Prezint aici cele mai recente trei monede comemorative emise de către Banca Naţională a României.
La data de 29 octombrie 2012 Banca Naţională a României a emis o monedă de 10 lei pentru a marca trecerea a 100 de ani de la naşterea cardinalului Alexandru Todea. Parametrii tehnici ai monedei sunt următorii: argint 99,9 %, greutate 31,103 grame, diametrul 37 mm, margine zimţată, calitate proof, tiraj 500 de exemplare. Pe aversul monedei este prezentat portretul lui Alexandru Todea şi anii între care a trăit acesta „1912” şi „2002“; la exterior, inscripţia în arc de cerc „CARDINALUL ALEXANDRU TODEA”. Pe revers este prezentata Catedrala „Sf. Treime” din Blaj, valoarea nominală „10 LEI” şi stema României; la exterior, circular, anul de emisiune „2012” şi inscripţiile „ROMANIA” şi „CATEDRALA SF. TREIME, BLAJ”.
Alexandru Todea (născut la data de 5 iunie 1912 la Teleac, Comitatul Mureş - Turda şi decedat la data de 22 mai 2002 la Târgu Mureş) a fost un episcop român unit, deținut politic. În anul 1984 a fost ales în clandestinitate la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma, recunoscut oficial de autoritățile române în mai 1990. În anul 1991 a fost numit cardinal de către Papa Ioan Paul al II-lea. Ulterior a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 - 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton şi Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiţilor din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult servește drept catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma. Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron în anul 1756. Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj. Pictura cupolei catedralei datează din anii 1748 -1749.
La data de 19 noiembrie 2012 Banca Naţională a României a emis o monedă de 10 lei pentru a marca trecerea a 100 de ani de la naşterea lui George Emil Palade. Parametrii tehnici ai monedei sunt următorii: argint 99,9% , greutate 31,103 grame, diametrul 37 mm, margine zimţată, calitate proof, tiraj 500 de exemplare. Pe aversul monedei este prezentat portretul savantului George Emil Palade şi, în plan secund, o compoziţie simbolizând biologia celulară; la exterior, în arc de cerc, inscripţia „George Emil Palade” şi anii între care a trăit „1912-2008”. Pe revers este prezentată imaginea clădirii Spitalului Colţea, unde George Emil Palade a desfăşurat un stagiu de practică medicală, precum şi o compoziţie sugerând activitatea ştiinţifică a savantului; anul de emisiune „2012”, stema României, inscripţia „Romania” şi valoarea nominală „10 lei”.
In drumul spre descoperirile sale, pentru care este recunoscut pe plan mondial, savantul american de origine romana, distins cu cel mai prestigios premiu in domeniul stiintei, George Emil Palade, si-a petrecut o parte din copilarie si adolescenta pe meleaguri buzoiene, unde tatal sau venise sa predea ca profesor in orasul Buzau. Renumitul cercetator in materie de biologie celulara a fost elev eminent, luindu-si bacalaureatul la liceul "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din oarsul meu, dupa care a plecat la Bucuresti pentru a studia medicina. George Emil Palade s-a nascut la Iasi in anul 1912, noiembrie 12, fiind al doilea fiu din cei trei copii ai lui Emil Palade si a Constantei Palade Cantemir. In perioada 1930-1946 a urmat cursurile Facultatii de Medicina a Universitatii Bucuresti, obtinind calificarea de doctor in medicina dupa care a profesat doi ani ca medic clinician la spitalul Colentina. Iata cum isi motiveaza marele savant decizia de a urma calea cercetarii medicale:"Hotarirea de a ma dedica cercetarii fundamentale a fost dictata de doua motive. Mai intii ma tulbura ideea ca exista o diferenta, aproape o prapastie, intre ceea ce stiam ca medic si sperantele, pe care bolnavii si le puneau in mine. Perspectiva de a deveni medic intr-un cabinet sau intr-un spital ma nemultumea. Suficienta, schematismul si plafonarea careia ii cadeau victime cei mai multi dintre colegi m-ar fi impins, fara indoiala, spre blazare, spre ratarea adevaratei mele chemari, care era incursiunea in necunoscut. Ma interesa sa patrund in profunzimea fenomenelor biologice, sa lucrez acolo unde bintuie indoielile, unde se naste stiinta".Amintesc aici doar citeva dintre realizarile sale stiintifice:
- a creat in anul 1952 fixatorul Palade pentru microscopia electronica (tetraoxid de osmiu 1% in tampon de veronal sodic).
- a descifrat structura ultrafina a mitocondriei.
- a pus in evidenta ribozomii, la nivelul carora se realizeaza biosinteza de proteine. In onoarea sa, ribozomii s-au numit pentru o vreme, in epoca, granulele lui Palade.
