Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și
arhitectură din localitatea poloneză JANOW LUBELSKI, denumire
germană JANOW, județul JANOW, voievodatul LUBLIN, și câteva
trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite, dar și o insignă locală.
Sediu bancă
Biserica catedrală Sfântu Ion
Monumentul Tadeusz Kosciuszko
Muzeul regional
Clădire administrativă județeană
Vedere aeriană
Trimiteri poștale ilustrate
Insignă locală
xxx
"SEMN INSTALAT LEGAL"
O CARICATURĂ DE
MARGARETA CHITCATII
POTRIVITE ȘI ATRIBUITE
O EPIGRAMĂ PROPRIE
ALEGERILE PREZIDENȚIALE 2024
UN CAREU DE DEFINIȚII REZOLVAT
UN DIALOG EPIGRAMATIC
____________xxx____________
CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu,
MEDALIA, poți citi în articolul “Le
Havre – Franța”.
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Uniunea Tineretului Comunist - Comitetul central
Tenis de câmp - ediția X - 1983
Uniunea
Tineretului Comunist (cunoscută
și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi
rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii
Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul
U.T.C..
În
timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea
Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul
1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din
populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit
înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare,
în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului
dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și
unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a
tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale
partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană
poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin
propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii
sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară
largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul
poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime
cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în
atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim,
aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră
ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii
comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul
îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii,
ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru
regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de
„curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi
idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă
parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de
tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea
Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin
această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi
implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea
studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din
România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se
reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în
activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să
servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație
de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se
urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli,
unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al
regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații
în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar
anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre
realizările mult exagerate ale partidului. În
mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului
Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor
tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea
comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și
găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul
popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă
naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.
Tenisul de
câmp modern a
apărut inițial în Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca si “tenis de
camp”. Dupa crearea sa, tenisul s-a raspandit mai intai in clasa superioara
a lumii engleze, apoi, incet-incet, in intreaga lume. Tenisul este
acum un sport olimpic si este practicat de toate clasele sociale,
indiferent de bani si de varsta, inclusiv de persoanele aflate in scaun
cu rotile. In mod remarcabil regulile sale de bază au ramas neschimbate din
anul 1890. In 1874, maiorul Walter Wingfield a achizitionat
drepturile de brevet pentru echipamente si reguli de joc. In acelasi an,
primele instante judecatoresti de tenis au aparut in Statele Unite. Jocul s-a
raspandit curand in diferite parti ale lumii cum ar fi Rusia, Canada, China si
India. Terenurile de crochet au servit ca terenuri de tenis in acea perioada.
Primul teren de tenis a fost conceput de Wingfield si a fost in forma de
clepsidra. Acest a fost mai scurt decat terenul modern pe care il avem astazi.
Cel mai vechi turneu de tenis a avut loc în anul 1877 la Wimbledon-Anglia,
câștigat de Spencer Gore.
Victor Babeș -Întemeietorul medicinei moderne
Victor Babeş (născut la data de 4 iulie 1854 în Viena şi decedat la data de 19
octombrie 1926 în Bucureşti) a fost un bacteriolog şi morfopatolog roman,
membru al Academiei Române din anul 1893. A fost fiul lui Vicenţiu Babeş,
originar din Banat. În colaborare cu Victor Andre Cornil, este autorul primului
tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi
histologia patologică a bolilor infecţioase) şi prin care a pus bazele
moderne ale acestei ştiinţe. De asemenea, este fondatorul şcolii româneşti de
microbiologie. Îşi începe cariera ştiinţifică în Budapesta ca asistent în
laboratorul de anatomie patologică. În anii 1885 – 1886 lucrează la Berlin, în
laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch. În 1881 primeşte titlul deprofesor
asociat (doctor-docent)
iar în 1885 postul de profesor de histopatologie la Universitatea din Budapesta.
În 1887 Victor Babeş este chemat la Bucureşti ca profesor la catedra de
Anatomie Patologică şi Bacteriologie. În 1892 publică împreună cu
Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului
de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti. A deţinut şi titlurile de membru
corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare
(Franţa). In afara activitatii de cercetare-dezvoltare desfasurata, Institutul
National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor
Biomedicale "Victor Babes" acorda asistenta tehnico-stiintifica si
metodologica retelei de asistenta medicala in probleme de diagnostic
histopatologic supraspecializat; teste de imunologie umorala si celulara;
diagnostic ultrastructural; consult genetic. Institutul National de
Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale
"Victor Babes" acordă asistentă metodologică în realizarea
rezidentiatelor, licentelor, doctoratelor si specializărilor în domeniile
anatomo-patologie, imunologie, genetică. Institutul a fost înființat la
data de 28 aprilie 1887, ca Institut
de Bacteriologie, pendinte de
Ministerul de Interne, care pe atunci avea în sarcina sa problemele sănătății
publice, fiind cel mai vechi institut științific medical din România. După
sosirea lui Victor Babeș la
București în luna august a aceluiași an, institutul intră în subordinea
Ministerului Instrucțiunii Publice, iar denumirea instituției devine Institutul de patologie și bacteriologie, sub care a ființat până la data de 2 martie 1925,
când, prin lege, a primit titlul de Institutul „Dr. Victor Babeș”, fapt
ce nu a împiedicat pensionarea profesorului Babeș pe data de 1 octombrie
1926. Profesorul Victor Babeș a decedat scurt timp după pensionare, la 19
octombrie 1926. Inițial, institutul a funcționat, sub conducerea lui Victor
Babeș, de la început și până în anul 1899, în vechiul palat al familiei
Brâncoveanu, pe terenul dintre Palatul de Justiție și clădirea Teatrului de
Operetă (demolată între timp), pe malul drept al Dâmboviței, în fața Căii
Victoriei, unde se înalță în prezent blocul - turn. Vechiul palat al
Brâncovenilor era o clădire enormă, dar dărăpănată, care servise un timp și ca
reședință domnească pentru Gheorghe Bibescu. Din anul 1899 institutul funcționează neîntrerupt în clădirea de pe
Splaiul Independenței, nr. 99 - 101, ridicată de către arhitectul francez Louis Blanc. Institutul a fost conceput
inițial ca o școală practică superioară pentru toți cei din domeniul sanitar,
un institut medical complex asemenea Institutului Pasteur de la Paris, având
secții de anatomie patologică, bacteriologie, vaccinare antirabică, patologie
veterinară, serologie și chimie. Între timp o parte din aceste domenii au fost
preluate de alte așezăminte care au apărut ulterior, având ca model Institutul
„Victor Babeș”: Institutul Cantacuzino, Institutul de Igienă și Sănătate Publică, Institutul
de Virusologie și Institutul Pasteur.
Stema României, adoptată de cele două Camere ale
Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992, constă
într-un vultur sau o acvilă pe un scut, având aripile deschise; în cioc
ține o cruce, pe cap coroana de oțel a României, iar în gheare o
sabie și un sceptru. Între aripile protectoare se află
un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni
istorice:
- Stema Țării Românești, cu capul
conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o
lună crai nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie
1368 emis de domnul Vladislav I.
- Stema Olteniei. În 1872 pe emblema
Principatelor Unite a fost introdus separat, în
afara vulturul Munteniei și bourului moldovenesc și
simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana
antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi, în
cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la
Drobeta, ambele de aur).
- Stema Moldovei în varianta de pe stema
României, capului de bour îi este asociată, pe lângă luna crai-nou și
roza, o stea în locul soarelui atestat
pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I.
- Stema Transivaniei, scut împărțit în
două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul
desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri
de cetate, ultimele amintind de numele german al
Transilvaniei, Siebenburger („Șapte cetăți”), nume atestat din
anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.
- Banatul, Crișana și Maramureșul nu au
avut steme, dar pe data de 23 iunie 1921 a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului, iar stema
Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.
- Stema Dobrogei constă din
doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos.
Simbolul a fost introdus pe stemă în 1872, și reprezenta inițial „Ținuturile
Mării”, întrucât la acea dată România nu deținea și nu revendica Dobrogea, având
însă ieșire la Marea Neagră prin fâșia Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878,
când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul
heraldic se referă la aceasta din urmă.
La
baza stemei actuale stă stema României interbelice, care a fost proiectată în
anul 1921 de heraldistul clujean Jozsef Sebestyen, la cererea
regelui Ferdinand al României. Stemei actuale îi lipsește, față de
stema interbelică, scutul mic, argintiu-negru din interior (simbolul heraldic
al Casei de Hohenzollern). Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce
simplă, ci era crucea decorației “Trecerea Dunării”.
Un proiect de lege, care pune Coroana de Oțel, simbolul suveranității
(independenței) României, pe capul acvilei din stemă (unde nu a fost
niciodată), a fost adoptat de camerele Parlamentului în prima jumătate a lui
2016. Legea a fost promulgată la 11 iulie 2016 de către
președintele Klaus Iohannis. Deși proiectul a fost bine primit de
public, ca un prim pas spre îndelung-așteptata recuperare a simbolurilor
heraldice românești normale, care au semnificație istorică, el a primit și
critici pentru că nu reașează Coroana de Oțel în locul ei firesc, deasupra
scutului albastru: în Stema Regală, Coroana de Oțel timbra scutul mare, având o
dimensiune generoasă, iar acvila romană purta pe cap o coroană de aur mică
(numită „coroană regală de aur” în Legea din 1921), de forma celei din
decorația “Trecerea Dunării”.
La 12 octombrie 1872, Francisc Iosif
I, împărat al Imperiului Austro-Ungar și rege al Ungariei, a ratificat legile
XIX şi XX, care au consfinţit întemeierea
Universităţii Regale Maghiare de la Cluj. Instituția și-a
deschis porțile cu patru facultăţi: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat (12
catedre), Facultatea de Medicină (11 catedre), Facultatea de Filosofie, Litere
şi Istorie (10 catedre) şi Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale (7
catedre). Abia
la 4 ianuarie 1881 Francisc
Iosif I a emis documentul oficial de întemeiere a universității şi a acceptat
ca aceasta să îi poarte numele. Universitatea maghiară a pornit la drum cu un
corp profesoral de 40 de persoane pentru cele 40 de catedre, dar până în 1919
numărul catedrelor s-a mărit la 61, ele fiind deservite de 150 de profesori
universitari, alături de un numeros personal didactic de grad inferior și
personal auxiliar și administrativ. Studenții înscriși aici la studii au
aparținut tuturor naționalităților ce trăiau în Transilvania (maghiari, români,
germani, evrei, armeni etc.), precum și tuturor confesiunilor religioase
(protestanți, catolici, ortodocși, greco-catolici, iudaici). Din 1895, li s-a
permis și femeilor să se înscrie la universitatea clujeană. Peste 2 600 dintre
studenți au fost români, printre ei remarcându-se următoarele personalități:
Iuliu Maniu (student la Drept), Iuliu Hațieganu (Medicină), George Coșbuc
(Filosofie), Vasile Meruțiu (Ştiinţe Naturale), şi alţii. La sfârșitul Primului Război Mondial, după unirea
Transilvaniei cu România și crearea României Mari, prin decretul nr. 4 090 din
12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, s-a consfinţit „transformarea Universității Regale
Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească”.
Noua instituţie academică avea în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină,
Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Până în 1932, principiile de funcţionare
ale corpului academic şi ale autorităţilor universitare au fost uşor diferite
de cele puse în practică la universitățile din Bucureşti şi Iaşi, Clujul
bucurându-se de o mai mare autonomie şi flexibilitate. Pe plan ştiinţific şi
didactic, perioada 1919-1932 se remarcă prin diversificarea disciplinelor
studiate, precum şi prin crearea unui număr important de institute,
laboratoare, catedre şi seminarii, care au contribuit decisiv la prestigiul
noii universităţi româneşti. In octombrie
1927, în semn de omagiu, universitatea clujeană va adopta
oficial numele primului rege al României Mari, devenind astfel cunoscută drept
„Universitatea Regele Ferdinand I”, nume
pe care îl va purta până în 1948. La 30 august 1940, partea de nord a
Transilvaniei, care includea şi oraşul Cluj, a fost cedată statului maghiar, în
urma Arbitrajului-dictat de la Viena. Impactul asupra universităţii româneşti a
fost imediat. În septembrie 1940, profesorii și studenții au fost siliți să
părăsească Clujul, căutându-şi un loc de refugiu în care să-şi continue
activitatea didactică şi de cercetare.După discutarea mai multor variante, s-a
hotărât scindarea universităţii clujene: Facultăţile de Litere şi Filosofie, de
Medicină şi de Drept s-au mutat la Sibiu, iar Facultatea de Ştiinţe s-a
refugiat la Timişoara. Deschiderea cursurilor a avut loc la 10 noiembrie 1940,
atât în Sibiu, cât şi la Timişoara, universitatea refugiată funcţionând fără
întrerupere pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. Cât timp
Universitatea ,,Regele Ferdinand I” s-a refugiat la Sibiu și la Timișoara, în
Cluj a reînceput să funcționeze Universitatea „Francisc Iosif”, cu predare în
limba maghiară, revenită de la Seghedin. În primăvara lui 1945, după
restabilirea administraţiei românești asupra Transilvaniei, Universitatea
,,Regele Ferdinand I” s-a reîntors la Cluj, după perioada de refugiu de la
Sibiu şi Timişoara. Anii 1946-1947 au fost marcaţi de epurarea masivă a
corpului profesoral al universităţii, motivată de raţiuni politico-ideologice. În
paralel, prin decretul regal nr. 407
din 29 mai 1945, s-a înființat oficial „Universitatea cu limba de predare maghiară” din
Cluj. La 30 decembrie 1947, proclamarea Republicii Populare Române a marcat
instalarea definitivă a comunismului în România. Ca urmare, începând din
luna mai 1948, Universitatea
,,Regele Ferdinand I” din Cluj şi-a schimbat oficial numele în ,,Universitatea Victor Babeş”. În urma
reformei învă[ăîmântului din august 1948, atât structura
Universităţii ,,Victor Babeş”, cât şi cea a Universităţii ,,Bolyai” au fost
profund transformate. Astfel, Facultăţile de Medicină au fost desprinse complet
şi irevocabil din componenţa universităţilor, devenind instituţii de sine
stătătoare. De asemenea, din toamna lui 1948 vor fi înfiinţate catedrele
de Materialism dialectic şi istoric, Baze ale
marxism-leninismului şi Economie politică. Ca urmare a
deciziilor conducerii de stat şi de partid a României, în perioada martie-iulie 1959 are loc procesul
de creare a unei singure universităţi de stat la Cluj, prin unificarea universităţii
româneşti cu cea maghiară. Noua instituţie, care şi-a început activitatea
în septembrie 1959, va
purta numele de Universitatea
„Babeş-Bolyai” și avea la momentul creării ei şase
facultăţi. În 1989, Universitatea „Babeş-Bolyai” avea un total de 5 619
studenți, corpul didactic fiind compus din 470 de profesori români, 81 de
maghiari, 6 germani, 10 de la alte minorităţi. Cu începere din anul universitar 2006/2007, Universitatea
„Babeş-Bolyai” funcționează într-un sistem cu 21 de facultăţi. La
nivelul anului 2015, din cele 21 de facultăți ale Universității Babeș-Bolyai,
17 facultăți desfășurau activități în limba maghiară, iar 9 facultăți în limba
germană. Statul Major al Forțelor Navale
Forțele Navale Române reprezintă o categorie de arme ce face parte
din Armata Română. Ele efectuează operațiuni îndeosebi în Marea
Neagră și pe fluviul Dunărea. Forțele
Navale Române cuprind :
- Flota militară maritimă, cu aproximativ 45 de unități (nu toate simultan în serviciu)
care operează mai ales în Marea Neagră, dar și pe mările și oceanele lumii
în cadrul operațiunilor NATO
- Flota militară fluvială, cu aproximativ 15 unități care operează pe Dunăre.
- La
aceste 60 de unități trebuie adăugate vedetele și șalupele grănicerești (ale Poliției
de Frontieră).
Cu o lungime de 245 km a coastei
maritime, România ocupă un loc important în cadrul țărilor riverane Mării Negre
prin amploarea spațiului terestru cu ieșire la mare. De asemenea, România
deține 1.075 km de fluviu, reprezentând 38% din lungimea totală a Dunării, din
care 236 km sunt ape interioare, ambele maluri ale acestuia fiind pe teritoriul
român. Pornind
de la cerințele actuale, specificul forței navale pe care o proiectăm trebuie
să îndeplinească următoarele criterii: comandă și control eficiente, structură
echilibrată de forțe, interoperabilite și infrastructură corespunzătoare, totul
pentru a apropia forțele din subordinea Statului Major al Forțelor Navale de
cerințele războiului modern pe mare, pe litoral și în adâncimea acestuia. Se
recunoaște că, în calitate de stat riveran Mării Negre, situat în apropierea
zonei de insecuritate din Balcani și la intrarea principalei axe de transport
fluvial dintre Orientul Mijlociu și Europa Occidentală, România trebuie să
dispună de o forță navală credibilă și bine structurată, cu o putere combativă
pe măsura responsabilităților ce-i revin la mare și fluviu. În contextul
evoluției contemporane a mediului de securitate, puterea maritimă a țării este
un factor de importanță vitală, iar Forțele Navale Române sunt pilonul
principal al acesteia.
Insigna - Jandarmeria română
Jandarmeria Română este structura militară cu atribuții
în menținerea și restabilirea ordinii și liniștii publice, transportul și paza
valorilor, bunurilor și materialelor periculoase, cât și paza și apărarea
obiectivelor de importanță deosebită. Jandarmeria Română este subordonată
Ministerului Internelor si Administratiei publice. A fost fondata in anul
1893 si refondata după căderea comunismului, în anul 1990. Sus
este postat logo-ul Jandarmeriei romane și uniformei ale Jandarmeriei române
interbelice. Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei
Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc,
domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului
obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în
jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi
i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea
prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două
subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase
ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de
jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia
Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de
1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se stabilea
Jandarmeriei următoarelemisiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei
bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte
executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar,
care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu
extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se
prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi
mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a
fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile
statului naţional modern român. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de
jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a
escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza
Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii
armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii
noi, scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct
Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Legea
Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit
principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea
Jandarmeria, iar în perioada următoare au fost documentele care au stat la baza
elaborării de noi legi şi regulamente. Perioada 1866-1867 se
caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării în anii 1868,
1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei
române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al
României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. În
anul 1893 s-a aprobat Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale
iar în anul 1908 Legea Jandarmeriei. Super Randonnee România
Via Dacia - Felix - Munții Bucovinei
Produsul
de mai sus este o medalie specială realizată de firma privată orădeană
Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților care au realizat bareme
de participare în
competiția de ciclism Super Randonnee
România, Via Dacia Felix, Munții Bucovinei. Radonneurs România este organizație națională de ciclism,
non-profit, specializată în organizarea de brevete și ture de anduranță pe
distanțe lungi (de la 50 la 1200+ km), sub licența și regulile Audax Club
Parisien și Randonneurs Mondiaux.
Ciclismul este,
în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de
transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere
bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină
sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă
Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare
riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii
locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se
numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al.
Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care
doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete
cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut,
sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele
velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas”
si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut
din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km,
este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data
cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si
organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se
infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs
oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de
binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la
periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o
activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in
1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina
prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor
Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra,
intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului
pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele
noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250
m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar,
primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois
Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa
ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului
erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut
nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare.
Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi
Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc
biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de
lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua
Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in
1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat
ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si
pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase
neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in
care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom,
ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului
de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului
Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la
Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni
in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot
mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in
Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism.
Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua
nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de
conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea
Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul
Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR). Insignă - Yacht clubul regal român
Yacht
Clubul Regal Român (Y.C.R.R.)
a fost înființat în anul 1921, la Constanța sub denumirea Yacht
Clubul Român cu scopul declarat de dezvoltarea a sporturilor
nautice în România. În 1924, Yacht Clubul Român a dobândit personalitate
juridică, iar regele Ferdinand I a devenit Comodorul Clubului. Tot
atunci, clubul și-a schimbat titulatura, numindu-se Yacht Club Regal Român, cu
sediul la Constanța. Din anul 1936, Y.C.R.R. devine, prin Legea de organizare a Ministerului Aerului
și Marinei, reprezentantul oficial al României în competițiile nautice
internaționale și organismul de legătură cu organizațiile similare din
străinătate. În 1937, sediul Y.C.R.R. s-a mutat de la Constanța la București și
la acea dată avea peste 200 de membri și dispunea de baze la Eforie,
Mamaia și București, pe lacurile Herăstrău și Snagov. Flota clubului cuprindea
peste 16 ambarcațiuni și yachturi, printre care și yachtul regal Lucafărul. În
anul 1938, 8 yachturi românești participă la o croazieră și regată
în Turcia. În același an, sosește în țară motoryachtul Taifun,
proprietatea regelui Mihai. Activitatea Y.C.R.R. a fost îngreunată în timpul
celui de-al doilea război mondial, apoi clubul este suspendat în 1948. În 1999,
Yacht Clubul Regal Român a fost reactivat din inițiativa unor entuziaști,
revenind la vechile însemne. În anul 2002, Majestatea Sa Regele Mihai I, a acceptat solicitarea de a-și
relua vechile prerogative de Comodor.
____________ooOoo____________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
1 acțiune nominativă 500 lei durată nelimitată
Societatea anonimă - Prima societate națională
de navigațiune maritimă - ROMÂNIA - București
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe o felicitare românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 29.01.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu