Epaminonda's Blog.....: Mo - M

În data de 25 iulie 2025 Banca Națională a Moldovei a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă care omagiază pasărea Ciuful de Câmp. Moneda prezintă pe avers Stema Republicii Moldova; anul emisiei „2025”,inscripția „REPUBLICA MOLDOVA” în arc de cerc; „Ag 999”, valoarea nominală „50 LEI” și „22,0 g” în exergă, iar pe revers în plan secund un peisaj stilizat cu linii curbe și silueta unei păsări în zbor, în partea de sus, inscripția cu majuscule „CARTEA ROȘIE” în arc de cerc iar în partea de jos inscripțiile „Ciuf-de-câmp/ Asio flammeus”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt:

Data emiterii – 25 iulie 2025
Emitent – Monetăria Statului Român la comanda BNM (Băncii Naționale a Moldovei)
Seria – Cartea roșie a Republicii Moldova
Tema - Ciuful de Câmp
Valoare nominală - 50 lei;
Calitate - proof;
Metal: argint;
Compoziție: 999/1000;
Greutate: 22 grame;
Diametru - 35 mm;
Formă - rotundă;
Margine - zimțată
Tiraj - 250 exemplare
Autorul designului (revers) – Valeria Cărăușu.

Ciuful de câmp - denumire științifică - Asio flammeus- este o specie de pasăre din genul bufniței (Asio) din familia Strigidae. Bufnițele din genul Asio sunt numite bufnițe cu urechi, datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La Asio flammeus, aceste „urechi” nu se remarcă de obicei; ei le ridică doar în situații de apărare. Arealul speciei cuprinde suprafețe deschise, cu verdeață. Cuvântul flammeus se traduce din latină ca „arzător”, „de culoarea focului”. Ciuful de câmp este o bufniță de mărimi medii, cu o lungime de 34–43 centimetri și o greutate de 206–475 grame. Are ochi mari, un cap relativ mare, gât scurt și aripi lungi. Ciocul este scurt, negru și în formă de cârlig. Penele sunt de culoare închisă, aranjate pestriț. Zborul este nelinear, din cauza bătăilor de aripi lipsite de ritm, care îl fac să pară un liliac în zbor. Anvergura aripilor variază între 85 și 110 centimetri. Femelele sunt un pic mai mari decât masculii. Ochii galben-portocalii sunt înconjurați de inele negre, cu efect de rimel, iar două „discuri” deschise la culoare învăluie ochii ca o mască de carnaval.
Ciuful de câmp este răspândit pe toate continentele în afară de Australia și Antarctida, astfel, ea este una din păsările cu cel mai extins areal. Ciuful de câmp atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. În Europa și America de Nord sezonul de depunere a ouălelor începe la mijlocul lunii martie culminând în aprilie. În acest răstimp, păsările se pot aduna în stoluri. Pentru a cuceri femela, masculul execută acrobații complexe în zbor, aterizând în cuibul ei într-o manieră grandioasă. Ciufii de câmp își amenajează cuiburile în spații deschise, ca preria, tundra, savana, lunca. Cuiburile propriu-zise sunt confecționate din frunze, fire de iarbă și pene. Femela depune 4–7 ouă; acest număr poate varia până la 12 ouă în anii în condiții de abundență a hranei. Clocirea are loc o dată pe an. Ouăle sunt clocite de femelă timp de 21–37 de zile. Primele pene apar la puișori puțin peste patru săptămâni după ce aceștia ies din ouă. Pentru a ține prădătorii departe de cuib, ciufii de câmp obișnuiesc să o momească prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici. Ciuful de câmp scoate sunete asemănătoare lătratului cățeilor. Apelul este prezentat atât în zbor cât și în relaxare. Țipete mai ascuțite pot fi auzite în sezonul împerecherii. În timpul iernii, pasărea este, în general, liniștită.

