Epaminonda's Blog.....: SFÂNTUL KITTS

5 DOLARI 1938

1 LIRĂ ȘI 10 CENȚI

SFÂNUL KITTS

Este un stat membru al confederaţiei

Sfinții Kitts şi Nevis,

cu statul de colonie britanică,

situat în Marea Caraibelor (Oceanul Pacific).

În prezent această confederaţie

face parte din uniunea statală politică

şi financiară Statele Caraibiene de Est,

creată în anul 1981 prin

Tratatul de la Basseterre,

care emite bancnontă comună.

Acest și-a câștigat independența

față de Marea Britanie

în data de 19 septembrie 1983.

Statul Sfântul Kitts se întinde

pe o suprafață 168 kilometri pătrați,

numără 35000 de locuitori și

are capitala în orașul Basseterre.

Pe teritoriul acestui stat circulă

dolarul est caraibian identificat prin

litera K mare anexată seriei bancnotei.

Deviza națională a statului este:

Tărâmul frumuseții

Stema oficială:

Steagul oficial de-a lungul timpului:

Fortăreața Brimstome

Catedrala Concepția Imaculată

Biserica anglicană Sfântu George

Deasupra om postat pozele a trei monumente reprezentative

pentru cultura și arhitectura statului Sfântul Kitts, iar

mai jos câteva piese de medalistică de filatelie

și un ecuson din acest stat.

Jeton

Ecuson

Marcă poștală

Monedă

Medalie

Insignă

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Ordinul Virtutea Aeronautică

Primul ordin creat de regele Carol al II-lea, prin Decretul regal nr.2895 din 31 iulie 1930, a fost „Virtutea Aeronautică”, destinat, aşa cum îl arată şi numele, răsplătirii aviatorilor; evenimentul se înscria într-o logică „firească”, având în vedere faptul că acesta a putut să se întoarcă în ţară şi să câştige tronul datorită tocmai unor aviatori care l-au adus pe calea aerului, eludându-se, astfel, ordinele pe care le aveau organele grănicereşti de la frontiere de a împiedica accesul fostului principe moştenitor în România. Este de subliniat faptul că, deşi decoraţii specifice pentru aviatori apăruseră încă din timpul Primului Război Mondial, ele erau mai mici ierarhic (cruci, medalii), România fiind primul stat care, la acea dată, avea un ordin pentru aviatori. Noua distincţie are şi o ierarhie internă mai „ciudată”, cel mai mic grad fiind cel al „crucii de aur”, urmând apoi cele „clasice”: cavaler, ofiţer şi comandor. De asemenea ca o „inovaţie” a fost şi faptul că primele două grade se puteau acorda de câte trei ori consecutiv, pe panglică ataşându-se la fiecare nouă decorare o baretă metalică, practică nemaiuzitată până atunci la nici o decoraţie românească. Ca formă, decoraţia, sub formă de cruce, prelua braţul vertical al ordinului „Mihai Viteazul”, iar braţul orizontal, mai scurt, fiind sub formă unei aripi stilizate. Pe avers, în centru, era aplicat un scut emailat alb pe care era redată acvila românească, încoronată, cruciată şi armată, care avea pe piept un alt scut, emailat albastru, pe care se afla cifra încoronată a regelui Carol II. Pe revers, era înscris anul instituirii, „1930”. Gradele de ofiţer şi de comandor aveau, între braţele crucii, o cunună ovală din frunze de laur emailate verde. Gradul de „cruce de aur” era din metal aurit, neemailat, toate celelalte grade fiind emailate albastru. Panglica ordinului era din rips moarat albastru deschis cu trei dungi argintii, pe centru şi la margini. Baretele metalice care se ataşau pe panglicile celor două grade inferioare la cea de-a doua şi a treia decorare succesivă erau sub forma unor aripi stilizate (asemănătoare braţului orizontal al decoraţiei), care aveau în centru cifra încoronată a suveranului. La instituire, ordinul a fost plasat imediat deasupra „Stelei României”, devenind, în 1930, cel de-al treilea ordin în ierarhia naţională; prin Regulamentul ordinelor şi medaliilor naţionale conferite pe timp de război din decembrie 1938, locul ierarhic al ordinului este scoborât sub Coroana României, devenind, din cauza numeroaselor noi decoraţii create de Carol II şi care aveau întâietate faţă de tradiţionalele decorații Steaua şi Coroana României, abia cel de-al 9-lea ordin din ierarhie. Pentru fapte de arme ale aviatorilor, ordinul primea între braţele crucii două spade încrucişate, modelul „de război” având, ca la toate decoraţiile din această categorie, o lizieră din fir aurit. După abdicarea lui Carol, în septembrie 1940, însemnul ordinului va fi uşor modificat, în sensul înlocuirii cifrei regelui Carol II cu cea a regelui Mihai I. În 1941, prin Decretul Regal nr. 1932 privind decoraţiile de război, locul ierarhic al „Virtuţii Aeronautice” revine la cel iniţial, deasupra „Stelei României” dar, întrucât primul grad al „Virtuţii” era inferior celui de cavaler, pe baretele cu decoraţii erau plasate la început cele două ordine naţionale. Pe lângă ordin, a fost instituit prin Decretul Regal nr. 463 din 24 februarie 1931, Medalia Aeronautică, organizată pe trei clase, decoraţie menită a răsplăti personalul aeronautic de la sol. În 1938, prin regulamentul decoraţiilor de război, denumirea medaliei se modifică, devenind identică cu cea a ordinului, adică „Virtutea Aeronautică”. Însemnul medaliei era circular, pe avers figurând efigia unei tinere cu plete fluturând şi purtând o cască de aviator, iar din poziţia umerilor se sugerează că braţele ar fi întinse lateral, ca pentru zbor; pe reversul medaliei, la partea superioară este redată stema mică a României md. 1921, flancată de două aripi stilizate, care separă o semicunună din frunze de lauri, iar în centru este inscripţia: „PENTRU AERONAUTICĂ/1931”. Panglica medaliei era albastru deschis străbătută central de o bandă argintie. Modelul „de război”, creat în 1938, primea deasupra însemnului două spade încrucişate şi o coroană regală iar la panglică se adăugau cele două benzi marginale aurii. Datorită abrogării împreună cu celelalte decoraţii tradiţionale româneşti, problema reinstituirii acestor distincţii specifice se pune în cadrul lucrărilor Comisiei Speciale a Camerei Deputaţilor. S-a apreciat că, deşi pericolele legate de meseria de aviator nu mai sunt la fel de mari ca în trecut, cota de risc rămâne ridicată, ca şi profesionalismul deosebit de care trebuie să dea dovadă noile generaţii de zburători, aşa că o decoraţie specială se justifică; ceea ce a contat, însă, cel mai mult în hotărârea de a se reinstitui Ordinul „Virtutea Aeronautică” a reprezentat faptul că acesta a fost primul ordin pentru aviatori din lume, fiind vorba de o tradiţie care se cerea păstrată. Noile însemne ale ordinului şi medaliei vor păstra formele generale ale celor din 1930, 1931, tocmai pentru a se păstra tradiţia decoraţiei. Bineînţeles, se operează modificările impuse de noile reglementări ale sistemului: astfel, se renunţă la gradul „crucea de aur” şi se utilizează sistemul „clasic”: cavaler, ofiţer, comandor şi mare ofiţer iar cununa de laur, emailată în verde, ale celor două grade superioare, va fi utilizată, acum, pentru toate gradele decoraţiei acordată ofiţerilor, spre deosebire de însemnele pentru civili care nu au cununa respectivă. Culorile de bază ale panglicii, albastru deschis cu trei dungi argintii, sunt de asemenea menţinute. O deosebire esenţială faţă de reglementările decoraţiilor antebelice este acea că toate gradele ordinului precum şi prima clasă a medaliei au limită numerică şi se anulează posibilitatea acordării, la primele două grade, de trei ori a distincţiei. Aceste noi reglementări care, implicit, limitează numărul persoanelor care pot căpăta „Virtutea Aeronautică”, a fost considerată oportună deoarece, spre deosebire de perioada anilor ’30 când obţinerea de diferite recorduri aeriene era un fapt, relativ, curent, ceea ce ducea automat, conform regulamentului din 1930, la conferirea ordinului, în condiţiile actuale în care aceste performanţe nu mai există, aviatorii români pot fi decoraţi pentru meritele obişnuite, ca în toate activităţile. În ceea ce priveşte forma medaliei, ea se modifică uşor pe revers, înlocuindu-se cifra regală cu stema României precum şi textul inscripţiei care devine: „1930/VIRTUTEA AERONAUTICĂ/2000”.

