Epaminonda's Blog.....: SLOVACIA

20 COROANE 1939

SLOVACIA
Este un stat central european
cu forma de guvernământ - republică.
La data de 1 ianuarie 1993 s-a desprins
din vechiul stat Ceholsavacia,
devenind independentă.
Are capitala la Bratislava,
numără aproximativ 5,451 milioane de locuitori
se întinde pe 48845 kilometri pătrați și
folosește moneda europeană euro.
Nu are o deviză națională unanim acceptată.
Stema actuală a statului slovac:

Stema statului slovac component al Cehoslovaciei mari:

Steagul oficial adoptat la 1 ianuarie 1993:

Steagul oficial al statului în perioada 1939 – 1945

Bancnota prezentată mai sus prezintă pe avers chipul lui Andrej Hlinka,
iar pe revers mormântul generalului Milan Rastislav Ștefanik.

Andrej Hlinka a intrat în istorie ca preot, politician, jurnalist, traducător și naționalist. S-a născut în anul 1864 ca unul dintre cei nouă frați ai unei familii din clasa muncitoare și a studiat teologia la seminarul din Spišská Kapitula. A reușit să se conecteze cu enoriașii săi și, ulterior, să obțină voturile oamenilor, în principal a celor cu orientare națională și confesională. La început, a fost membru al Partidului Popular Maghiar, dar nu și-a putut îndeplini ambițiile politice acolo. El a subliniat problema națiunilor non-maghiare din Ungaria, printre care se numărau și slovacii la acea vreme. După o scurtă perioadă de timp la Partidul Național Slovac, a devenit cofondatorul noului Partid Popular Slovac, mai târziu în perioada de glorie a perioadei interbelice chiar și președintele acestuia. A fost un susținător ferm al autonomiei slovace. În perioada începând cu 1918, a fost membru al Consiliului Național Slovac din Martin, fondatorul tiparului Lev, membru al consiliului de administrație al Matica slovenská, președintele Grupului Sf. Vojtech, un camerlan papal și un protonotar apostolic (titluri și grade pontificale). A murit în vara lui 1938 și a fost înlocuit ca președinte al partidului de Jozef Tiso în 1939.

Mormântul generalului Milan Rastislav Ștefanik este situat pe dealul Bradlo, undeva deasupra orașului Brezova, în vestul Slovaciei. Rămășițele trupești ale marelui fiu al națiunii slovace au fost așezate în mormânt î n data 11 mai 1919, iar impozantul monument, realizat din travertin alb a fost construit în anul 1928 după proiectul lui Dușan Jurkovic. Turnurile care străjuiesc mormântul au înalțimea de 12 metri.

Milan Rastislav Štefánik a fost un astronom, politician și general slovac, unul dintre cofondatorii Republicii Cehoslovace, care s-a născut la data de 21 iulie 1880 și a decedat la data 4 mai 1919. A studiat la Bratislava, Sopron, Szarvas și Praga (facultatea de filozofie și astronomie a universității pragheze). A profesat la Observatorul astronomic Meudon – Franța (1904 - 1906) și Observatorul astronomic Mont Blanc – Franța (1906 - 1904). Stefanik a întreprins un număr de expediții în vederea observațiilor eclipselor totale de soare, ca angajat al observatoarelor astronomice franceze în Turkistan, Algeria, Tahiti și Ecuador. Principalele sale activități militare și politice au fost:

General al armatei franceze (1914)
Membru al Consiliului Național Ceh (1916-1918)
Misiuni diplomatice în SUA
Ministru al apărării al Guvernului ceh în emigrație
Organizator al Unităților militare cehe în emigrație (Franța, Rusia și Italia)

Aeroportul internațional Bratislava

Clădirea Radioului național slovac

Castelul Bratislava

Deasupra admiri trei dintre cele mai reprezentative monumente ale culturii și arhitecturii slovace, iar mai jos câteva piese din medalistica, numismatica și filatelia slovacă.

Insignă

Jeton

Monedă coroana slovacă

Moneda euro slovacă

Marcă poștală

Bancnotă lagăr

Bancnotă fantezie

Certificat financiar

Bancnotă cehoslovacă cu supratipar slovac

Acțiune financiară

Bancnotă locală (Dobsina)

xxx

"SĂ-I FIE MINTEA UȘOARĂ!"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2024

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN CAREU DE DEFINIȚII REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Academia de poliție "Alexandru Ioan Cuza"

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 137 din 25 februarie 1991 se înfiinţează Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", instituţie militară de învăţământ superior cu autonomie universitară, subordonată ministrului de interne, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează:

Facultatea de Poliţie, echivalentă cu studii juridice superioare;
Facultatea de Psihosociologie;
Facultatea de Pompieri, echivalentă cu studii superioare în domeniul tehnic, profilul construcţii

Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 1/ 05970 din 15 decembrie 1991, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează Facultatea de Jandarmi, echivalentă cu studii juridice superioare; Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 04817 din 01 februarie 1992, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează Facultatea de Arhivistică, care face parte din structura acestei instituţii de învăţământ superior. Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 04874 din 31 iulie 1992, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează Facultatea de Grăniceri, echivalentă cu studii juridice superioare; Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", denumită în continuare Academia, înfiinţată în baza Hotărârii Guvernului României nr. 137/1991, este este instituţie de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ militar, de ordine şi siguranţă publică. Academia este organizată și funcționează subordinea Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, iar structura organizatorică a instituției și numărul de posturi sunt aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. I/1835/2021 din 14.06.2021. Principalele elemente de structură ale Academiei, cu atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea programelor de studii universitare și postuniversitare, sunt următoarele:

Facultatea de Poliţie;
Facultatea de Pompieri;
Facultatea de Arhivistică;
Departamentul de Studii Doctorale;
Colegiul Naţional de Afaceri Interne;
Centrul IFR / ID (Învățământ cu Frecvență Redusă și Învățământ la Distanță);

Aceasta instituție este precursoarea altor forme de pregătire a polițiștilor (denumire veche – milițieni), după cum urmează:

1949 - Școala de ofițeri miliție din București
1951 - Școala centrală de ofițeri miliție din București
1953 (aprilie) - Școala pregătitoare ofițeri miliție din București
1953 (iunie) - Școala Ministerului Securității Statului nr.7 din București
1957 - Școala M.A.I. nr.2 din București
1960 – Centrul școlar M.A.I.
1962 - Școala militară de ofițeri M.A.I.
1972 - Școala militară de ofițeri a Ministerului de Interne
1990 - Școala militară superioară de ofițeri a Ministerului de Interne

Confex - București - România

Confex România este o companie românească care produce și exportă confecții textile, având filiale în mai multe localități. Compania produce și exportă: compleuri, fuste, pantaloni, fuste-pantalon, rochii pentru femei, veste, jachete, blaizere pentru femei, confectii sport pentru femei: tricouri, pantaloni sport și lenjerie intimă din tricot, din bumbac, din fibre artificiale, din tesaturi in amestec, din bumbac si in, din tesaturi poroase, din fibre artificiale sau din fibre in amestec.

Asociația de vânătoare și pescuit "Diana" - Bucure;ti

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul Asociației generale a vânătorilor și pescarilor sportivi din România.

Diana este zeița vânătorii din mitologia romană, fiind echivalenta cu zeița Artemis din mitologia greacă. Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice și pădurile. Era faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa. Era fiica lui Jupiter și a Latonei. S-a născut în insula Delos și era soră geamănă cu Apollo. La început a fost o zeitate răzbunătoare ulterior devenind binefăcătoare, fiind considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii, era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, ucigând animalele cu arcul cu săgeți. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie. Poza aplicată deasupra o reprezintă pe Diane de Versailles, o copie romană, din perioada imperială, a unui original grecesc sculptat de Leochares (sec. 4 Î.E.N.), păstrată la Muzeul Luvru din Paris. Prin legile din anii 1891 și 1906 s-a oferit dreptul de a vâna și pescui proprietarilor sau arendașilor constituiți în asociații de cel puțin 20 persoane, care dețineau împreună minim 50 hectare de teren. Astfel în anul 1903 la București ia ființă Societatea de Vânătoare și Pescuit Diana sub conducerea lui Ion Sagasta Bălănescu. Astăzi sediul societății este situat pe Calea Moşilor, la nr. 128, Sectorul 2, municipiul București.

Rapid - București

Clubul Sportiv Rapid București, cunoscut ca CS Rapid București, este un club polisportiv care a fost înființat în anul 1923 în București. Istoria clubului începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR". Arena clubului este Sala Rapid, iar clubul este finanțat de către Ministerul Transporturilor. Culorile tradiționale ale echipamentului jucătorilor sunt alb și vișiniu. Alte denumiri ale clubului au mai fost: CS CFR București și CS Locomotiva București. Clubul este organizat pe următoarele secții: atletism, baschet, box, haltere, handbal, judo, karate, lupte, polo, popice și volei. Performanțele clubului se pot sintetiza astfel:

baschet feminin: 9 campionate naționale și 2 cupe ale României
baschet masculin: 1 campionat național
fotbal masculin: 3 campionate naționale, 13 cupe ale României, 1 cupă ligii, 2 cupe balcanice, 1 campionat european feroviar
handbal feminin: 6 campionate naționale, 1 cupă națională, 1 cupa campionilor europeni, 1 cupa EHF, 1 titlu Challeneg Cup
polo pe apă masculin: 13 superliga României
rugby masculin: 12 campionate naționale, 5 cupe ale României, 1 cupă a campionilor europeni
volei feminin: 19 campionate naționale, 1 titlu CEF Challenge Cup
volei masculin: 12 campionate naționale, 3 titluri CEV Champions League

Luptele sunt o disciplină sportivă în care doi adversari se înfruntă direct, folosindu-și forța fizică și tehnica pentru a câștiga puncte prin diverse metode de punctaj. Luptele sunt sport olimpic, la olimpiade întrecerile axându-se pe două stiluri: lupte libere și lupte greco-romane. Luptele sunt organizate pe categorii, după greutatea luptătorilor (pentru seniori, acestea sunt 59, 66, 71, 75, 80, 85, 98 și 130 kg la lupte greco-romane masculin; 57, 61, 65, 70, 74, 86, 97 și 125 kg la lupte libere masculin; și 48, 53, 55, 58, 60, 63, 69, și 75 kg la lupte libere feminin. Ambele tipuri de lupte sunt supervizate de arbitri și judecători, supravegheate de medici, au durata de 2 – 3 minute cu pauze de 20 – 30 secunde și includ multe și diverse reguli de respectat. O luptă liberă poate fi câștigată în modurile următoare:

prin tuș
prin accidentare
prin 3 avertismente date adversarului pe parcursul unui meci
două faulturi la picior

În lupta greco romană se poate câștiga:

prin superioritate tehnică
prin forfait/abandon
prin descalificare
la puncte (având cel puțin 1 punct în plus după celor două reprize).

Intreprinderea de avioane București - Secția de aeromodelism

Asociația sportivă "Aeronautica" 1965

A.S. (Asociația Sportivă) Aeronautica a fost asociaţie sportivă de aviaţie cu vechi tradiţii din Bucureşti. În scopul confirmării şi recunoaşterii calităţii piloţilor români, asociaţia organizează un raid african cu trei avioane de şcoală peste continentul african. La împlinirea a 50 de ani de la eveniment s-a turnat și o medalie. Fondurile necesare raidului au fost asigurate în cea mai mare parte de către Primăria București, care s-a simțit obligată să patroneze un raid de o asemenea anvergură, în cadrul căruia orașul București figura atât ca punct de plecare cât și ca punct de sosire. Subsecretarul de stat al Aerului a asigurat ceea ce era mai important și anume avioanele, motoarele, piesele de schimb etc Se înţelege că avioanele au fost pilotate de "crema" aviaţiei române; George Davidescu şi Gheorghe Jienescu, Alexandru Cernescu și Gheorghe Olteanu; Mihail Pantazi și Anton Stengher. Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aeroportul Băneasa, unde sunt întâmpinați de o mulțime de oameni. Eroii sunt întâmpinați de către înalte personalități ale vremii: miniștrii Apărării și al Aerului, președintele Federației Aeronautice Internaționale, primarul capitalei, comandantul aviației militare etc.

Aeromodelismul este un sport tehnico-aplicativ ce constă în proiectarea, construirea și pilotarea sau lansarea în zbor a aeromodelelor. Un model de aeronavă este o aeronavă la scară redusă, fără pilot și poate fi o replică a unei aeronave existente sau imaginare. Uneori, poate fi modelată doar o parte a unei aeronave. Modelele de aeronave sunt împărțite în două grupe de bază: modele care zboară și care nu zboară. Modelele care nu zboară sunt denumite și modele statice. Modelele statice variază de la modele foarte precise și detaliate produse pentru expunerea în muzee și până la kituri de jucării produse în serie, realizate din polistiren sau rășină. Modelele care zboară variază de la simple planoare de jucărie, realizate din hârtie, balsa, carton sau spumă de polistiren, până la modele electrice la scară, construite din balsa, bambus, polistiren, metal, rășină sintetică, fibră de carbon sau fibră de sticlă, mylar sau alte materiale.Aeromodelul este un model de avion de dimensiuni reduse, care poate zbura sau plana pe o distanță apreciabilă. Se construiesc folosind materiale ușoare cum ar fi baghete de lemn de brad, placaj din lemn de mesteacăn, lemn de balsa, polistiren, fibră de sticlă sau fibră de carbon. Reprezentările pot varia de la simple planoare la

machete la scara redusă.

Întreprinderea de avioane București, denumire actuală - Romaero SA este o companie românească cu capital majoritar de stat, care activează în industria aerospațială. Serviciile sale includ întreținerea aeronavelor, producție, fabricarea de arme, precum consultanță și management. Înainte de 1989 înteprinderea a construit 11 aparate tip Rombac 1-11, avion de pasageri, turboreactor, construit după licența britanică BAC, acesta fiind singurul avion comercial cu reacție construit într-o țară din Europa comunistă, cu excepția celor produse în URSS. În prezent fabrica de la Băneasa are contracte cu Boeing, British Aerospace, Elbit, Gulfstream, Finmeccanic, Bombardier și modernizează avioanele Hercules (produse de compania Lockhead Martin), aflate în dotarea Armatei Române.

A.S.C. Daco Getica - București

A.S.C. Daco-Getica București (pe scurt Daco-Getica; în trecut Juventus București) este un club de fotbal, care în sezonul 2019 – 2020 a evoluat în Liga a II-a, dar s-a retras pe parcursul anului. Din inițiativa lui Ilie Ciuclea, în 1992 a luat ființă Juventus Colentina București, club care oficial nu a avut nicio moștenire cu vechea Juventus, dar a fost înființat pentru a deveni o școală de fotbal care să acționeze ca rampă de lansare pentru tinerele talente. A fost înscris în Liga III pe locul Calculatorul București, vechiul club al cartierului Colentina, care a dispărut prin această manevră, de pe scena fotbalului românesc. Prin diverse tertipuri clubul a încercat să preia ceva din tradiția și continuitatea clubului italian Juventus Torino. dar totul a fost în zadar. Încă sub numele Juventus a evoluat un an în Liga I, după care a retrogradat și urmare a presiunuilor clubului italian a renunțat la numele Juventus alegând numele Daco-Getica cu referire la poporul daco-geți, aparținând ramurii Traci, care au locuit în trecut pe teritoriul României, fiind precursorii poporului român.

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva locuri frumoase ale Bucureștiului de acum sau altădată și chiar unele trimiteri poștale ilustrate.