În data de 18 aprilie 2025 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă de argint cu tema: 100 de ani de la instalarea monumentului Lupoaica romană cu Romulus și Remus. Pe aversul monedei este reprezentată Stema Republicii Moldova și marcate inscripțiile: anul de emisiune „2025”, inscripțiile „REPUBLICA MOLDOVA” în arc de cerc „Ag 999”, valoarea nominală „50 LEI” și „22,0 g” în exergă. Pe reversul monedei este reprezentată imaginea lupoaicei pe un postament alimentând copiii gemeni Romulus și Remus și marcate inscripțiile: „100 de ani de la instalarea monumentului”, „LUPOAICA ROMANĂ CU ROMULUS ȘI REMUS • CHIȘINĂU •” în exergă și „DA. DE LA ROMA VENIM/ DIN DACIA TRAIANĂ/ M. EMINESCU”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele:

Data emiterii – 18 aprilie 2025
Emitent – Regia Autonomă Monetăria Statului Român la comanda Băncii Naționale a Republicii Moldova
Valoare nominală: 50 lei
Calitate: proof
Metal: argint
Compoziție: 999/1000
Greutate: 22,0 grame
Diametru: 35 milimetri
Formă: rotundă
Margine: zimțată
Tiraj: 300 exemplare
Gravorul reversului – Valeria Cărăușu

Statuia Lupoaicei (Lupa Capitolina) din Chișinău, opera sculptorului Ettore Ferrari, a fost dăruită de municipalitatea orașului Roma în primii ani după Unirea Basarabiei și Bucovinei cu România, mai precis, anul 1921 pentru a aminti originea romanică a populației băștinașe din Basarabia și romanitatea lingvistică comună. Statuia a fost instalată în fața clădirii în care “Sfatul Țării“ (Parlamentul Basarabiei la data Marii Uniri) a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul "Facultății de Științe Agricole"). O dată cu anexarea sovietică în urma pactului Hitler-Stalin, statuia a fost topită de către ruși care o socoteau simbol al fascismului italian și al imperialismului român. După obținerea independenței Republicii Moldova în anul 1990,, "Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni" a realizat o replică a statuii, pe care a dăruit-o noului stat, de aceeași obârșie latină. Statuia a fost instalată în fața “Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chișinău. Odată cu venirea comunistilor rusofoni la putere, anul 2001, simbolurile latinității poporului au ajuns a fi din nou marginalizate. Ulterior Lupoaica a fost demontată de pe soclu pentru restaurare și în ciuda faptului că unii donatori se oferiseră să o refacă, ea zace și acum în subsolul Muzeului. Există mărturii că lucrările de restaurare au fost zădărnicite din motive politice. După constituirea Alianței pentru Integrare Europeană, în iulie 2009, un șir de proiecte culturale înghețate de guvernarea comunistă au primit undă verde. Astfel, o nouă donație din partea "Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni" a permis realizarea unei noi copii (reproduceri) a statuii originale din 1921, care a fost reinstalată pe soclul ei la data de 1 Decembrie 2009.

În data de 2 mai 2025 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă de argint cu tema: Vasile Lupu. Pe aversul monedei este reprezentată Stema Republicii Moldova și marcate inscripțiile: anul de emisiune „2025”, inscripțiile „REPUBLICA MOLDOVA” în arc de cerc „Ag 999”, valoarea nominală „50 LEI” și „22,0 g” în exergă. Pe reversul monedei este reprezentată efigia lui Vasile Lupu și pecetea domnitorului precum și inscripția: ”VASILE LUPU 1634 - 1653“ în arc de cerc.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele:

Data emiterii – 02 mai 2025
Emitent – Regia Autonomă Monetăria Statului Român la comanda Băncii Naționale a Republicii Moldova
Valoare nominală: 50 lei
Calitate: proof
Metal: argint
Compoziție: 999/1000
Greutate: 22,0 grame
Diametru: 35 milimetri
Formă: rotundă
Margine: zimțată
Tiraj: 500 exemplare.
Gravorul reversului – R.A.Monetăria Statului, România

Vasile Lupu a fost domn al Moldovei de două ori: în perioada aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653. El s-a născut în anul 1595 și a decedat la data în anul 1661. Vasile Lupu era de origine greacă după tatăl său Nicolai Coci, membru al unei familii influente și bogate din Epir, mama lui fiind însă de origine românească. Om bogat, ambițios, mândru, a ocupat tronul Moldovei urmare a răscoalei provocate de venirea grecilor noi în țară. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie liniștită dacă n-ar fi avut ambiții mari, gândindu-se și la stăpânirea Munteniei și chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab, pe care îl învinge și alungă din țară, urmare a bătăliei de pe Teleajen. În unele reprezentări contemporane, Vasile Lupu apare purtând pe cap cuca turcească, iar în altele, o coroană imperială de inspirație bizantină, timbrată cu capul de bour și cu acvila bicefală, reprezentări sugestive pentru cele două componente ale politicii sale: supus al Porții și protector al ortodoxiei. De la Vasile Lupu s-a păstrat un document emis la 1 noiembrie 1639, care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, care, ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuairie 1859. În 1644 se împacă cu principii din Muntenia și Transilvania. În amintirea acestei înțelegeri, Vasile ridică biserica Stelea la Târgoviște, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova. Este eliminat de la domnie două două lupte pierdute cu Gheorghe Rakoczy II ce viza tronul Poloniei, cu ajutorul Moldovei, ce s-a lăsat întârziat. Fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde și-a aflat sfârșitul.Ulterior, osemintele sunt aduse la Iași, fiind reînhumate în biserica Trei Ierarhi, alaturi de ceilalți membri ai familiei. Vasile Lupu a zidit mai multe biserici, dintre care cele mai cunoscute sunt: Sfinții Trei Ierarhi din Iași și Sfânta Paraschiva din Lvov.Prin zelul Mitropolitului Varlaam a tipărit mai multe cărți bisericești, în acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică și stat. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învățătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminția românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească”. Prin prestigiul său personal pe plan intern și prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. A fost căsătorit de două ori:

cu Tudosia care i-a dăruit trei copii: Ioan, Maria și Ruxandra.
cu Ecaterina Cercheza care i-a mai dăruit trei copii: Ștefăniță, Ioan și Alexandru

Stema de Stat a Republicii Moldova constă din desenul stilizat al unui vultur (acvile) purtând o cruce în ciocul său și strângând în ghearele fiecăruia din picioarelor sale, reprezentate ca niște mâini, un sceptru de aur și o ramură verde de măslin. Pieptul păsării este protejat de un scut cu însemnele tradiționale ale Moldovei: capul de bour, privit frontal, soarele, plasat între coarnele bourului, ambele pe fond roșu, simbolizând lumina zilei, respectiv o floare pentagonală (un trandafir) și luna, în faza de crai nou, plasate ambele pe fond albastru, simbolizând renașterea. Cele două romburi sunt aranjate la nivelul de separare al roșului de albastru. Elementele distincte ale scutului sunt din aur (galbene). Emblema scutului este realizată folosind cele trei culori tradiționale ale tricolorului: albastru, galben și roșu. Stema de Stat a Republicii Moldova este simbolul oficial major al suveranităţii şi independenţei, al unităţii şi indivizibilităţii Republicii Moldova.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

AFORISM

Ion Diviza - R. Moldova

O EPIGRAMĂ PRORIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Decebal

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

1 Decembrie 1990 (tir)

După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa. În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău-Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responasibilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999. Sus am aplicat logo-ul Federaţiei române de tir sportiv.

Set 2 insigne - Federația Română de Handbal

Federația Română de Handbal (FRH) este forul ce organizează și conduce handbalul românesc. Înființată în anul 1936, este membră a Comitetului Olimpic Român și Federațiilor europene și mondiale de handbal. La nivel național FRH este organizatoarea următoarelor competiții (băieți și fete): Liga Națională, Divizia A, Cupa României și Super Cupa României.

Amintiri din copilărie - iunie 2021

Produsul medalistic de mai sus este o insignă școlărească care mobilizează copii în obținerea de bune rezultate în activitățile școlare. Amintiri din copilărie este numele unui concurs dar și al unei reviste școlărești. La concursul Amintiri din copilărie sunt bineveniți toți copiii de la toate grupele de grădiniță și din toate clasele primare. Concursul are profil interdisciplinar, fiind format din subiecte de Limba Română, Matematică și Științe. Pentru clasele PRE-IV, subiectele au format tip grilă, iar pentru grupele de grădiniță, subiectele sunt concepute sub forma unor jocuri educative, cu multiple metode de rezolvare: încercuire, unire, bifare, colorare. Toate cerințele sunt conforme cu programa școlară în curs și testează cunoștințele copiilor într-un mod educativ și isteț, pregătindu-i pentru Evaluările Naționale. Iubită de copii, recomandată de profesori și apreciată de părinți, revista Amintiri din Copilărie urmărește conceptul de „edutainment”, îmbinând educația cu distracția. În paginile ei copiii vor regăsi articole, benzi desenate, limba engleză, matematică distractivă, jocuri de perspicacitate, proiecte STEM, ilustrații pline de farmec, totul într-un număr super-distractiv. Conținutul revistei este original, toate materialele fiind elaborate de specialiști în educație, psihologi și graficieni români. Pentru că se dorește încurajarea celor mici de a păși entuziaști în lumea cunoașterii și contribuirea activă la dezvoltarea unui mediu educațional lipsit de prejudecăți și discriminare se oferă premii tuturor copiilor participanți. Super Medalia pentru Istețime „Amintiri din Copilărie” se oferă tuturor participanților, ca o recompensă pentru efortul depus și pentru implicare.

Diplomele „Amintiri din Copilărie” se oferă, de asemenea, tuturor copiilor, dar acestea evidențiază nivelul de performanță la care se situează fiecare dintre ei.

Congresul Internațional de Navigație - Bruxelles

Ed.16 - 1935 - VARDALA - ROMÂNIA

Piesa de mai sus este o plachetă de participant a românului Vardala la al 16 Congres Internațional de Navigație de la Bruxelles. Al șaisprezecelea Congres Internațional de Navigație, a avut loc la Bruxelles în perioada 2-13 septembrie 1935 sub patronajul Majestății Sale Regele Belgienilor și președinția Ministrului Lucrărilor Publice. Aici s-au discutat o serie de probleme și comunicări referitoare la navigația interioară și maritimă, inclusiv reglementarea și tratarea râurilor și canalelor și lucrările de protecție necesare în porturi. Guvernul belgian a invitat toate statele interesate de Asociația Congreselor Internaționale de Navigație să trimită delegații oficiale la Bruxelles cu această ocazie. Din partea țării noastre a participat inginerul Ion Vardala - directorul general al Regiei Autonome a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă (P.C.A.) și inginer consultant în C.E.D.

La acest congres România a participat și cu un pavilion național, bine apreciat de de delegațiile prezente. În cadrul Pavilionului au fost organizate secțiuni pentru agricultură, transporturi, produse textile și artă veche, religioasă și țărănească. Pavilionul a fost vizitat de peste 10 milioane de oameni.

20 ani - Vechime în Formațiunea V.P.C.I.

(Voluntari pază contra incendiilor)

Piesa de mai sus este o insignă cu o singură față ce se conferea personalului din formațiunile voluntare de pază contra incendiilor (V.P.C.I.), la împlinirea vechimii în muncă de 20 de ani fără întrerupere. Conferirea unor astfel de insigne era cea mai la îndemână cale și mijloc, aparținând organismelor de partid și de stat pentru a-i mobiliza pe oamenii muncii să muncească mai mult și mai bine.

Asigurarea de servicii în domeniul apărării împotriva incendiilor este importantă pentru a garanta protecția împotriva incendiilor și prevenirea acestora. Aceste servicii sunt furnizate de obicei de către autoritățile competente, cum ar fi pompierii ;i departamentele de pompieri. Aceste servicii includ o gamă largă de activități, inclusiv intervenția în cazul unui incendiu, pregătirea și instruirea personalului în privința măsurilor de siguranță, evaluarea riscului de incendiu în diferite zone și implementarea unor măsuri de prevenire a incendiilor. Intervenția în cazul unui incendiu este o parte crucială a serviciilor de apărare împotriva incendiilor. Aceasta implică acțiuni rapide și eficiente pentru a controla și stinge incendiul, pentru a proteja viața și proprietatea. Pompierii utilizează echipamente specializate și tehnologii pentru a suprima incendiul, precum și pentru a asigura evacuarea în siguranță a persoanelor din clădirea afectată. Pregătirea și instruirea personalului sunt, de asemenea, importante pentru prevenirea și gestionarea incendiilor. Serviciile de apărare împotriva incendiilor furnizează instruire și educație în privința măsurilor de prevenire a incendiilor, precum și a procedurilor de evacuare și de suprimare a incendiilor. Acest lucru ajută la creșterea gradului de conștientizare și de responsabilitate în privința prevenirii incendiilor în rândul personalului și a cetățenilor. Evaluarea riscului de incendiu este o altă componentă importantă a serviciilor de apărare împotriva incendiilor. Aceasta implică evaluarea riscurilor potențiale de incendiu într-un anumit mediu și identificarea măsurilor adecvate pentru a minimiza riscurile și pentru a preveni incendiile. În general, serviciile de apărare împotriva incendiilor sunt esențiale pentru protejarea vieții și proprietății împotriva incendiilor, iar respectarea acestora este reglementată prin legi și regulamente la nivel național și local.

__________ooOoo__________

MARCĂ POȘTALĂ -

DOCUMENT ISTORIC

ÎN LIMBILE ROMÂNĂ ȘI MAGHIARĂ