Comandor Virgil Dragalina - Premiul I - Ediția a VI-a 2019

Virgil Dragalina a fost un erou al marinei militare române, care s-a născut în anul 1890 ca al doilea copil, dintre cei şase (doi băieţi şi patru fete) ai generalului Ioan Dragalina, eroul de la Jiu din timpul Primului Război Mondial. Virgil Dragalina a fost căsătorit cu Virginia (d. 1988) cu care a avut două fete, Ioana şi Opriţa. A urmat o clasă la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, după care a continuat cursurile la Liceul Militar din Craiova (1901) și Liceul Militar din Iași, pe care le-a încheiat în anul 1908. La 1 iulie 1910 a absolvit Școala de Artilerie, Geniu și Marină, din București, fiind avansat la gradul de sublocotenent de marină și repartizat la Divizia de Dunăre, de unde a fost detașat pentru instrucție pe crucișătorul „Elisabeta”, la Divizia de Mare (1910-1915). În această perioadă a fost ambarcat pe un cargou al Serviciului Maritim Român, cu care a navigat timp de șase luni pe linia Constanța-Rotterdam (1912-1913). Revine pe crucișătorul „Elisabeta” până la sfârșitul lunii august 1913. Pentru o perioadă scurtă a fost ambarcat ca însărcinat administrativ pe bricul „Mircea” (1913-1914). Între 1 aprilie și 4 noiembrie 1916 a fost adjutant al comandantului Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Eustațiu. În timpul Primului Război Mondial a luptat pe Dunăre şi pe Nistru, ca ofiţer în marina română. A primit de la tatăl său, prin testament: „Las un nume cinstit şi nepătat, căci toată viaţa mea am jertfit-o pentru a-mi îndeplini serviciul credincios.(…) Niciodată nu am avut altceva în vedere decât îndeplinirea cinstită a datoriei. Sărac am intrat în armată şi sărac părăsesc această lume. Doresc din toată inima (…) să nu se abată niciodată de la datorie, iar cinstea să fie mai presus de toate.” A fost, pe rând comandantul torpilorului „Zborul” din Flota de Operațiuni (1 februarie 1917-1 iulie 1918), comandantul vasului francez „Jeanne Blanche” (1 aprilie – 1 iulie 1918), comandantul vedetei nr. 7 din cadrul Diviziei de Dunăre, la Tighina, pe Nistru (15 octombrie 1918- 26 august 1919). A fost decorat cu Legiunea de Onoare franceză, în grad de cavaler, în anul 1919, şi Ordinul britanic „Victoria”, în grad de comandor, în anul 1921. În anul 1927 este delegat în Italia ca reprezentant al Marinei Regale Române pe şantierele de la Castellammare, în Comisia de supraveghere a construcției distrugătoarelor tip R pe lângă Șantierul Pattison din Napoli (20 august 1927-1 iulie 1929). La întoarcerea în România este numit director al Serviciului Maritim Român. Se pensionează în anul 1944, după ce Serviciul Maritim Român a fost desfiinţat. În anul 1975, la presiunea fiicelor sale care reuşiseră să emigreze în S.U.A. în 1969, respectiv 1971, lui Virgil Dragalina i s-a permis să părăsească ţara cu destinaţia America de Nord. Virgil Alexandru Dragalina a murit la vârsta de 90 ani, în 1980, fiind înmormântat la New York. În memoria sa, începând cu anul 2014, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, la inițiativa și susținerea financiară a doamnei Opritsa Dragalina-Popa, a inițiat Premiul „Comandor Virgil Alexandru Dragalina” pentru cea mai bună lucrare despre soarta militarilor români în lagărele de prizonieri din Uniunea Sovietică, în cel de-al doilea război mondial.

Instructor fruntaș - C.C. U.T.M.

(Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecărora. Aici se încadrează și insigna Instructor fruntaș CC-UTM. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului. Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. De pe insignă nu lipsesc laurii de pe margine simbolizând “victoria finală” în efortul de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”, roata dințată (industrializarea socialistă forțată a țării), banda purpurie (sângele vărsat pe câmpurile de luptă de către înaintași) și desigur tricolorul.

Insigna - Bulgaria

Bulgaria este o țară din Europa de Sud-Est care se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia de Nord la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110 994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Ea și-a câștigat independența în anul 1908, față de Turcia. Poziția sa a făcut din ea ca aici să se întâlnească diverse civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață. Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse disponibile local. Bulgaria este o republică parlamentară unitară cu un grad înalt de centralizare politică, administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene, a Grupului de la Craiova, a NATO și a Consiliului Europei, dar și membru fondator al OSCE.

World Likud România - www worldlikud.org,il

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Nu există informații despre ce ar putea însemna inscripția: “CERC AUTORIZAT – PERSOANĂ JURIDICĂ”și nici înscrisul: ”100” sau despre modul de folosire al acestui jeton. Se cunosc astfel de jetoane realizate și în alte culori.

Piesa medalistică de mai sus este un breloc conferit membrilor World Likud. World Likud este o structură interioară a formațiunii politice israeliene - Partidului Likud, care are misiunea de a înființa organizații (filiale) ale partidului în întrega alume. Filialele World Likud sunt situate în întreaga lume și mențin contactul cu comunitățile evreiești din afara Israelului. Fondatorii ideologici (Zeev Jabotinsky și Joseph Trumpeldor) rămân icoane inspiraționale în cadrul mișcării și, de asemenea, continuă să inspire activitățile World Likud. Servind cu mândrie sub platformele ideologice ale liderilor săi din trecut și prezent, World Likud își propune să sporească sprijinul pentru sionism folosind ramurile sale globale. Partidul Likud a fost fondată în anul 1973 de Menachem Begin și Ariel Sharon, într-o alianță cu mai multe partide de dreapta., astăzi (2023) fiind condus de actualul premier Benjamin Netanyahu.

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII