Epaminonda's Blog.....: PAZIOLS

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea franceză PAZIOLS, departamentul

AUDE, regiunea OCCITANIA, și câteva trimiteri poștale ilustrate

din vremuri diferite.

O intrare în localitate

Fortul

Podul și Moara

O stradă

Cooperativa

Piața și Școlile

Biserica

Moara

Piața

Pod peste râul Verdouble

Primăria

Școala, primăria și poșta

Monumentul eroilor

Trimiteri poștale ilustrate

Arhitectură locală

Vedere generală

xxx

"ALESUL" - O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

UN CAREU DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2024

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Centura de aur - ediția a XVIII-a București 1989

Centura de aur este o competie de box, cu participare internațională, care are loc anual în diverse orașe din țară. Pentru boxul amator de dinainte de Revoluţie, "Centura de aur" a reprezentat încă de la prima ediţie, desfăşurată în 1972, una dintre cele mai puternice competiţii din lume. Valoarea ridicată a turneului era dată de prezenţa an de an a unor pugilişti care aveau în palmares titluri olimpice, mondiale sau europene, dar mai ales a cubanezilor, stăpâni absoluţi ai ringului amator în acea perioadă. Ediţia din 1989 a "Centurii de aur", a 18-a la număr, a avut loc în prima parte a lunii aprilie, la Bucureşti, şi a reunit 111 sportivi din 9 ţări, prin-tre care URSS, Bulgaria, Cuba, RPD Coreeană, RD Germană şi, în premieră, RP Chineză. Programată cu doar o lună înaintea Campionatelor Europene de la Atena, competiţia a fot privită drept un ultim criteriu de selecţie de către tehnicieni, astfel că sovieticii, bulgarii, turcii şi est-germanii au trimis la Bucureşti primele echipe, spre deosebire de cubanezi, care au venit cu garnitura secundă. Meciurile din tururile preliminare s-au desfăşurat la Sala Rapid, iar gala finală a avut loc pe un ring amenajat în potcoava Stadionului Giuleşti, fiind urmărită de peste 6.000 de spectatori.Turneul a fost dominat categoric de boxerii din România şi URSS, ţări care au dat 21 din cei 24 de finalişti. Sovieticii au câştigat şase centuri, cinci au revenit reprezentanţilor noştri, iar una cubanezilor. Seria victoriilor româneşti a fost deschisă de mezinul lotului, Petrică Paraschiv, care l-a învins la puncte pe campionul european al categoriei semimuscă, Nsan Muncian (URSS), furnizând una dintre marile surprize ale turneului. La mijlocie mică, Rudel Obreja, a trecut lejer de un alt campion continental, Israel Akopkohian (URSS), seria succeselor tricolore fiind completată de Daniel Dumitrescu, vicecampionul olimpic de la Seul, Francisc Vaştag şi de Marcelică Tudoriu. Evoluţia lui Vaştag i-a impresionat pe specialiști, care l-au declarat cel mai tehnic pugilist al turneului. "Unul dintre sportivii români a cărui prezenţă pe ring a fost aşteptată cu deosebit interes este semimijlociul Francisc Vaştag, care a beneficiat, de asemenea, de pregătirile din cadrul lotului naţional. El a îndreptăţit încrederea antrenorilor, a satisfăcut pretenţiile spectatorilor, oferindu-ne tuturor nu numai victorii clare asupra unor adversari puternici, ci şi o manieră de box spectaculoasă şi eficace", scria la vremea respectivă ziarul Sportul despre cel care în anii următori avea să cucerească multe titluri europene şi mondiale, evidenţiindu-se drept cel mai bun produs al boxului românesc amator. Ca fapt divers este de reținut suma pe care o primea un câștigător al acestei competiții – fix 1686 lei, de la acea vreme.

Confex București

Confex România este o companie românească care produce și exportă confecții textile, având filiale în mai multe localități. Compania produce și exportă: compleuri, fuste, pantaloni, fuste-pantalon, rochii pentru femei, veste, jachete, blaizere pentru femei, confectii sport pentru femei: tricouri, pantaloni sport și lenjerie intimă din tricot, din bumbac, din fibre artificiale, din tesături in amestec, din bumbac si in, din tesaturi poroase, din fibre artificiale sau din fibre in amestec.

Asociația vânătorilor și pescarilor - Lunca București

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul Asociației generale a vânătorilor și pescarilor sportivi din România.

Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Lunca, denumită în continuare A.V.P.S. LUNCA, este persoană juridică de drept privat, apolitică, fără scop lucrativ, non profit, cu patrimoniu propriu, distinct şi indivizibil. Ea este constituită pe principiul liberei asocieri din totalitatea vânătorilor sau pescarilor sportivi înscrişi în evidenţele sale, care aderă la prezentul statut şi se obligă să-l respecte și are sediul în Bucuresti, Str. Calea Mosilor nr.128, Sector 2. Scopul A.V.P.S. Lunca îl constituie conservarea biodiversităţii şi protecţia faunei de interes vânătoresc şi piscicol, precum şi a mediilor naturale de dezvoltare a acesteia, prin vânătoare şi pescuit recreativ practicate în mod durabil, ca forme de odihnă activă şi de petrecere a timpului liber de către membrii săi. Principalele obiective şi atribuţii ale asociatiei sunt:

desfăşoară activităţi de conservare a biodiversităţii şi de protecţie a faunei de interes cinegetic şi piscicol, precum şi de protejare a mediilor naturale de dezvoltare a acesteia;
reprezintă şi apară interesele membrilor asociaţiei şi ale personalului angajat al asociaţiei;
încheie contracte cu autorităţile administrative care atribuie în gestiune fondurile de vânătoare şi de pescuit recreativ si industrial si asigura o gospodarire corespunzatoare si durabila a acestora;
gestionează şi eliberează, în condiţiile legii, permisele de vanatoare si carnetele de membru ale A.V.P.S. Lunca precum si autorizaţiile de vânătoare şi de pescuit recreativ;
organizează şi dezvoltă activităţi competiţionale de pescuit recreativ, de tir vânătoresc şi de chinologie vânătorească;
stimulează creşterea, dresarea şi folosirea câinilor de vânătoare;
organizează, desfăşoară şi stimulează activităţile de prevenire şi de combatere a braconajului şi a exportului ilegal de trofee de vânătoare;
organizează conferinţe, simpozioane, expoziţii şi alte manifestări cinegetice şi de pescuit recreativ la nivel local şi participă la asemenea evenimente în ţară şi în străinătate;

A.V.P.S. Lunca are în structura sa: grupe ale vânătorilor, organizate la nivelul fiecărui fond de vânătoare, grupe ale pescarilor recreativi, organizate conform hotărârii consiliului organizaţiei. Organele de conducere ale A.V.P.S. Lunca sunt:

adunarea generală;
consiliul director;
comisia de cenzori sau cenzorul asociaţiei.

Societatea (asociatia) Lunca s-a fondat în anul 1905 sub președinția executivă a lui Dumitru Brănișteanu, care în anul 1906 predă mandatul doctorului Ștefan Anastasiu. După răscoala din 1907 societatea se dizolvă dar se reînființează în anul următor sub președinția lui anton Vimăr care o conduce până în 1915. Între 1915 si 1947 societatea este condusă de dr. I. Emil Costinescu înregistrând frumoase rezultate:

arendarea pădurilor Cernica, Tânganu, Cucu-Brănești, Pasărea și Ciornuleasa.
înființarea unei făzănării în pădurea Ciornuleasa
construirea de case de vânătoare

Asociația era foarte puternică în vremea comunismului (anii 70): 1800 vânători și 2500 pescari, fonduri de vânătoare în județele: Mureș, Buzău, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Olt, etc.

Rapid - Baschet

Clubul Sportiv Rapid București, cunoscut ca CS Rapid București, este un club polisportiv care a fost înființat în anul 1923 în București. Istoria clubului începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR". Arena clubului este Sala Rapid, iar clubul este finanțat de către Ministerul Transporturilor. Culorile tradiționale ale echipamentului jucătorilor sunt alb și vișiniu. Alte denumiri ale clubului aumai fost: CS CFR București și CS Locomotiva București. Clubul este organizat pe următoarele secții: atletism, baschet, box, haltere, handbal, judo, karate, lupte, polo, popice și volei. Performanțele clubului se pot sintetiza astfel:

baschet feminin: 9 campionate naționale și 2 cupe ale României
baschet masculin: 1 campionat național
fotbal masculin: 3 campionate naționale, 13 cupe ale României, 1 cupă ligii, 2 cupe balcanice, 1 campionat european feroviar
handbal feminin: 6 campionate naționale, 1 cupă națională, 1 cupa campionilor europeni, 1 cupa EHF, 1 titlu Challeneg Cup
polo pe apă masculin: 13 superliga României
rugby masculin: 12 campionate naționale, 5 cupe ale României, 1 cupă a campionilor europeni
volei feminin: 19 campionate naționale, 1 titlu CEF Challenge Cup
volei masculin: 12 campionate naționale, 3 titluri CEV Champions League

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

A.S."Aeronautica" București

In memoriam Romeo Popescu

AS Aeronautica a fost asociaţie sportivă de aviaţie cu vechi tradiţii din Bucureşti. În scopul confirmării şi recunoaşterii calităţii piloţilor români, asociaţia organizează un raid african cu trei avioane de şcoală peste continentul african. La împlinirea a 50 de ani de la eveniment s-a turnat medalia de mai jos.Fondurile necesare raidului au fost asigurate în cea mai mare parte de către Primăria București, care s-a simțit obligată să patroneze un raid de o asemenea anvergură, în cadrul căruia orașul București figura atât ca punct de plecare cât și ca punct de sosire. Subsecretarul de stat al Aerului a asigurat ceea ce era mai important și anume avioanele, motoarele, piesele de schimb etc Se înţelege că avioanele au fost pilotate de "crema" aviaţiei române; George Davidescu şi Gheorghe Jienescu, Alexandru Cernescu și Gheorghe Olteanu; Mihail Pantazi și Anton Stengher.

Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aeroportul Băneasa, unde sunt întâmpinați de o mulțime de oameni. Eroii sunt întâmpinați de către înalte personalități ale vremii: miniștrii Apărării și al Aerului, președintele Federației Aeronautice Internaționale, primarul capitalei, comandantul aviației militare etc .

Romeo Popescu a fost un aviator român, deținător a trei recorduri naționale de zbor: de altitudine, de distanță în circuit închis și de durată de zbor, care s-a născut la data de 19 octombrie 1898 la Rovinari și a decedat la data de 9 decembrie 1931 la Lehliu Gară. A urmat liceul la Târgu Jiu, apoi Școala de ofițeri de infanterie, ca vânător de munte. Odată cu intrarea țării în primul război mondial, la 1 septembrie, este avansat locotenent. Cere și i se aprobă trecerea la aviație. La 1 octombrie 1917 este trimis în Anglia (Școala de pregătire tehnică de la Oxford) și Franța (Școala de aviație militară de la Istres). La 7 februarie obține brevetul de aviator. Se perfecționează la Școala superioară de aeronautică de la Pau, unde termină primul din cei 600 de cursanți. La 28 iulie 1919 obține brevetul militar superior și de specializare în acrobație aeriană. Urmează și Școala de perfecționare militară de la Paty și cursul de zbor fără vizibilitate la Toussus-le-Noble. Servește în armata franceză până la 15 august 1919, după care revine în țară. Brevetele de aviator îi sunt omologate în România, iar la 1 octombrie este încadrat locotenent de aviație. Este înaintat căpitan la 1 aprilie 1923. Îndeplinește funcțiile de comandant al Școlii de tir de la Mamaia, înființată în 1925 și de comandant de instrucție practică și șef de pilotaj la aviația de vânătoare. Participă la mitingurile organizate de Aeroclubul Albastru, efectuând zboruri de agrement. Încercând să doboare recordul mondial de viteză pe distanța de 500 km (București – Fetești - București) cu un avion IAR CV11 echipat cu motorul Hispano-Suiza 12 MC de 500 CP, urmare a unei avarii de motor, încearcă să aterizeze forțat, pierzându-și viața.

A.S.C. Daco-Getica București 1992

A.S.C. Daco-Getica București (pe scurt Daco-Getica; în trecut Juventus București) este un club de fotbal, care în sezonul 2019 – 2020 a evoluat în Liga a II-a, dar s-a retras pe parcursul anului. Din inițiativa lui Ilie Ciuclea, în 1992 a luat ființă Juventus Colentina București, club care oficial nu a avut nicio moștenire cu vechea Juventus, dar a fost înființat pentru a deveni o școală de fotbal care să acționeze ca rampă de lansare pentru tinerele talente. A fost înscris în Liga III pe locul Calculatorul București, vechiul club al cartierului Colentina, care a dispărut prin această manevră, de pe scena fotbalului românesc. Prin diverse tertipuri clubul a încercat să preia ceva din tradiția și continuitatea clubului italian Juventus Torino. dar totul a fost în zadar. Încă sub numele Juventus a evoluat un an în Liga I, după care a retrogradat și urmare a presiunuilor clubului italian a renunțat la numele Juventus alegând numele Daco-Getica cu referire la poporul daco-geți, aparținând ramurii Traci, care au locuit în trecut pe teritoriul României, fiind precursorii poporului român.

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva locuri frumoase ale Bucureștiului de acum sau altădată și chiar unele trimiteri poștale ilustrate.