- a pus la punct tehnica autocitoradiografiei.
Ca recunoastere a meritelor sale stiintifice incontestabile insusi presedintele american Ronald Reagan l-a distins cu Medalia pentru merite deosebite in domeniul stiintei. Pentru toata munca sa, dedicata stiintei, si presedintele nostru, domnul Traian Basescu l-a decorat in anul 2007 cu cea mai inalta distinctie a Romaniei, Ordinul Steaua Romaniei in grad de Colan. In semn de mare pretuire a faptului ca marele savant si-a petrecut adolescenta in Buzaul meu, Scoala generala de 10 clase din strada Spiru Haret (fosta nr.15) poarta cu demnitate numele "GEORGE EMIL PALADE". Terenul pe care este ridicata scoala a apartinut candva familiei Palade.
Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii. Alături de locul unde este ridicată biserica Colţii de astăzi, a existat o biserică din lemn cu câteva chilii construită de Udrea slugerul pe la 1641. Biserica a rămas fratelui ctitorului – Colţea Doicescu - mare clucer (de la care provine şi denumirea mahalalei „a bisericii lui Colţea clucer”). Ulterior, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul şi ridică în anii 1695-1698, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi, denumită iniţial Mânăstirea Trisfetitele. La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcţionat o şcoală, iar între 1704-1707, a fost construit spitalul cu 24 de paturi „pentru odihna celor neputincioşi”, având spiţerie, case pentru chirurgi şi „o şcoală de ştiinţe” cu odăi pentru dascăli şi alte acareturi. Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, atunci când s-a ridicat şi Turnul Colţei cu intrarea în incintă - fiind cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888. Spitalul actual a fost construit între 1867-1888 de arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză. Acesta a fost ridicat pe locul altuia - reclădit între 1836-1842 după planurile arh. Heinrich van Fausser, antreoprenor fiind arh. Conrad Schwink (cf. Ioana Cristache-Panait: Spitale bucureştene până în pragul sec. al.XX-lea, articol în revista Arhitectura). În anii 2008-2010, Spitalul este în curs de amplă renovare şi completare cu noi pavilioane. Spitalul Colţea şi biserica sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino(1640-1716). Acesta era fratele domnului Ţării Româneşti - Şerban Cantacuzino (1634-1688). Statuia în marmură de Carrara este opera sculptorului Karl Storck şi a fost realizată la 1869.
La data de 17 decembrie 2012 Banca Naţională a României a emis o monedă de 10 lei pentru a marca Istoria aurului românesc - Patera din Tezaurul de la Pietroasa, judeţul Buzău. Parametrii tehnici ai monedei sunt următorii: aur 99,9%, greutate 1,224 grame, diametrul 13,92 mm, margine zimţată, calitate proof, tiraj 500 de exemplare. Pe aversul monedei este prezentat un grup de personaje de pe patera din Tezaurul de la Pietroasa, valoarea nominală „10 LEI” şi stema României; la exterior, în arc de cerc, anul de emisiune „2012” şi inscripţia „ROMANIA”. Pe revers este prezentat personajul feminin din centrul paterei suprapus peste o reprezentare în perspectivă a acesteia; la exterior, inscripţiile în arc de cerc „PATERA” şi „TEZAURUL DE LA PIETROASA”.
Tezaurul de la Pietroasa (Pietroasele), cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur” a fost descoperit în lunile martie - aprilie 1837 de către doi ţărani (Ion Lemnar şi Stan Avram) în timp ce luau piatră de construcţie pe dealul Istriţa (altitudine 750 m), de pe raza comunei Pietroasele. Din tezaurul compus iniţial se pare din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.
Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur:
- un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt în patru bucăți, la puţin timp după descoperire;
- o cană (oenochoe), cu înălţimea de 37 cm; a fost reconstituită, fiind deteriorată după descoperire.
- o pateră (platou mai mic) cu decor în relief şi o statuetă în centru; statueta reprezintă un personaj feminin cu un pahar în mâini, aşezat pe un tron împodobit cu un vrej de viţă de vie.
- un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice.
- un colan simplu;
iar şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase:
- un colan cu balama;
- patru fibule, un fel de broşe folosite la prinderea veşmintelor.
- două vase poligonale, unul octogonal şi altul dodecagonal.
Datarea tezaurului şi atribuirea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât şi de la inscripţia de pe colan care sugerează un neam germanic. Prima ipoteză atribuie tezaurul vizigoţilor conduşi de Athanaric, care s-au refugiat în Imperiul Roman odată cu apropierea hunilor, tezaurul fiind îngropat cel mai târziu în anul 381 e.n. A doua ipoteză îl atribuie ostrogoşilor, din prima jumătate a secolului al V-lea. Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost cumpărat de la ţăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parţial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a ţi adus în atenţia lumii ştiinţifice a vremii. Popularitatea internaţională a dobândit-o în urma Marii Expoziţii Universale de la Paris – 1867, când a fost restaurat ţi expus sub supravegherea lui alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologică Le Trésor de Pétrossa(1887 - 1900). La sfârşitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichităţi din Bucureşti.A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripţia a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră. În toamna aceluiaşi an a fost restaurat la Berlin de către specialistul german Paul Telge, şi a căpătat aspectul pe care îl ştim şi azi. În 1917 a fost trimis în Rusia împreună cu tot tezaurul naţional, şi s-a întors de acolo în 1956. Din 1971 este expus la Muzeul Naţional de Istorie al României.
Patera este un termen care desemnează în spaţiul de tradiţie greco-romană un vas folosit pentru libaţii. Libaţia este un act ritual din antichitate care constă în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. în semn de omagiu adus divinității sau, adaptat la timpurile prezente, închinarea unui pahar cu băutură în cinstea cuiva, la o petrecere. Patera tezaurului de la Pietroasa este un platou cu diametrul de 26 cm, în greutate de 2102,05 grame, datat secolul al V-lea E.N., specific şcolii romano-bizantine fiind lucrat din două foi groase de aur, sudate cu multă măiestrie către margine Partea exterioară a rămas netedă şi nedecorată. Partea interioară are în schimb un ornament bogat dispus în registre concentrice: o friză principală cu 16 personaje în diferite atitudini şi spre centru una mai îngustă cu şase animale şi un om. În mijlocul paterei este montată o statuetă, un personaj feminin cu un pahar în mâini, aşezat pe un tron împodobit cu un vrej de viţă de vie.
***
DOUĂ EPIGRAME
DIN VIAŢĂ
de Vasile Larco - Iaşi
_____________xxXxx_____________
CĂTEVA
PLACHETE ROMÂNEŞTI
Conform DEX (Dicţionatului explicativ al limbii române), placheta este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).
125 de ani de la înfiinţarea
Comisiei Europene Dunărene
1856 - 1971
Nava "Republica Populară Română"
N.R. - Bătută de Cercul numismatic C.C.A.
Nava "Republica Populară Română" a fost nava
de inspecţie fluvială a Comisiei Europene Dunărene.
Comisia Europeană a Dunării (1856-1938) a fost un organism internaţional înfiinţat după încheierea Războiului Crimeii şi semnarea Tratatului de pace de la Paris din 18/30 martie 1856 şi care stabilea neutralitatea Mării Negre, retrocedarea către Moldova a trei judeţe din sudul Basarabiei şi libera circulaţie pe Dunăre, aflată sub supravegherea unei comisii internaționale. Aceste decizii politice reflectau noile interese economice în zonă ale puterilor occidentale. Comisia Europeană a Dunării a ajutat la modernizarea localităţii Sulina şi a regiunii înconjurătoare. Odată cu apariţia acestui organism internaţional, s-au rezolvat, în mare parte, problemele legate de traficul ilicit şi de banditism. Sir Charles A. Hartley, numit „Părintele Dunării”, a fost în perioada 1856 - 1871 inginerul-şef al CED. După acest an şi până la decesul său din 1905 el a fost consultant pe probleme de navigaţie fluvială şi maritimă şi a participat la construirea şi modificarea a numeroase porturi, printre care şi cel din Constanţa. Hartley a fost iniţiatorul numeroaselor lucrări tehnice din Delta Dunării, care şi-au pus amprenta pe navigaţia fluvială din zonă până în zilele noastre. El este autorul soluţiilor de regularizare a cursului Dunării, prin amenajarea provizorie a părţii maritime a braţului Sulina şi a regularizării întregului braţ Sfântul Gheorghe în vedera utilizării pentru navigaţie. Dacă în cazul braţului Sfântul Gheorghe, costurile uriaşe presupuse de proiect au împiedicat declanşarea lucrărilor, succesul neaşteptat al lucrărilor iniţiale de pe braţul Sulina a dus la continuarea lucrărilor pe întreaga sa lungime, nu doar pe porţiunea maritimă. Sus este reprezentat steagul Comisie Europene a Dunării.
Partidul Naţional Liberal lui D.A.Sturdza
în amintirea aniversării sale de 70 ani - 1903
Labor improbus omnia vincit
Această plachetă este confecţionată din bronz
şi are dimensiunile de 135 / 251 mm.
Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu - (născut 10 martie 1833 la Miclăuşeni, judeţul Iaşi şi decedat 8 octombrie 1914 la Bucureşti) a fost un academician, om politic român şi în patru rânduri prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, preşedintele Academiei Române între anii 1882 - 1884. Educat la Academia Mihăileană, şi-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mişcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu. În anul 1899 a fost ales lider al partidului, ca succesor al lui Ion Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deşi un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naţionalism, dispreţuind tot ce era "străin" şi făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică şi industrială a României. A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în NUMISMATICA ROMÂNEASCĂ. A murit într-un spital de boli mintale.
F.R.Schi - Bob
(Federaţia română de schi - bob)
(plachetă sportivă)
Această plachetă cântăreşte 124 de grame
şi are dimensiunile de 75 / 59 mm.
Federaţia
Română de Schi Biatlon, înfiinţată în octombrie 1924,
reuneşte 60 de cluburi sportive de profil din ţară, cu un total de aproape
2000 de sportivi de performanţă (legitimaţi). Anual, sub egida Federaţiei
Române de Schi Biatlon se organizează competiţii sportive naţionale pe pârtiile
de pe Valea Prahovei (Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal), Poiana Braşov, Râşnov,
Cheile Gradiştei, Vatra Dornei, Sibiu, Harghita, Petroşani şi Reşiţa (Semenic).
Apariţia bobului ca sport, în România, se situează în jurul anului 1909, când de fapt se semnalează primele coborâri. Intreaga activitate se reducea la câteva zile pe an, în preajma sărbătorilor de iarnă. Incepând cu anul 1910, apar şi întreceri organizate sub titulatura de „concursurile pentru sporturile de iarnă”, pretenţios numite astfel, participarea fiind foarte modestă. Tot în acest an apar primele articole în presă, care prezintă noul sport, dau amănunte asupra echipamentului, noţiuni de tehnică, de conducere etc. Această publicitate va stârni o adevărată vogă a bobului la Sinaia, dar acesta va rămâne totuşi practicat de un cerc restrâns de amatori, bogaţi. Până în 1916, concursurile se defăşoară cu regularitate la Sinaia, alături de cele de sanie şi scheleton, fără reglementări precise. O confirmă prezenţa în boburi a 2, 4, 5, 6 persoane, formarea echipajelor mixte, fără categorii de vârstă, pilotarea bobului de către femei, folosirea aceluiaşi bob de mai multe echipaje constituite ad-hoc etc. Primul câştigător al unui concurs de bob din 1910 este N. Filiti, iar la echipajele multiple, „Cercul Sportiv Român”. In 1911, prezenţa femeilor în bob este foarte activă. Le vom găsi atât în proba rezervată lor, cât şi în echipaje alături de bărbaţi. Concursurile sunt organizate la 3 probe: bob – 2 femei, bob – 2 bărbaţi şi 2–5–6 persoane. Câştigătorii: Natalia Darvari (femei), Jean Costinescu (bărbaţi) şi echipajul multiplu „Societatea Săniuţa”. Infiinţarea, în 1912, a Federaţiei Societăţilor de Sport din România (FSSR), în cadrul căreia funcţiona „Comisia pentru Sporturile de Iarnă”, are darul de a coordona şi impulsiona practicarea bobului. In anul 1913, nu este consemnată nici o activitate (din lipsă de zăpadă); concursurile sunt reluate în 1914, dar cu un succes mult redus faţă de anii precedenţi. Pentru prima dată, se organizează un concurs naţional interşcolar de bob, câştigat de echipa Liceului „Gh. Lazăr” din Bucureşti. Tot în 1914, la „Concursul naţional de bob”, participă şi un echipaj format din turişti germani, care ocupă locul III. Concursul este câştigat de echipajul Şcolii Evanghelice din Capitală. Prin participarea echipajului german la concurs, s-a făcut cunoscută şi în străinătate activitatea bobistică de la noi. Activitatea este reluată – cu entuziasm – în 1920. Apar centre noi de bob, la Braşov, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Iaşi. Se practica, în general, un bob de stradă, pe drumuri de munte, pe pârtiile de schi de la Postăvar şi de la Poiana Braşov. Mai sus am postat logo-ul Federaţiei Române de Bob şi Sanie şi Schi - Biatlon .
Campionatele internaţionale de atletism
R.P.R - octombrie 1953
(plachetă sportivă comunistă)
Această plachetă are dimensiunile de 69 / 49 mm.
_____________ooOoo_____________
Hutt River - micronaţiune virtuală - 50 cent 970
Hutt River este o monarhie constituțională, ereditară și democratică. Numără 20000 de locuitori, este situat în vestul Australiei, se întinde pe 76 km.p.,şi-a proclamat independenţa, desigur formală, pe data de 21 aprilie 1970 şi este condusă de prinţul Leonard.
Prinţul Leonard, nume complet Leonard George Casley, este suveranul statului Hutt River, născut în anul 1926, conduce din anul 1970 .
Câteva ordine decorative marginale
de pe acţiuni braziliene
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - ANNO DOMINI - MMXII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu