Epaminonda's Blog.....: ALOS DE BALAGUER

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând aspecte din localitatea

spaniolă ALOS DE BALAGUER, comarca NOGUERA, provincia

LERIDA, comunitatea autonomă CATALONIA.

Peștera Tabac

Ruinele Castelului Alos

Capela San Jordi

Arhitectură locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

____________xxx____________

O PLACHETĂ,

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE DIN JUDEȚUL ILFOV

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Mănăstirea Cernica

Mănăstirea Cernica este un monument istoric situat în orașul Pantelimon din județul Ilfov, în apropiere de limita cu comuna Cernica, la numai 12 kilometri spre răsărit de capitala, întinzându-se pe două dintre insulele lacului Cernica. A fost ridicată în anul 1608 în timpul domniei lui Radu Șerban și a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna. Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică. În cadrul mănăstirii s-au construit trei biserici și trei paraclise. Biserica Mare, cu hramul Sf. Nicolae, a fost avariată la cutremurul din anul 1802 și reparată în anii 1809 – 1915 de arhimandritul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, după ce în urma unui cutremur în anul 1838 o turlă s-a dărâmat iar în anul 1923 a avut loc un incendiu. Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost construită în secolul al XVIII-lea de Dan Brașoveanu. În anii 1962-1964 a fost refăcută complet iar după stricăciunile cutremurul din 4 martie 1977 a fost reconsolidată. În anul 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe a construit bisericuța Sfântul Lazăr. Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt „Adormirea Maicii Domnului”, construit în anul 1790, „Sf. Ioan”, construit în anul 1842 și „Intrarea în biserică”. În anii 1900-1904 a fost călugăr în mănăstirea Cernica poetul Tudor Arghezi. În cimitirul mănăstirii Cernica se află mormintele a multor personalități românești, între care pictorul Ion Țuculescu, mitropolitul

Nifon, teologul Dumitru Stăniloaie, pianistul Johny Răducanu, cântărețul

Zavaiodoc, regizorul Geo Saizescu, realizatoarea TV Mărioara Murărescu și politicianul Pantelimon Halipa.

Campionatele europene - Snagov 1965 - canotaj

Istoria canotajului romanesc a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927, cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de canotaj.

Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană sau mai multe, ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu una sau două padele (vâsle)

Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportive stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.

Snagov este o comună românească din județul Ilfov, formată din satele Ciofliceni, Ghermănești, Tâncăbești, Vlădiceasa și Snagov (reședința comunală). Comuna se găsește la circa 40 kilometri spre nord de capitala țării, București. La recensământul din anul 2011 comuna avea 7272 locuitori, din care 99% români. Comuna se află în zona centrală a județului, pe malul sudic al lacului Snagov, liman fluviatil format de râul Ialomița. Întemeierea localității Snagov este strâns legată de construirea mănăstirii Snagov, pe ostrovul din nordul lacului Snagov, de către primii voievozi de după Basarab, poate Vladislav sau succesorul său Radu I.Astfel, primele atestări documentare despre satele Snagovului aparțin secolului al XV-lea, ele fiind dăruite tot în aceeași perioadă Mănăstirii Snagov. Mai precis, cel mai vechi document este datat 7 noiembrie 1428, emis de către Dan al II-lea la Târgoviște, oraș care era în acea vreme capitala Țării Românești. “Drept accea după dăruirea pământului soției mele și doamna mea, am dăruit cu toată cinstea și buna chibzuială Snagovul, cu o bună dragoste împreună cu bălțile și satele Fringhișești și Turbați”, este textul documentului amintit.

Stema orașului Măgurele

Măgurele este un oraș din județul Ilfov care mai include și satele Alunișu, Dumitrana, Pruni și Vârteju. Este un oraș satelit al capitalei situat în vecinătatea sud-vestică. Conform recensământului din anul 2011, orașul număra o populație de 11041 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,68%, romi – 1,93% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel: ortodcși – 93,31% și restul – nedeclarată sau altă religie. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. Aici își au sediile Institulul de fizică atomică și Institutul de fizică a pământului. Principalele atracții turistice ale orașului sunt: conacul Oteteleșanu și bisericile „Sfânta Treime”- Gherman (datând din 1797) și „Sfinții Ioachim și Ana” (datând din 1818), din satul Vârteju.

Hotărârea nr. 1261/2010 a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 31 din 13 ianuarie 2011 a stabilit detaliile grafice ale stemei oraşului Măgurele din județul Ilfov. Stema compune dintr-un scut triunghiular albastru, cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea superioară, în dreapta, se află un atom de argint. În partea inferioară, în stânga, se află o coroană deschisă, de aur, cu trei fleuroane. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate. Semnificaţiile elementelor însumate sunt următoarele:

Atomul face referire la Institutul de Fizică Atomică, instituţie care se află în această localitate.
Brâul undat reprezintă râul Sabar, care traversează teritoriul oraşului.
Coroana regală aminteşte de doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazu.
Coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraş.

Insigna sportivă - A C S Berceni

A.C.S. Berceni (Asociația Clubul Sportiv Berceni) a fost un club de fotbal din localitatea Berceni, care a evoluat cel mai sus în Liga a II-a. Cele mai bune rezultate ale clubului au fost obținute în Liga a III-a: locul 2 (sezonul 2009 – 2011) și locul I (sezonul 2012 - 2013). Clubul a beneficiat de un stadion propriu cu 2700 locuri pe scaune, culorile tradiționale ale echipamentului de joc fiind roșu (pentru jocurile acasă) și alb (pentru jocurile în deplasare). Clubul a fost înființat în anul 1957 iar la data de 17 noiembrie 2016 s-a retras din campionat.

Berceni (în trecut, și Berceni-Dobreni) este o comună din județul Ilfov, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se găsește în sudul județului, lângă București. Este traversată de șoseaua județeană DJ401, care o leagă spre nord de București și spre sud de Vidra. La recensământul din anul 2021 comuna număra 13766 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2021) când număra 5942 locuitori dintre care: români – 87,37% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a comunei ilfovene Berceni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 83,53% și restul – nedeclarată sau alte religii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Berceni făcea parte din comuna Bobești-Bălăceanca, o comună mare din plasa Dâmbovița a județului Ilfov.După câțiva ani, în 1925, satul se regăsea într-o comună separată, denumită Berceni-Dobreni, formată din satele Bercenii-Dobreni și Berceni (cu o populație de 2108 locuitori), arondată plășii Vidra din același județ. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Nicolae Bălcescu al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968, când a fost arondată județului Ilfov, reînființat. În 1981, a avut loc o nouă ajustare a organizării administrativ-teritoriale, iar comuna Berceni a fost transferată județului Giurgiu, pentru ca la scurt timp să fie transferată Sectorului Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector ce avea să devină județul Ilfov în 1998. Singurul obiectiv turistic, monument istoric din comuna Berceni este fosta curte boierească, datând din 1882 și cuprinzând ruinele unor case boierești și biserica „Sfântul Nicolae”. Acest ansamblu este clasificat drept monument de arhitectură. Comuna dispune de o stație de cale ferată. Înainte de 1967 linia era folosită pentru transportul de călători, pe o rută aproximativ paralelă cu Șoseaua de centură: Glina – Popești Leordeni – Berceni. Acum linia este folosită ocazional pentru traficul de marfă pentru fabricile din zonă.

Medalii câștigător concurs patinaj artistic

Trophy Edu Sport 1-15 ianuarie 2023 România

Produsele de mai sus sunt medalii de concurs realizate de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferite câștigătorilor competiției de patinaj artistic Trofeul Edu Sport ce a avut loc în perioada 11 – 15 ianuarie 2023 în orașul Otopeni din județul Ilfov.

Patinajul incepe sa fie practicat in tara noastra din a doua jumatate a secolului XIX-lea. La 17 februarie 1874 membrii "Asociatiei de patinaj" din Cluj au participat la primul concurs public. La 1 decembrie 1912, anul infiintarii "Federatiei Societatilor Sportive din Romania", a fost infiintata si o "Comisie a sporturilor de iarna". Anul 1922 marcheaza organizarea in Bucuresti a primului concurs a "Cercului atletic bucurestean", si infiintarea primei "Comsii de patinaj" care a fost de fapt prima Federatie. In anul1923 a fost organizat un "bal mascat pe gheata", patinajul fiin practicat in localitatile: Sibiu, Targu Mures, Cluj, Arad, Lupeni si Petrosani. In anul 1925, Clujul devine centrul de activitate al patinajului. In 1927 "Comisia sporturilor de iarna" se transforma in "Comisia pentru sporturile pe gheata", iar in 1931 in "Federatia sporturilor de iarna". Patinajul este o competiție sportivă, care aparține de sporturile de iarnă și care cuprinde probe practicate cu patinele. El cuprinde disciplinele:

Patinajul artistic - sport de iarnă care constă în executarea de elemente specifice precum sărituri, piruete ș.a. pe o suprafață acoperită de gheață. Cele 4 discipline în care se poate concura la nivel Olimpic sunt proba de individual masculin, individual feminin, perechi și dans pe gheață. Disciplinele non-olimpice includ patinajul sincronizat. În competițiile de seniori, patinatorii execută de regulă două programe: programul scurt și programul liber care, depinzând de disciplină, pot include elemente precum piruete, sărituri, pași, ridicări, sărituri aruncate, „spirala morții”, secvențe de pași ș.a.
Patinajul viteză - sport de iarnă, care constă în curse pe diferite distanțe pe o pistă acoperită cu gheață. Pista are forma ovală iar patinatorii ating viteze de peste 60 km/oră.
Patinajul viteză pe pistă scurtă (Short-track) - sport de iarnă asemănător patinajului viteză, care se desfășoară pe o pistă scurtă de 111 metri și folosește patine cu lame mai scurte decât cele de long-track, îndoite într-un arc care reflectă direcția virajului pe gheață. Tehnica de patinare este caracterizată de o poziție înclinată a corpului, cu mâna atingând gheața în timpul virajelor.

