Epaminonda's Blog.....: februarie 2025

1. Moneda de mai jos celebrează orașul german Chemnitz – capitală europeană a culturii în anul 2025. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Sub ea este înscrisă valoarea “20 EURO” pe un rând. Valoarea este încadrată de câte 6 stele fiecare având câte 5 colțuri, dispuse tot pe câte un rând. Sub pajură sunt aplicate următoarele inscripții: “2025” – anul emiterii monedei, “J” - marca monetăriei germane care a realizat moneda, și “SILBER 925” – materialul din care e facută moneda ;i puritatea sa (argint – 92,5%). Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană). În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat planul orașului Chemnitz înconjurat de 12 stele, fiecare în cinci colțuri, peste care este aplicată inscripția: ”2025 – CHEMNITZ – KULTURHAUPTSTADT EUROPAS”, în traducere – Chemnitz – oraș capitală culturală europeană - 2025. Pe marginea reversului sunt reprezentate siluetele celor mai importante 12 monumente de cultură și arhitectură ale orașului, iar undeva în partea dreaptă jos sunt aplicate majuscule HT – marca gravorului care a proiectat moneda.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2025
valoarea – 20 euro
material compoziție – argint
titlu – 92,5%
forma – rotundă
diametrul – 32,5 milimetri
greutatea – 18 grame
calitate - proof / BU

Chemnitz (din 1953 până în 1990:Karl-Marx-Stadt este al treilea oraș ca mărime din landul german Saxonia, după Leipzig și Dresda și al patrulea oraș ca mărime din zona fostei Germanii de Est, după Berlin, Leipzig si Dresda. Orasul este situat la o altitudine medie de 290 metri și numără 248563 locuitori (anul 2022). Situat în Bazinul Munților Metaliferi,orașul este înconjurat de Munții Metaliferi la sud și Țara Centrală a Munților Saxoni, pe râul cu același nume. Economia orașului se bazează pe sectorul serviciilor și industria prelucrătoare. În oraș există Universitatea de Tehnologie unde studiază aproximativ 10000 de studenți. Chemnitz a fost cel mai bogat oraș din Germania la începutul secolului al XX-lea și este cunoscut pentru numeroasele sale clădiri și monumente de epoca industrială. Astăzi, peste 50% din clădirile orașului datează dinainte de 1950. La 23 aprilie 1990 a avut loc un referendum asupra viitorului nume al orașului: 76% dintre alegători au votat pentru vechiul nume „ Chemnitz ”. La 1 iunie 1990, orașul a fost redenumit oficial. Orașul a câștigat dreptul pentru a deveni una dintre cele două capitale culturale europene (în 2025) pe 28 octombrie 2020, învingând orașele Hanovra, Hildesheim, Magdeburg și Nürnberg. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Teatrul Chermnitz – spectacole de teatru, operă, balet și diverse concerte
Monumentul lui Karl Marx
Primăria veche
Castelul Rabenstein
Vechea Universitatea
Pădurea pietrificată
Muzeul industrial
Muzeul căilor ferate saxone
Muzeul tehnologiei – sistemul de transport pe cablu
Muzeul de stat de arheologie
Fostele magazine universale Schocken
Muzeul Gunzenhauser
Muzeul din Piața Teatrului
Grădina botanică
Vila Esche (Muzeul Henry-van-de-Velde)

2. Moneda de mai jos celebrează animalul Foca gri. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Sub ea este înscrisă valoarea “20 EURO” pe un rând. Valoarea este încadrată de câte 6 stele fiecare având câte 5 colțuri, dispuse tot pe câte un rând. Desupra valorii este marcată litera J - marca monetăriei germane care a realizat moneda, iar deasupra pajurei este marcat anul emiterii monedei - 2022. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană). În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat animalul – Focă gri, deasupra fiind marcat numele său în limba germană – KEGEL ROBBE. Undeva în partea dreaptă jos sunt aplicate majuscule OS - marca gravorului care a proiectat moneda.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

data emiterii – 7 septembrie 2022
valoarea – 20 euro
material compoziție – aur
forma – rotundă
diametrul – 17,5 milimetri
greutatea – 3,89 grame
calitate - proof / BU
gravor – Olaf Stoy

Foca gri, denumire alternativă - Sigiliul cenușiu, denumire științifică - Halichoerus grypus este o focă de talie mare din familia Phocidae, care sunt denumite în mod obișnuit „foci adevărate” sau „foci fără urechi”. Singura specie clasificată în genul Halichoerus, se găsește pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic de Nord (Insulele britanice, Islanda, Norvegia, Danemarca, Insulele Feroe, Rusia etc ). În latină, Halichoerus grypus înseamnă „porc de mare cu nasul cârlig”. Masculii acestei specii de focă au lungimea de 1,95 – 2,3 metri și cântăresc între 170 ți 310 kilograme. Femelele măsoară 1,6 – 1,95 metri și cântăresc 100 – 190 kilograme. Exemplarele ce trăiesc în atlanticul de vest sunt adesea mult mai mari. Foca gri nu are clapete externe pentru urechi și au în mod caracteristic botul ei este mai mare. Masculii sunt în general mai întunecați decât femelele, cu pete mai deschise și adesea cicatrici în jurul gâtului. Femelele sunt de culoare gri argintiu până la maro, cu pete închise la culoare. În Regatul Unit și Irlanda, foca cenușie se reproduce în mai multe colonii de pe și în jurul coastelor. În vestul Atlanticului de Nord, foca cenușie se găsește de obicei în număr mare în apele de coastă din provinciile maritime ale Canadei și la sud de Nantucket în Statele Unite.

3. Moneda de mai jos celebrează animalul Lynx. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Sub ea este înscrisă valoarea “20 EURO” pe două rânduri și sub valoare este marcat anul emiterii monedei – 2025. Aceste două inscripții sunt încadrate de câte 6 stele, fiecare având câte cinci colțuri. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană). Uundeva în partea dreaptă este marcată majuscula F – simbolul monetăriei germane care a realizat moneda. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat animalul – Linx, dedesubt fiind marcat numele său în limba germană – LUCHS. Undeva în partea stângă jos sunt aplicate majuscule NT - marca gravorului care a proiectat moneda.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

data emiterii – 2025
valoarea – 20 euro
material compoziție – aur
forma – rotundă
diametrul – 17,5 milimetri
greutatea – 3,89 grame
calitate - proof / BU

Râșii sau lincșii sunt un gen ce cuprinde patru specii de feline sălbatice de mărime medie. Toți sunt considerați ca făcând parte genul Lynx, dar unele autorități îi clasifică ca făcând parte din genul Felis, căruia îi aparține pisica sălbatică și pisica de casă. Din toate patru speciile de râși, doar râsul iberic este inclus în lista roșie a IUCN, ca specie pe cale de dispariție. Statutul în care se găsesc toate speciile de râși este foarte variat. Râsul eurasiatic, râsul roșu și rîsul canadian sunt prezente ca populații destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Râșii eurasiatici trăiesc în multe arii ale Europei și Asiei. Se estimează a exista în total circa 55000 de exemplare din care 2050 în România. Râșii canadieni (numiți și polari) se găsesc în partea septentrională a Americii de Nord, mai ales în Canada și Alaska, dar și în SUA. În părțile centrale și meridionale ale Americii de Nord există o mare populație a râșilor roșii. Ei trăiesc pe aproape întreg teritoriul Statelor Unite, în afara regiunii de centru-est, dar și în sudul Canadei. Râșii au mărimea asemănătoare cu cea a câinelui (70 – 150 cm lungime cu coada scurtă de 5 – 25 centimetri. Vârful cozii la toate speciile este de obicei negru, iar în vârful urechilor sunt smocurile de peri negri, ceea ce deosebește râșii de alte feline. De asemenea, toți râșii au perii albi la piept, pântece și partea interioară a gambelor. Greutățile maxime raportate se găsesc între 50 kg și 58 kg, dar în mod normal reprezentanții niciunei specii nu depășesc greutatea de 30 kg. Ca toate felinele, râșii au gheare ascuțite și retractile care ajung lungimea de 4–6 cm. Râșii trăiesc aproximativ 20 ani. Toate speciile de râși sunt carnivore, prădătoare și teritoriale, iar arealul lor ocupă de la 100 la aproximativ 2.000 km². Prada lor tipică constă în diverse animale forestiere și cele care trăiesc în câmpuri, cum ar fi șoareci, iepuri, cerbi și specii diverse de păsări.Uneori consumă și animale domesticite, cum ar fi găini, rațe, gâște, curani, oi și chiar câini în caz de primejdie. Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada pe neașteptate. Pot și sări la o distanță de 4-6 metri în orice direcție. Auzul și mirosul râșilor sunt foarte dezvoltate. De asemenea, ca majoritatea pisicilor, râșii pot vedea bine seara și noaptea.

xxx

"CINE ÎNCĂ NU E VACCINAT..." -

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

UN CAREU DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

ALEGRI PREZIDENȚIALE 2024

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRĂILA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Jetonul - 5 - Fabrica de ciment Portland Brăila

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Industria națională de ciment din România s-a născut în anii 1889 – 1900 prin înființarea Fabricii de ciment Portland, din Brăila, de către eminentul inginer Ioan G. Cantacuzino, om de afaceri școlit la Ecole Centrale de Paris. Sediul central al firmei era la București, dar fabrica s-a construit la Brăila din rațiuni economice pure – transportul pe apă, fluviul Dunărea, fiind un enorm avantaj. Fabrica a fost singura ce deservea teritoriul românesc cu ciment după reţeta englezească a cimentului Portland, considerat cel mai bun. Dacă la începuturi fabrica a fost o societate în comandită simplă, în anul 1910, s-a transformat în societate anonimă pe acţiuni. A fost una din cele mai atractive firme de gen, se spune chiar că ar fi fost cea mai importantă din sud-estul Europei. Se producea foarte mult și pentru export. Necesitatea înființării fabricii a venit pe fondul creșterii nevoii de ciment, generată de noile construcții ce se ridicau în țară pe fondul dezvoltării economice. Lucrările la fabrica brăileană au început în anul 1899, iar primul ciment s-a produs în anul 1890. De la început fabrica a fost dotată cu cele mai moderne utilaje de producție, producția din anul 1938 ajungând la 28 vagoane de ciment pe zi, cu doar 98 de lucrători. Suprafaţa totală a fabricii brăilene era, la 1900, de 52123 metri pătrați, având la Dunăre o deschidere de 326 de metri, iar suprafaţa construită era de 11773 metri pătrați. De-a lungul Dunării, fusese construit un cheu cu o lărgime de 30 de metri, care permitea ca vapoarele mari să poată acosta aici fără probleme. Terenul pe care era construită fabrica se afla la 7 metri desupra nivelului cheiului. Căi ferate industriale permiteau încărcarea materialelor în vagonete, printr-un elevator dublu electric. De la 1901, exista o cale ferată permanentă între fabrica de ciment şi Gara Brăila, ale cărei urme s-au putut vedea până de curând. Calcarul era extras din cariera fabricii, situată în Dobrogea (Topalu, jud. Constanţa) pe o suprafaţă de 100 de hectare, iar încărcarea se făcea direct în ceamurile (şlepurile) fabricii, putând încărca, fiecare, 300 metri cubi de piatră. Iniţial, argila necesară în procesul de producţie era luată de pe malul Dunării, apoi din Ialomiţa. În primii ani de existenţă a fabricii, aburul necesar era dat de trei cazane. Două dintre ele erau furnizate de Sachsische Maschinenfabrik, Chemnitz, Germania, iar al treilea de Babcock & Wilcox Ltd. Presiunea aburului era de 7 atm. Cazanele, încălzite cu păcură, aveau un coş de 40 de metri înălţime. Demn de remarcat este faptul că „maşina principală” avea 373 CP fiind, la acea vreme, cea mai mare maşină cu abur din România.

Deși la început cimentul românesc era primit cu reticență, în scurt timp clienții convingându-se de calitatea lui. Rezultatele remarcabile obținute au fost răsplătite de statul român, fabrica primind Diploma de Onoare în cadrul Expoziției de la București (anul 1894). Chiar și la Expoziția de la Paris, din anul 1900, fabrica a primit medalia de argint. Ulterior au apărut și alte fabrici dar cu capital străin (Brașov, Gurahonț, Putna). Alte fabrici cu capital românesc au apărut la Azuga și apoi la Cernavodă. Cimentul brăilean s-a vândut din ce în ce mai bine (1899 – 3171 tone, 1891 – 11259 tone, 1899 – 22015 tone, 1942 – în plin război – 33759 tone, cu doar 149 salariați). Până în 1945 fabrica a produs și a vândut ciment sub marca proprie Traian, reprezentată de bustul împăratului Traian. Fabrica dispunea de o “cazarmă”, ce permitea găzduirea a 36 de oameni, un magazin și o cantină unde personalul putea servi masa. Pentru plata alimentelor și meniurilor cumpărate se putea plăti cu jetoanele (înlocuitorii de monede) prezentate aici, oferite muncitorilor și anticipat.

Jetoanele emise de această fabrică sunt confecționate din materiale diferite (cupru – cele de 5 și 10, alamă – cele de 50 și 100) sunt rotunde și au diametre diferite (20 – 25 milimetri), toate fiind opera gravorului M. GERSCOVICI. Pe reversul lor atrage atenția monograma întemeietorului fabricii (I.G.C. – Ioan G. Cantacuzino). Se crede că aceste jetoane au fost folosite începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul primului război mondial. După naționalizare fabrica a purtat numele “Stânca”. După 1948 producția fabricii a crescut de la an la an ajungând la 204000 tone în anul 1965. În anul 1981 Stânca a luat numele “Fabrica de materiale refractare” iar în anul 1992 a dat faliment.

În anul 2006 totul s-a demolat, s-a nivelat, și pe locul renumitei fabrici de ciment a apărut supermarketul “Pic”. Jetonul prezentat aici a fost gravat de M. Gerscovici. (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)

Insigna - C.F. Brăila

Asociația Fotbal Club 1919 Dacia Unirea Brăila, cunoscut sub numele de Dacia Unirea Brăila, este un club de fotbal profesionist, ce astăzi (2023) evoluează în Liga a III-a. Clubul fost înființat în martie 1919 și își dispută meciurile de acasă pe Stadionul Municipal, cu o capacitate de 20.000 de locuri, inaugurat în 1974. Prima prezență a echipei în competițiile naționale a fost înregistrată pe 18 mai 1930 - meci împotriva echipei Juventus București, atunci în urma câștigării campionatului regional, Dacia Unirea Brăila marchează prima sa evoluție în Divizia A. Dacia Brăila a luat ființă în 1919 aproximativ în același timp cu o altă echipă, Unirea. Pană în 1928 când se realizează fuziunea între cele două colective și apare Dacia Unirea Brăila fiecare a participat separat, în campionatul regional. În perioada interbelică echipa a avut șapte prezențe în Divizia B și două în Divizia A, numele echipei și al clubului schimbându-se de câteva ori: DUIG (Dacia Unirea Ignatz Goldenberg) în 1937, Dacia Unirea în 1938 și FC Brăila în 1940. În anii războiului a activat în "Cupa Eroilor", iar după război, cu numele inițial Dacia Unirea, a participat la o singură ediție a fostei Divizii C (1946 - 1947), după care a dispărut din nomenclatorul divizionar. În Divizia B sezonul 1960-1961 își face apariția CSM Brăila, o primă încercare de concentrare a forțelor pe plan local (locul 7 în 1960-61, și 8 în 1961-62). În anul următor devine Progresul care ocupând locul 11, retrogradează în Divizia C, fiind retrogradată de FRF pentru întrebuințarea de mijloace nepermise pentru câștigarea unor jocuri. În 1963 își schimbă numele în Laminorul, câștigă una dintre seriile Diviziei C și revine în Divizia B. Din păcate nu se menține decât patru sezoane, de fiecare dată având altă denumire: Laminorul locul 6, Constructorul locul 6 și Progresul locul 6 și locul 13, la sfârșitul sezonului 1966-1967, retrogradând în Divizia C, unde după numai un sezon se întoarce în eșalonul secund, unde va evolua pentru următoarele 22 de sezoane. În această vreme echipa sau mai numit FC Brăila și FCM Brăila. Începând de la data de 21 august 1974 echipa se mută de pe stadionul Progresul pe Stadionul Municipal. În sezonul Cupei României (1970 - 1971) elimină divizionarele A Jiul Petrosani și SC Bacău, fiind eliminată de Dinamo București în sferturi de finală. Și în sezonul 1977 – 78 prinde sferturile cupei eliminând pe FCM Targoviște și Poli Timișoară dar este eliminata de Poli Iași. În anul 1990 după o luptă în trei cu Gloria Buzău și Oțelul Galați revine în Liga I. După patru sezoane de A echipa revine în B. În sezonul (1997-98) echipa cade în Liga a III-a pentru ca in 2001 să revină în B. După altă serie de promovări și retrogradări din anul anul 2018 echipa evoluează constant în Liga a III-a. Cele mai bune performanțe ale echipei sunt:

28 martie 1940 – semifinală Cupa României, pierdută cu Rapid București (0-2)
26 iunie 1993 – finala Cupa României, pierdută cu Universitatea Craiona (0-2)
1992 – 1993 – semi finală Cupa Balcanică

Cupa Centenar a Prieteniei (Centenarul Marii Uniri)

Special Friends Brăila

100 România 1918 - 2018

Sărbători unirea împreună D.J.S.T. Brăila

(Direcția Județeană de Sport și Tineret)

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Cupa Danubius Brăila - ediția XI

Piesa de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor la competița contracost de karate Cupa Danubius Brăila.Competitia este deschisa oricarui practicant de arte martiale sau sporturi de contact, indiferent de nationalitate, club sau federatie de care apartine. Nu sunt solicitate taxe suplimentare in afara celei de inscriere in competitie (tineri peste 18 ani – 80 lei, adult + master – 110 lei). Competiția are loc în incinta Sălii Polivalente Danubius.

Karate-dō este o artă marțială japonează (sport) în care se utilizează lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele, genunchi, precum și blocaje, secerări, prize și proiectări. Întemeietorul karatedo-ului modern este considerat chinezul gichin Funakoshi (1868-1957), fondatorul stilului Shotokan. După 1922 când a sosit în Japonia la Okinawa, Funakoshi a făcut cunoscut karate prin mai multe demonstrații și prelegeri. Există numeroase stiluri de karate, diferite prin tehnicile de luptă și principiile strategice pe care le folosesc: Chito-ryu, Goju-ryu, Hon-Do- ryu, Isshinryu, Kyokushin, Shaolin, Shito-ryu, Shotokan, Fudokan, Tameshiwari, Wado-ryu, World Oyama Karate și altele. Practicantul de karate se numește karateka (kara-te ka). În funcție de nivelul de pregătire,în urma unui examen, practicantului i se acordă grade. Gradele inferioare (descrescătoare, de la 10 la 1) se numesc kyu. Gradele superioare (crescătoare, de la 1 la 10) se numesc dan. Fiecărui grad îi corespunde o centură de o anumită culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de bază sunt albă, galbenă, portocalie(rosie) aka , verde, albastră, maro (pentru kyu), neagră, pentru dan, cu un număr de trese transversale corespunzător gradului dan.

Asociația producătorilor agricoli Brăila

Asociatia Producatorilor Agricoli Braila (APA), este o organizatie profesionala, non guvernamentala si non profit, constituita prin liberul consimtamant al membrilor sai, producatorii agricoli. Asociatia Producatorilor Agricoli Braila, este persoana juridica si functioneaza in conformitate cu legislatia romana in vigoare. APA soluționează problemele producătorilor agricoli, folosind avantajul acțiunii organizatorice, reprezintă, protejează și susține interesele economice, tehnologice, informaționale și sociale ale producătorilor agricoli. Ea asigură asistență de specialitate tehnică, economică, juridică și de marketing tuturor membrilor. Din asociație poate face parte oricine are în proprietate personală o suprafață de minim 5 hectare. Asociația are sediul central pe Calea Călărași, la nr. 58.

Insigna - Colegiul economic "Ion Ghica" Brăila - fondat 1871

Colegiul Economic “Ion Ghica” este o apreciată instituție de învățământ brăilean situat pe Strada Dimitrie Bolintineanu, nr. 16 (lângă Grădina Mare). Colegiul consolidează priceperi, deprinderi şi competenţe antreprenoriale ce permit încadrarea absolvenţilor pe piaţa europeană a muncii și în comunitate. Echipa educațională a Colegiului Economic „Ion Ghica” formată din profesori, elevi și părinți va asigura dezvoltarea parteneriatului educațional, pentru a oferi fiecărui elev educația și instruirea de care are nevoie acesta, pentru a dobândi succesul personal și profesional. Viziunea include multe din variabilele educaționale de care trebuie să țină cont instituția școlară, în demersul ei educativ și se focalizează pe succes personal și profesional, care poate fi înțeles și adaptat în funcție de aspirațiile fiecărui elev. Viziunea este un produs final obținut în urma unui demers comun realizat în timp împreună cu elevul și familia acestuia. Misiunea colegiului îmbină oferta de calificare în meserie și dezvoltare profesională, specifică unui liceu tehnologic cu oferta de dezvoltare personală a elevilor, în acord cu potențialul și aspirațiile individuale, pentru a oferi șanse egale în procesul de inserție profesională și integrare socială a absolvenților. Brăila, inima vie a Dunării şi a Bărăganului, cunoaşte, odată cu eliberarea cetăţii şi a raialei de sub turci (1829), o ĩnfloritoare viaţă economică, devenind primul oraş comercial al Ţării Româneşti. Ca urmare, ĩn 1842, ĩn Brăila iau fiinţă primele cursuri de contabilitate din Ţara Românească, eveniment sărbătorit la nivel naţional ĩn anul 1992. Dupa ĩnfiinţarea ĩn 1863 a Şcolii Reale Comerciale, ĩn 1871, prin decret regal, sub direcţia lui Ioan C. Lerescu, cetăţean de onoare (post mortem) al municipiului Brăila, ia naştere Gimnaziul Comercial “Carol I”, al cărui urmaş direct este Colegiul Economic “Ion Ghica”. Ĩnvăţământul comercial brăilean cunoaşte un nou impuls o dată cu crearea Liceului Comercial “P. Bancotescu”. Desfiinţat prin reforma ĩnvăţământului din 1948, reapare ĩn 1866 sub titulatura de Liceu Economic, unul din cele şapte din ţară patronate de Ministerul Finanţelor, iar ĩn 1972 primeţte numele de Ion Ghica, iniţiatorul studiului economiei la noi ĩn ţară. Unitate reprezentativă a municipiului şi a judeţului Brăila, liceul economic, ca o recunoaştere a rezultatelor obţinute, primeşte la 19 septembrie 2000, prin Ordinul MEN, denumirea de Colegiul Economic, pe care si-l pastreaza pana in prezent. Colegiul Economic “Ion Ghica” ĩşi propune să efectueze un ĩnvăţământ de calitate prin asigurarea unei baze materiale moderne şi prin valorificarea competenţelor colectivului didactic. Instruirea şi educarea tinerei gemeraţii se face astfel ĩncât, să-i permită integrarea şi adaptatea la ritmul accelerat al schimburilor socio-economice, să fie capabilă să valorifice cultura generală acumulată, să fructifice cunoştinţele necesare practicării unor meserii şi să-şi ĩnsuşească criteriile morale şi estetice, să fie flexibilă ĩn relaţiile interumane. Şcoala este conectată la realitatea comunitară printr-un proces educaţional adaptat la schimburile survenite ĩn cererea şi oferta educaţională a comunităţii locale. Instituţia dezvolta mereu parteneriate locale, naţionale şi internaţionale pentru valorificarea experienţelor pozitive ale altor şcoli, instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, fundatii, etc. Obiectul de activitate al Colegiului Economic “Ion Ghica”, putem spune că este unul multiplu, astfel amintim:

buna instruire şi specializare a elevilor realizate de un corp profesoral cu o pregătire profesională şi pedagogică deosebită;
desfăşurarea activităţilor instructiv-educative ĩn cabinete specializate şi laboratoare;
desfăşurarea activităţii de practică ĩn atelierele şcolii ori unităţi economice brăilene;
pregătiri centralizate pentru olimpiade şi concursuri;
consiliere şi orientare profesională pentru anii terminali;
pregătire specializată ĩn domeniul contabilităţii cu aplicaţii pe calculator;
accesul elevilor la reţeaua internet;

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile ale Brăilei.

Sanatoriul Principele Nicolae

Biserica Greacă

Azilul de orfani

Biserica Armeană

Biserica Catolică

Biserica Lipovenească

Biserica Sfântu Gheorghe

Biserica Sfântu Petru

Banca Națională a României - filiala Brăila

Biserica Sfântu Nicolae

Biserica Sfinții Arhangheli

Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 kilometri pătrați și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva obiective arhitectonice ale județului.