși condițiile permiteau amplasarea a 120 de paturi. Arhitectonica impunătoare a clădirii constituit obiectul prezentării la Expoziția Mondiala de la Paris. La această expoziție, caloriferul inventat si introdus în construcția spitalului de către doctorul Constantin Codrescu a obținut o mențiune onorifica. Deasupra am postat două fotografii cu Spitalul din Bârlad (clădirea actuală dar și cea inițială).

Societatea numismatică română - Secția Bârlad

Aniversarea a 25 de ani de rodnică activitate 1985 - 2010

Moneda Histria, tipul cu Apolon

Tezaur Fedești, județul Vaslui

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

În anul 1976, în localitatea Fedești, județul Vaslui s-au descoperit 300 de monede din bronz, toate de același fel, emise de către cetatea Histria. Monedele au fost bătută în secolelel IV – III, înainte de Hristos, și prezintă pe avers simbolul maritim grecesc (vultur pe delfin, separate de litera A) și legenda IΣTPIH (ISTRIA), iar pe revers capul zeului Apolo, împodobit cu lauri, privind spre dreapta privitorului. Monedele cântăresc 4,36 grame și au diametrul de 16 – 17 milimetri. Apolo (Apollon, Apollo sau Phoibos, Phoebus) era zeul artelor (era protectorul celor nouă muze) şi luminii, fiind fiul lui Zeus şi al zeiţei Leto, frate al zeiţei Artemis (Diana la romani). A ucis la Delfi (Delphoi) şarpele uriaş Python (Piton) şi a întemeiat aici oracolul său, cel mai important oracol al Greciei. La Delfi preoteasa Pitia (Pythia) transmitea credincioşilor răspunsurile lui Apolo la întrebările lor. Lui Apolo i-a plăcut de nimfa Dafne. Pentru a scăpa de zeu, Dafne a cerut ajutorul tatălui său, zeul-râu Peneu, care a transformat-o într-un dafin. Apolo şi-a împodobit lira şi pletele cu frunze de laur şi a hotărît ca pe viitor cei ce înving în lupte să fie încununaţi cu laur. Romanii i-au închinat jocurile apolinare, iar împăratul Augustus îl considera protectorul său personal.

Insigna - Centrul militar județean Vaslui

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Vaslui este un municipiu situat în estul României, reședința județului Vaslui din regiunea istorică Moldova, aproape de frontiera cu Republica Moldova. Orașul are o populație de aproximativ 70000 de locuitori. Se pretinde că orașul Vaslui ar fi fost înființat de bizantini, în amintirea trecerii lor în Dacia Orientală, ocazie cun care i-au dat numele de Basilica, după numele Împăratului Basile Bulgaroctonul (o descriere a lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). La Vaslui s-a constituit de altfel, în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 Î.E.N.). Deasupra am postat stema interbelică și actuală a municipiului Vaslui, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente de cultură și arhitectură vasluiene, din vremuri diferite. Precizez că în perioada comunistă reședința județului a fost orașul Bârlad, asta și deoarece aici s-a născut liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Gara

Casa de cultură "Constantin Tănase"

Hotelul Racova

Gimnaziul Kogălniceanu

Casa Mavrocordat

Teatrul național

Palatul Administrativ și de Justiție

Județul Vaslui este situat în partea de est a țării, provincia istorică Moldova, întinzându-se pe cursul superior și mijlociu al râului Bârlad. Județul face parte din regiunea Nord - Est, în care sunt incluse și județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț și Suceava. Județul Vaslui mai face parte și din Euroregiunea Siret-Prut-Nistru din anul 2002. Județul se întinde pe o suprafață de 5318 km.p., numără aproximativ 455000 de locuitori și are capitala în orașul cu același nume. Ca subunități administrative județul este compus din; 3 municipii - Vaslui, Bârlad, Huși, 2 orașe - Negrești, Murgeni și 81 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vaslui, iar jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.