Otopeni este un oraș din județul Ilfov (din anul 2000) care include și satul Odăile. Orașul are statut de oraș satelit al capitalei și este situat la iesirea de nord spre Ploiești. Cele mai vechi așezări omenești descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează din comuna primitivă. Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1966 pentru construirea aeroportului Coandă, arheologul Margareta Constantiniu a identificat fragmente de ceramică veche și alte obiecte care au aparținut unei importante asezări omenești existentă înca din prima perioadă a epocii fierului. Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu — voievodul Țării Românești, dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din două sate, Otopenii de Jos și Otopenii de Sus, cu 851 de locuitori în total. În 1925, satul Odăile trecuse deja la comuna Otopeni, care era arondată plășii Băneasa, având 1938 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al orașului regional București, până în 1968. Atunci, satele Otopenii de Jos și Otopenii de Sus au fost comasate, formând satul Otopeni, reședința comunei, arondată municipiului București cu statut de comună suburbană. În 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, la rândul său subordonat municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. La recensământul din anul 2021 orașul număra 21750 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011) când număra 13861 locuitori, dintre care: români – 79,41% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a orașului ilfovean Otopeni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 73,71%, romano catolici -1,04% și restul – nedeclarată sau alte religii.
În orașul Otopeni se află: Institutul Nașional de Geriatrie și Gerontologie “Ana Aslan”, Aeroportul Internațional “Henri Coandă”, Sediul social, TAROM, Sediul social, Țiriac Air și Centrul Cultural „Ion Manu” (înființat în 1999).

Jeton - Restaurantul Gării Chitila - 1 leu

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este un jeton cu valoarea de 5 lei emis la comanda Restaurantului gării din Chitila, județul Ilfov. În centrul aversului, în interiorul unui cerc perlat exterior este aplicată inscripția: “RESTAURANTUL” (la partea superioară curbat) și dedesubt pe două rânduri orizontale: “GĂREI / CHITILA”. Mai jos este redat on ornament decorativ de forma linie, romb, linie. Pe revers și tot în interiorul unui cerc perlat exterior, pe două rânduri orizontale este marcată valoarea: “5 / LEI”. Piesa este confecționată din alamă, are foprma rotundă și diametrul de 24 milimetri. Date concrete despre Restaurantul gării Chitila și modul de folosire al jetonului sunt de negăsit, dar cu referire la modul de întebuințare al jetonului se poate presupune că acest jeton se conferea clienților în momentul comandării unei consumații și era inclus în prețul acesteia. După terminarea servitului mesei clientul preda ospătarului toate tacâmurile folosite și jetonul iar acesta își primea înapoi contravaloarea jetonului. Astfel se demonstra mai multă grijă pentru tacâmuri, evitându-se spargerea sau sustragerea lor.

Chitila (în trecut - Zalhanaua lui Papazolu) este un oraș (din anul 2005) situat în județul Ilfov, care include și satul Rudeni. Localitatea se află în vecinătatea nord-vestică a Capitalei, la ieșirea către Titu, Găești, Topoloveni, Pitești, fiind un oraș-satelit al Capitalei, la 9 kilometri de centrul acesteia. Orașul este traversat de DN7, acesta formând principalul bulevard al orașului. La recensământul din anul 2011 localitatea număra 14184 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 12643 locuitori) dintre care: români – 88,79%, romi – 3,85% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Chitila astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,64%, penticostali – 1,38% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 1950, comuna a fost inclusă în raionul Grivița Roșie al orașului republican București. În 1968, Chitila a devenit comună suburbană în subordinea municipiului București, având în componență și satul Rudeni. În anul 1981, comuna Chitila a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov.

Județul Ilfov (Sectorul agricol Ilfov înainte de anul 1997) este un județ din România, care înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo, deși orașul însuși nu face parte din teritoriul administrat de județ. Ca subunități administrative județul are 8 orașe - Voluntari, Pantelimon, Măgurele, Buftea, Bragadiru, Chitila, Otopeni, Popești-Leordeni și 32 de comune. Județul se întinde pe o suprafață de de 1583 kilometri pătrați și numără aproximativ 365000 de locuitori. Sus admiri harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Ilfov, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ.