Epaminonda's Blog.....: BRENO

Primăria

Palatul Ronchi

Podul Minerva

Strada Umberto I

Parohia

Sanctuarul Minerva

Piața și Castelul

Vila Gheza

Piața comercială

Vedere generală

Trimiteri poștale ilustrate

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O CUGETARE PROPRIE

____________xxx____________

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu.Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale.

Termenul „filatelie” datează din anul 1864, provenind din contopirea lui „philos” cu „atelia”. Cuvântul filatelie semnifică „dragostea de lucruri libere de taxe”. Filatelia este pasiunea celor care colecţionează marca poştală şi se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi a timbrelor fiscale. Mărcile poştale sunt o fidelă imagine a vremurilor în care au fost emise, mişcarea filatelică reflectând parcursul societăţii.

În România, primele mărci poştale au apărut în 1858, iar patrimoniul clasic al filateliei româneşti cuprinde timbre începând cu perioada 1858-1872. În istoria filateliei se cunosc nenumărate exemple de falsificare a timbrelor, contrafăcute în dauna poştei sau a filateliştilor. La aproape toate emisiunile poştale ale mărcilor româneşti se cunosc falsuri totale sau parţiale. După anul 1945 nu s-au mai semnalat falsuri în filatelia românească. Cu fiecare an, mişcarea filatelică din România, s-a întărit cu noi membri, noi colecţii ce conţineau rarităţi filatelice atât româneşti, cât şi străine. Colecţionarea mărcilor poştale, acest hobby european, a ajuns în România prin anul 1865, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Colecţionarii de timbre s-au organizat în societăţi şi cluburi. În jurul anului 1900 a fost înfiinţat un muzeu poştal, care a fost prezentat, pentru prima oară, publicului cu ocazia Expoziţiei Generale, din 1906, când arhitectul Grigore Cerchez, directorul general al Poştelor din acea vreme, a construit, în incinta parcului expoziţional, un vechi han de poştă în care au fost expuse piese de istorie poştală şi timbrele Direcţiei Generale a Poştelor şi Telegrafului. Filatelia a început să se dezvolte după apariţia primului timbru poştal, numit Penny Black, care a fost emis în data de 6 mai 1840 în Marea Britanie. În anul 1860 au apărut primele albume de timbre poştale din lume. Au fost inventate de filatelistul parizian Lallier şi aveau forma unei mape care avea o învelitoare din piele. În anul 1861 au apărut primele cataloage pentru timbre. Britanicul Dr. John Edwars Gray şi francezul Berger Levrault au realizat primele liste de timbre poştale. Prima revistă de filatelie din România „TIMBROPHILO” a apărut la 1/13 ianuarie 1881, iar în numărul 6 din februarie 1891 a fost publicată prima listă a colecţionarilor din România.

În luna aprilie a anului 1891 s-a constituit, la Bucureşti, Societatea de Timbrologie, având ca preşedinte pe deputatul Dimitrie C. Butculescu, iar în casa acestuia, la 6 mai 1891, a fost organizată prima expoziţie filatelică din România. Apoi, în noiembrie 1891, Societatea Română de Timbrologie devine „Societatea Filatelică Română” care, prin statut, preciza obiectul acestei societăţi de a oferi timbrografililor un centru de întâlnire şi concentrare a forţelor. În anul 1894 Dimitrie C. Butculescu, iniţiatorul „spiritului de asociaţiune şi întemeietorul societăţilor şi expoziţiilor cooperative de ţară”, a organizat o expoziţie filatelică ce s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al prinţului moştenitor Ferdinand şi al principesei Maria. Revistele filatelice sprijineau schimbul de timbre poştale între filatelişti şi informau colecţionarii despre ce merita să se ştie despre filatelie.

Din publicaţiile de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, până la izbucnirea primului război mondial, reiese o activitate filatelică susţinută în toată ţara. Însă izbucnirea primului război mondial, în vara anului 1914, a făcut să înceteze orice activitate în domeniul filatelic. La Timişoara (23-24 mai 1920) a avut loc prima expoziţie filatelică din România după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, iar la Bucureşti (3-5 octombrie 1924) în sala Liedertafel, care se afla în spatele Şcolii de Arhitectură, a avut loc o mare expoziţie filatelică, unde Regele Ferdinand, el însuşi pasionat filatelist, a acordat înaltul patronaj, participând personal la vernisaj. Anul 1932, ce a adus la Bucureşti mari colecţii şi colecţionari din străinătate, rămâne în istoria filatelică prin organizarea celei mai mari expoziţii filatelice din România, sub înaltul patronaj al şefului statului, respectiv regele Carol al II-lea, el însuşi filatelist de la vârsta de 6 ani şi posesorul unei colecţii ce a fost recunoscută pe plan mondial și conţinea piese extrem de rare şi valoroase. Timbrele colecţiei sale erau comparate cu cele din celebrele colecţii a Casei Regale din Anglia. Expoziţia „Bucureşti ’58” a avut loc în holul Palatului Poştelor şi a fost organizat Departamentul Poştelor şi Telecomunicaţiilor împreună cu Asociaţia Filateliştilor din România, iar în luna noiembrie, acelaşi an, a fost organizată expoziţia internaţională Centenarul mărcii poștale românești, la care au participat 145 de colecţionari din ţară şi străinătate. După decembrie 1989, filateliştii români s-au reorganizat în Federaţia Filatelică Română, iar în anul 1991 a fost organizată marea expoziţie a ţărilor balcanice: BALCANIFA ’91 desfăşurată la Bacău. Conform statutului Federaţiei Filatelice Române, care reprezintă cea mai mare organizaţie de colecţionari de la noi, aceasta îşi propune promovarea valorilor culturale, istorice şi morale ale poporului român prin intermediul mărcilor poştale.

Cargoul Teiuș a fost construit în Șantierul Naval Drobeta Turnu Severin și livrat companiei Navrom Constanța în iunie 1978, în cadrul căreia a navigat până în anul 1994 când a fost închiriat companiei Ritz Rom Marine, patronate de grecul Nikolas Sissanis. În decembrie 1996 cargoul este arestat în Dakar – Senegal în contul unor litigii de marfă de pe alt cargou românesc. În anul 1997 numele cargoului este schimbat în Tudor. În anul 2000 cargoul Tudor a fost vândut unor indieni care după vreo șapte ani l-au tractat în India unde probabil l-au dezmembrat. Câteva dintre caracteristicile navei au fost:

1. lungime – 88,62 metri

2. lățime – 12,8 metri

3. pescaj – 5,3 metri

4. viteza maximă – 12,7 Nd (1 nod = 1,852 km/oră)

5. putea lua la bord maxim 42 de containere, iar pe punte putea încărca maxim 200 tone cherestea.

xxx

Amenajarea Porţile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre cu o puterea instalată totală de 2235 de MW, aproape cât trei reactoare ale centralei de la Cernavodă, aceasta capacitate fiind operată în mod de egal de partea română şi de partea sârbă. Numai această hidrocentrală mamut reprezintă aproape un sfert din puterea instalată totală a Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România. Timp de patru ani de zile, în perioada 1956-1960 a fost realizat studiul tehnico-economic pentru această investiţie uriaşă. În septembrie 1964 au început lucrările iar pe 16 mai 1972 hidrocentrala a fost pusă în funcţiune. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu Severin. Navigația pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri şi în ambele sensuri. Sistemul Porțile de Fier I este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa, lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluența cu râul Tisa, în ţara vecină, Ungaria. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitațile Baziaş şi Orşova. Constructia Sistemului Portile de Fier I a inceput la data de 7 septembrie 1964, odata cu inaugurarea oficiala a santierului. Obiectivul este simetric fata de axa Dunarii si este compus din doua centrale hidroelectrice cu cate sase hidroegregate cu turbine Kaplan de mare capacitate, doua ecluze cu dimensiuni de 310 m x 34 m (cate una pentru fiecare parte) si un baraj deversor cu 14 campuri deversoare (cate 7 pentru fiecare parte). Primul obiectiv pus in functiune pe partea romana a fost ecluza, la data de 14 august 1969. Agregatele din centrala au fost puse in functiune primul in data de 14 august 1970, iar ultimul in decembrie 1971. Inaugurarea oficiala a obiectivului s-a facut la data de 16 mai 1972. Prin dimensiunile si puterea lor instalata agregatele din centrale au fost cele mai mari de acest tip din lume. La fel, prin dimensiunile sasurilor si prin cadere, ecluzele de la Portile de Fier I se inscriu in lista celor mai mari constructii de acest gen din lume.

xxxx

XXX

Liceul Traian din municipiul Drobeta Turnu Severin, denumire actuală Colegiul Național Traian este o prestigioasă instituție de învățământ liceal din oraș, ce a fost înfiintat la data de 1 septembrie 1883 prin transformarea Școlii normale din localitate. În clasa I gimnazială erau 70 de elevi și doi profesori entuziaști: director și profesor de matematică Mihail N. Hergot și Ștefan Bodiu – profesor de științe umaniste. În anul 1890 s-a pus piatra de temelie a clădirii liceului în prezența primului ministru G. Manu. Proiectul a fost realizat de către celebrul arhitect mehedințean Alexandru Săvulescu și era menit a arăta latinitatea și unitatea noastră. Pe frontonul clădirii sunt busturile poetului latin Ovidius, ale lui Vasile Alecsandri și Ion Heliade Rădulescu, iar deasupra – două personaje feminine, întruchipări alegorice ale Moldovei și Munteniei, ținând coroana învingătorului român. Locul era bine ales, într-o zonă istorică, pe malul Dunării, în antica Drobeta, lângă piciorul Podului lui Traian, în inima Olteniei lui Mihai Viteazu și a lui Tudor Vladimirescu. Prima denumire a școlii, în anul 1891, a fost Liceul Neagoe Basarab, după numele pieței în care a funcționat gimnaziul real (actuala Piață Mircea), dar în anul 1892, după finalizarea construcției, la cererea locuitorilor orașului care doreau să lege istoria acestei instituții de învățământ de străvechea istorie dunăreană, vie încă prin vestigiile podului construit în timpul împăratului Traian, a devenit Liceul Traian. În anul 1894 directorul Theodor Costescu a introdus pentru prima dată într-o școală de stat uniforma de elev. Acesta a transformat liceul într-un model național prin constituirea unui corp profesoral de elită, dotarea cu laboratoare moderne, bibliotecă, internat și grădină botanică. În anul 1897 s-a înființat Societatea corala “Doina” care l-a avut ca dirijor pe Ștefan Paulian. Tot în acest an s-a înfințat și biblioteca liceului care cinci ani mai târziu însuma 5000 volume. Profesorii și elevii liceului, în anul 1919, au decis plantarea Stejarului Unirii, din respect și prețuire pentru cei care și-au dat viața pentru țară. În anul 1933 s-a scris Imnul Liceului Traian – autor poetul Gherghinescu Vania, fost elev al liceului. Patru ani mai târziu, sub conducerea profesorului Al. Bărcăcilă a început construcția aripii din partea de Sud Vest. În anul 1950, din respect și admirație pentru “Luceafaărul poeziei românești” a fost expus în partea de nord a parcului botanic al liceului, bustul lui Mihai Eminescu. În anul 1953 s-a finalizat amenajarea cabinetelor de fizică, chimie, geografie, biologie, acesta din urma fiind dotat cu specii rare de nevertebrate primite din Germania. Redau mai jos alte câteva repere calendaristice din evoluția acestei școli:

· 1899 – s-a amenajat Grădina botanică a liceului

· 1897 – regele României – Carol I a vizitat școala

· 1922 – s-a demarat construirea internatului școlii – actualul Muzeu al Regiunii Porților de Fier

· 1972 – în Parcul botanic al liceului s-a instalat grupul statuar Teodor Costescu și elevul, dăltuit în marmură de Rușchița de sculptorii M.Onofrei și Carol Umberto.

· 1978 – s-a amenajat Observatorul școlar

· 2003 – s-a inaugurat în partea de vest, corpul nou al clădirii liceului, construit cu fonduri de la Banca Mondială

În amintirea adunării naționale de la Blaj din Transilvania, din 15 mai 1848, moment al renașterii națiunii române în timpul revoluției pașoptiste, s-a hotărât ca ziua Liceului Traian să fie 15 mai, tradiție respectată și azi. Enumăr mai jos câțiva dintre absolvenţii Colegiului Naţional „Traian” care, în timp, au adus o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei, educaţiei, culturii, artei, ştiinţei: academicieni - Gheorghe Ionescu Şişeşti, Petre Sergescu, Vasile Nistor, Nicolae Ionescu Şişeşti, Şerban Cioculescu, Ştefan Marius Milcu, Alexandru Dima, Ştefan Odobleja, Traian Sălăgean, Ioan Ioviţ Popescu și Vasile Gionea; miniștri - Victor Gomoiu – Sănătate, Cornel Burtică – Comerţ exterior, Ecaterina Jianu Andronescu – Învăţământ și Mihai Stănişoară – Apărare; regizor – Geo Saizescu; sculptor - Gheorghe Anghel, etc.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

XXX

Meva Drobeta Turnu Severin este o companie producătoare de vagoane de marfă din România. Istoria companiei începe în anul 1882, prin înființarea Atelierului de reparații vagoane și locomotive la Turnu Severin. Între anii 1960 – 1968 a funcționat împreună cu Șantierul Naval din localitate, formând prin fuziunea cu acesta, unitatea Uzinele Mecanice. În anul anul 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni, pentru ca în anul 1999 să fie achiziționată de Trinity Industriels și în anul 2002 de Internațional Railway Sistems. În acel moment, cifra de afaceri a MEVA se ridica la aproximativ 12 milioane euro. În anul 2008 cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la suma de 89,4 milioane euro, profitul net fiind de 1,8 milioane euro.

CS Turnu Severin, pe scurt CS Severin (inițial Gaz Metan CFR Craiova), a fost un club de fotbal din municipiul Drobeta Turnul Severin. Clubul a luat naștere la Craiova în anul 2007 sub numele Gaz Metan CFR Craiova prin fuziunea grupărilor Gaz Metan Podari și CFR Craiova. Găzarii promovaseră cu un an în urmă în liga a treia, în timp ce feroviarii tocmai câștigaseră barajul de promovare în cel de-al treilea eșalon. După ce s-au finalizat discuțiile și s-au semnat actele, noul club Gaz Metan CFR Craiova, denumire ulterioară Gaz Metan Severin și-a stabilit obiectivul: promovarea în Liga a II-a, obiectiv ce s-a realizat abia în anul 2009. Cu o nouă conducere tehnică, Gaz Metan CFR Craiova face o figură frumoasă pe a doua scenă fotbalistică a țării, reușind să rămână neînvinsă zece jocuri la rând, la mijlocul campionatului.

În sezonul 2009-2010 a avut cel mai bun parcurs în Cupa României, fiind însă eliminată de CFR Cluj în optimile de finală. În sezonul 2011-2012 aceasta și-a schimbat denumirea în Gaz Metan Severin, aceasta mutându-se de la Craiova pe stadionul Municipal din Turnu-Severin. Echipa are un parcurs bun în campionat reușind să termine sezonul pe locul 3. Profitând de faptul că FC Politehnica Timișoara nu primește licența, echipa reușește să promoveze pentru prima dată în Liga I. În sezonul 2012-2013 odată cu promovarea în Liga I echipa își schimbă denumirea în CS Turnu Severin însă nu reușește să evite retrogradarea întorcându-se după numai un singur an în Liga a II-a. La scurt timp după retrogradare, echipa a fost dizolvată, lăsând Drobeta-Turnu Severin, fără un club de fotbal pentru a doua oară în ultimii doi ani.

xxx

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Nu s-au aflat informații precise despre modul de folosire al acestui jeton dar se poate presupune că el era folosit ca mijloc de garantare a retrocedării ceștii și farfurioarei de cafea folosite de client. În momentul comandării cafelei clientul achita suplimentar și suma de 5 (bani sau lei) ca garanție pentru farfurioara și ceașca din care consuma primind pe lângă cafea și acest jeton. După consumație clientul își preda ceașa, farfurioara și jetonul, moment în care i se retroceda cei 5 bani sau lei achitați suplimentar. Astfel se manifesta grijă sporită în folosirea ceștilor și farfurioarelor de cafea, ele nu mai rămâneau pe oriunde,nu se mai spărgeau sau sustrăgeau și toată lumea avea de câștigat.

Insigna - Municipiul Turnu Severin

Drobeta-Turnu Severin (denumire până în anul 1972 - Turnu Severin) este un municipiu, port la Dunăre și reședința județului Mehedinți. Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la sud de Dunăre. În timpul antichității romane, a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul împăratului roman Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în anul 121), în momentul în care populația atinsese 14000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în anul 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de aproximativ 40000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod treptat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de regatul maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, domnul Alexandru Dimitri Ghica fiind Acela care a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin. În prezent localitatea numără aproximativ 93000 de locuitori. Deasupra am postat stema municipiului și mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din Drobeta Turnu Severin, din vremuri diferite.

Ruinele Turnului Sever

Ruinele podului Traian

Județul Mehedinți este situat în sud-vestul României, regiunea Oltenia-Banat. Reședința județului este municipiul Drobeta -Turnu Severin. Există două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul "mediam", colonie romană de lângă localitatea "Mehadia" (Caraș-Severin) sau maghiară: "méhészkedés" - stupărit ("méhek" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică. Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la granița cu Mehedințiul. Ca subunități administrative județul are în compunere 2 municipii – Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe – Strehaia, Vânju Mare și Baia de Aramă precum și 60 de comune. Sus am postat stema și harta județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva frumoase locuri de vizitat.

_____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
ÎN LIMBA MAGHIARĂ