Epaminonda's Blog.....: SLAVONICE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea cehă SLAVONICE, regiunea BOHEMIA

DE SUD și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.

Biserica

Piata Primăriei

Piața Păcii

Poarta Jemnika

Trimiteri poștale ilustrate

Arhitectura locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU TEMATIC REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Regele Ferdinand I - 50 euro cent

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit urmîtorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrnd armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Poșta Română

Poşta Română asigură expedierea și primirea în ţară sau în străinătate scrisori, colete, cărţi, ziare sau reviste, sume de bani, documente şi pachete, în sistem de viteză standard (prioritar sau neprioritar) sau prin intermediul curierului rapid (Prioripost, Ultrapost, EMS). Poșta Română asigură și o gama variată de servicii publicitare care răspund tuturor așteptpărilor și buzunarelor. Astfel cu Postmesager, serviciul de distribuire fluturași și pliante publicitare puteți distribui materiale de diverse dimensiuni atât în zona în care aveți afacerea, cât și la nivelul unui cartier, sector sau chiar oraș. Dacă afacerea este de interes larg puteți distribui chiar și la nivelul unor regiuni sau al României. Dacă vă interesează anumite segmente de clienți, puteți alege din multiplele opțiuni de livarare, urmând a selecta împreună zonele în care doriți să distribuiți materiale publicitare, de fluturași până la pliante. Dacă doriți să atingeți categoriile largi de public care frecventează oficiile poștale, puteți alege Livrarea la Ghișeu, iar materialele publicitare vor fi expuse la ghișeele oficiilor poștale. Tot acolo, cu ajutorul serviciului Postafiș puteți să expuneți afișe care promovează afacerea dvs., alegând zona și perioada. Poșta Română oferă, pe baza contractelor încheiate cu diverși parteneri, posibilitatea de a efectua operațiuni în numerar, prin subunitățile poștale, pentru plata facturilor/documentelor de plată pentru utilități, telefonie, internet, televiziune prin cablu etc. emise de parteneri. De asemenea, puteți efectua plata polițelor de asigurare, a taxelor și impozitelor și poți achita ratele la credite și împrumuturi sau poți alimenta un cont curent sau card. Mai mult, puteți cumpăra coduri de reîncărcare pentru servicii preplătite (telefonie mobilă, televiziune prin satelit etc.) sau să achiziționați rovinieta. Totodata, poșta pune la dispoziţie şi alte servicii: închiriere căsuţă poştală, contractare abonamente publicaţii, servicii de retail, servicii de schimbare destinaţie, servicii de copiere, poliţe de asigurare, vânzare bilete la concerte, spectacole şi întreceri. Poșta Română vă oferă, pe baza contractelor încheiate cu diverși parteneri, posibilitatea de a efectua operațiuni în numerar, prin subunitățile poștale, pentru plata facturilor/documentelor de plată pentru utilități, telefonie, internet, televiziune prin cablu etc. emise de parteneri. Despre poșta română în actualul sens al cuvântului se poate vorbi cam de prin secolul al XIV-lea, odată cu constituirea statelor feudale independente Moldova și Țara Românească. Domnitorii români au dus întotdeauna o politică externă activă şi erau la curent cu toate evenimentele internaţionale din acele timpuri. Domnii aveau curieri cunoscuţi sub numele de „călăraşi” şi „lipcani” care străbăteau cu repeziciune distanţe mari. Creşterea numărului călăraşilor a dus la apariţia olacului. Locuitorii satelor şi târgurilor aflate pe traseu erau obligaţi să pună la dispoziţie aşa-numitul „cal de olac”, să întreţină caii şi să se ocupe de procurarea nutreţului. Poşta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor şi solilor străini şi foarte rar ale particularilor. În secolul al XVI-lea poşta a trecut sub autoritatea marelui postelnic şi nu a cunoscut modificări notabile până la mijlocul secolului al XVII-lea când au fost introduse relee de poştă, cunoscute sub denumirea de menziluri. Cheltuielile necesare întreţinerii şi înfiinţării menzilurilor, procurării furajelor, a olacelor, a cailor şi plata slujbaşilor au fost suportate de ţărani şi de târgoveţi până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotărârea reorganizării poştelor, statul urmând să preia cheltuielile care până atunci erau suportate de ţărani. Sumele necesare urmau să fie acoperite prin dări puse asupra satelor şi târgurilor. În octombrie 1775, Alexandru Ipsilanti, domnitorul din Ţara Românească, a adus modificări sistemului, hotărând ca statul să preia cheltuielile. La conducerea menzilurilor au fost numiţi căpitani de menzil sau de poştă, iar caii urmau să fie cumpăraţi cu bani din vistieria ţării. Poşta era condusă la nivel central de doi căpitani de poştă cu reşedinţa la Bucureşti. În Ţările Române funcţionau la începutul secolului al XIX-lea şi serviciile poştale ale Austriei şi Rusiei. Poşta austriacă şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriile Principatelor Române între anii 1718-1869 cu anumite perioade de întrerupere. Poşta imperială rusă şi-a început activitatea în Principatele Române în urma tratatului de la Kuciuc Kainargi din 21 iulie 1774, care a încheiat războiul ruso-turc din 1768-1774. Rusia a câştigat unele privilegii printre care şi dreptul de înfiinţa consulate şi oficii poştale în Moldova şi Ţara Românească. După revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu şi revenirea la domniile pământene în 1822, a început o perioadă de dezvoltare economică, influenţată de dezvoltarea relaţiilor comerciale. Au contribuit la îmbunătăţirea şi modernizarea serviciului poştal Grigore Ghica în Ţara Românească în perioada iunie 1822 - aprilie 1828 şi Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova în perioada iunie 1822 -aprilie 1828. S-a mers pe linia concesionării poştelor, iar în urma Păcii de la Adrianopol, a fost ridicat monopolul asupra produselor Ţărilor Române, asigurându-se comerţul liber, lărgirea pieţei interne şi intrarea economiei româneşti în circuitul internaţional. În Moldova şi Ţara Românească au fost înfiinţate serviciile de transport pentru călători, mărfuri şi corespondenţă, s-au organizat licitaţii pentru concesionarea poştelor şi au fost introduse servicii de diligenţă. În luna august 1841, în Țara Românească s-au introdus trăsurile numite „braşovence” pe rutele spre Brăila, Giurgiu, Câineni şi Focşani. În 1846 s-a luat hotărârea ca gropurile (săculeţele sigilate) de bani care aparţineau statului sau particularilor să fie expediate prin poştă pe răspunderea anteprenorilor. În vara aceluiaşi an, la cererea mai multor comercianţi, la Bucureşti s-a înfiinţat primul oficiu poştal. În timpul domniei lui Grigore Alex. Ghica (1849-1853; 1854-1856) în Moldova s-a înfiinţat un serviciu poştal oficial pentru transportul corespondenţei între reşedinţele ţinuturilor şi cele ale plaselor. Între plase şi comune corespondenţa se făcea prin intermediul dorobanţilor călări şi a vătăşeilor speciali ai comunelor. În fiecare judeţ au fost înfiinţate oficii poştale, fapt care a dus la apariţia funcţiei de factor poştal.

Insigna sportivă F.R.J. (Federația Română de Judo)

Federația Română de Judo (FRJ), este organismul de conducere activității de judo din România. Înființată în data de 21 mai 1968, este membră a Comitetului Olimpic Sportiv Român (COSR), a Federației Internaționale de Judo (IJF) și a Uniunii Europene de Judo (EJU). Prima sesiune de antrenament a fost susținută de Takesse Matusaka și Sheizi Shinomaki. În primăvara anului 1969 au avut loc primele campionate internaționale românești. În anul 2019, erau legitimați la FRG, 3897 de sportivi, 183 de antrenori, 45 de instructori și 87 de arbitri. Adresa de corespondență a federației este: Strada Vasile Conta, nr.16, Sector 2, București. Judoul este o artă marţială japoneză modernă. În anul 1882, pornind de la principiile tradiționalului jujutsu și păstrând tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo. Principiile sale se bazează pe folosirea supleței în locul forței brute, fiind eliminate loviturile și unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări și luxări. Sus am postat logo-ul Federaţiei Române de Judo. Câteva repere în devenirea acestui sport în România sunt:

Prima medalie dobândită de români la un Campionat European pentru seniori a fost o medalie de bronz la Ludwigshafen în 1977; câștigată de Szabo Arpad - în categoria 63 kg.
Echipa masculină a României a ajuns pe locul trei. Acest succes inițial a fost în mare parte atribuit muncii coreanului Han Chan-He. Primul campion european la judo din România a fost Vlad Nicoale - a devenit campion la Viena în cadrul Campionatelor Europene de judo din 1980 la categoria 71 kg.
Prima medalie (de argint) la Campionatul Mondial a fost câștigată de Constantin Nicolae - Campionatul Mondial de judo din Maastricht în 1981, categoria 65 kg.
Primele medalii olimpice au fost două medalii de bronz obținute de Mircea Frățica -78 kg și Mihai Cioc - categoria Open la Jocurile Olimpice de vară din Los Angeles 1984.
Primul campion mondial a fost Alexandru Lungu, categoria de greutate +95 kg, la Campionatul Mondial de Juniori din Cairo 1994.
Prima medalie la feminin a fost una de argint în cadrul Campionatului European din Birmingham în 1995, adusă de Simona Richter în categoria de greutate deschisă.
Primul campion olimpic este Alina Dumitru, 48 kg, JO – Beijing 2008
Primul Campionat pe echipe a fost câstigat de Judo Club Liberty Oradea în 1999 la Campionatul European pentru Cluburi.
Iulian Surla și Aurelian Fleisz sunt Campioni ai competiției Kata la nivel European în 2011 la Praga.
Vízer Laszlo Mariusz, născut în Tenke (Tinca) România, a fost președintele EJU (European Judo Union) în perioada 2000-2997, din 2007 până în prezent este președintele IJF (International Judo Federation) cu o contribuție imensă la dezvoltarea judo-ului în întreaga lume.

Festivalul național CÎNTAREA ROMÂNIEI

1983 - 1985 locul II

Festivalul național „Cântarea României” a fost un ansamblu de manifestări culturale din perioada regimului comunist, organizate de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost inaugurat în anul 1976, după primul Congres al culturii și educației socialiste din 2-4 iunie același an. Denumirea a fost inspirată de eseul omonim „Cântarea României”, al lui Alecu Russo. „Cântarea României” era definită ca un „festival al educației și culturii socialiste…, amplă manifestare educativă, politico-ideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural național și universal.” Implicația directă era că orice creație artistică, dar și tehnică, orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric, reprezentație teatrală, etc. trebuiau să obțină aprobarea „activiștilor” responsabili cu Cântarea României, prezenți în fiecare întreprindere și în fiecare sat. Motivul real al înființării festivalului a fost promovarea artiștilor „populari” și înlocuirea artei culte cu arta populară, singura care, în viziunea conducătorului, ar fi trebuit sprijinită.

România - Guvern

Guvernul României reprezintă, conform Constituției, autoritatea publică a puterii executive, alături de Președinte. Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază un Program de guvernare. El funcționează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament, în baza Programului său de guvernare. Principalele sale îndatoriri sunt asigurarea realizării politicii interne și externe a țării și exercitarea conducerii generale a administrației publice. Guvernul se compune dintr-un lider numit prim ministru și un număr variabil de miniștri care conduc ministere specializate pe anumite domenii, cu numeroase agenții și instituții cu diferite grade de subordonare în cadrul executivului. Sediul Guvernului României se află în Palatul Victoria din București. Numirea guvernului se face de Președintele țării pe baza votului de încredere acordat de către parlament. Nominalizarea candidatului pentru postul de premier se face de către președinte după consultări cu partidele politice ori coaliția care deține majoritatea în parlament. După nominalizarea acestuia, candidatul trebuie să propună un program de guvernare și o listă completă de propuneri pentru posturile ministeriale într-un termen de 10 zile. Odată aceste sarcini îndeplinite premierul desemnat solicită Parlamentului, în ședință comună, votul de încredere. După consultarea președinților celor două camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele poate dizolva Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări.

Insigna - La mulți ani! 1978

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată în regimul comunist ce se oferea între șefi de instituții, cu statut de reciprocitate, împreună cu o felicitare, fără a avea vreo conotație aparte ci doar pentru a marca sosirea unui an nou, care se dorea a fi și mai bun în ceea ce privește realizările productive.

Ele erau confecționate din metal mort, multe erau emailate și inscripționate simplu cu LA MULȚI ANI și anul care venea. Suplimentar unele aveau reprezentat un brăduț, un clopoțel sau o creangă de brad.

____________ooOoo____________

MARCĂ POȘTALĂ

DOCUMENT ISTORIC