Epaminonda's Blog.....: OSBERGHAUSEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din satul german OSBERGHAUSEN,

comuna ENGELSKIRCHEN, districtul OBERBERGISCHER,

landul RENANIA DE NORD WESTFALIA, dar și câteva

trimiteri poștale ilustrate din vremuri difeite.

Podul

Fosta biserică protestantă

Hanul poștei

Trimiteri poștale ilustrate

Arhitectură locală

Vedere generală

xxx

"ÎNCOTRO NE DUCE EL?"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

UN CAREU DE DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE -

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2024

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Nicolae Bălcescu 1819 - 1852 - Dreptate

200 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu 1819-2019

Piesa de mai sus este realizată de Monetăria Statului pentru a marca 200 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu, personalitate excepțională a poporului român, scriitor, om politic, revoluționar, un înainte-mergător printre liderii generației pașoptiste care a contribuit la formarea României moderne în anul 1859 și ulterior la făurirea României Mari în anul 1918. Protagonist al mișcării revoluționare de la 1848, Bălcescu a întrebuințat toate mijloacele posibile – cuvânt, faptă și acțiune – pentru a realiza idealul unității naționale. Marele patriot a descris cum nu se poate mai bine Revoluţia română de la 1848: ”n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără altă cauză decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală europeană. Revoluţia generală – mai evidenţia el – fu ocazia, iar nu cauza Revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt 18 veacuri de trudă, suferinţă şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi”. Totodată, lucrarea „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” este una dintre operele edificatoare pentru doctrina naţională a secolului al XIX-lea prin statornicirea idealului unităţii naţionale realizate de Mihai Viteazul. Medalia este realizată în două variante de material compoziție și are următoarele caracteristici tehnice.

Tema – 200 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu
Emitent – Monetăria Statului
Data emiterii – 15 noiembrie 2019
Materiale (compoziție) – argint cu titlul de 92,5% și aliaj de cupru
Forma – rotundă
Diametrul – 70 milimetri
Greutăți – 262 grame cea de argint și necunoscută (cea din aliaj de cupru)
Calitate – patinată
Tiraje – 70 bucăți (argint) și 80 bucăți (aliaj cupru)
Prețuri de achiziție, cu TVA inclus, de la magazinele bucureștene ale Monetăriei (bulevardul Ion Mihalache, nr. 119 și strada Fabrica de chibrituri, nr. 30) – 1121 lei (argint) și 257 lei (aliaj cupru)

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Valea Bălcească, comuna Nicolae Bălcescu, județul Vâlcea. Ansamblul este format din următoarele monumente: Conacul Bălceștilor, Parcul și Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” – Gâltofani. Memorialul Nicolae Balcescu, este un complex muzeal unde vizitatorii se întorc în timp pentru a “retrăi” clipe frumoase alături de unul dintre reprezentanţii de marcă ai generaţiei paşoptiste: Nicolae Bălcescu. În cele 11 încăperi ale conacului sunt organizate două expoziţii, una dedicată familiei – înaintaşi şi urmaşi – şi alta dedicată lui Nicolae Bălcescu. În afară de conacul construit în stil brâncovenesc cu influenţe gotice şi renaşcentiste, vizitatorii mai pot vedea biserica de lemn din Gâltofani, monument istoric strămutat aici în 1974, două expoziţii de artă contemporană – lucrări executate în cadrul taberelor de pictură organizate aici – şi parcul conacului. Vizitatorii pot participa la ateliere cultural-pedagogice, activităţi în cadrul cărora îmbinăm teoria cu practica. Piatra de temelie a Conacului Balcescu a fost pusa in 1828 de catre Iancu Balcescu si Zinca (mama lui Nicolae Balcescu). Ulterior Conacul trece prin mai multe transformari pana la infatisarea de astazi. In 1907 se executa lucrari ample de reconstructie, prin dublarea cladirii. In anul 1913 I se adauga foisorul tip cula. Cele mai ample lucrari sunt executate in perioada interbelica de catre stranepotul de frate al lui Nicolae Balcescu, Radu Mandrea, intre anii (1936-1939), atunci cand se construieste etajul , intregind Conacul la forma din zilele noastre. La sfârşitul deceniului cinci, al secolului trecut proprietarul conacului, Radu Mandrea, nepotul lui Barbu pe filiaţie directă, se hătărăște să doneze, statului român, conacul pentru creerea unui aşezământ ce va purta denumirea de Căminul Nicolae Bălcescu^.Timp de douăzeci de ani, până în 1968, conacul a avut destinaţia de „loc de odihnă şi de creaţie” pentru scriitori şi artişti. Aici au venit şi au creat mari scriitori (ex. M.Sadoveanu, Camil Petrescu).
În 1966, în urma vizitei, unei delagaţii oficiale, condusă de fostul şef al statului comunist, Nicolae Ceauşescu, acesta a luat hotărârea ca destinaţia „Căminului Nicolae Bălcescu” să fie schimbată în muzeu.

Cornul abundenței - bijuterie masonică

Produsul de mai sus este o Bijuterie masonică de forma Cornului abundenței aparținând unei loje brașovene, din corn se revarsă un triunghi cu trei colonete și niște ornamente florale. Simbolistica bijuteriei insistă asupra misticii numărului 3, respectiv asupra împăcării dualității cu unitatea, readucerea unității la dualitate. Piesa este confecționată din bronz aurit, are dimensiunile de 8 x 5,5 centimetri și poate fi admirată în colecția Muzeului Național de Istorie – Brukenthal din Sibiu.

Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă - vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume: ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie (simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul, simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism), al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar fără un echer nu se poate construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune. Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA, semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două determină perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi, Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite. SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL, după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii. COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi. MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic. Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

1 Mai 1945

În anul 1889 Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, data de 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia. La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymerket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți. În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8. În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”. 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și SUA, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum P.S.M. și P.R.M.. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în anul 1890. În perioada comunistă, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După defilare cu mic, cu mare, muncitorii din toate sectoarele de producție se îndreptau cu avânt, de la primele ore ale dimineții, spre locul de desfășurare a serbărilor câmpenești organizate în lungul și-n latul țării. Își întindeau păturile pe iarbă, mâncau mititei, beau bere și ascultau rapsozii veniți să le răsplătească efortul de peste an. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În ultimii ani Poșta Română nu a mai emis nici o marcă poștală cu ocazia zilei de 1 Mai și nici nu există speranțe să mai scoată. Astăzi doar amintirile țin loc de parade festive în sufletul oamenilor. Locurile de muncă au început să dispară, muncitorii fericiți s-au împuținat, mulți dintre ei lucrând “afară”. În Romania, sărbătoarea de 1 Mai continuă, dar fără obiectul muncii.

Crosul de noapte - Runners Club

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiție de atletism Crosul de noapte din municipiul Cluj Napoca.

În cadrul competiției sunt două alergări: 4 și 10 kilometri, ambele pe aleile Parcului Central din Cluj Napoca. Înscrierea se face contra cost pentru suma de 100 lei. Participanții primesc număr de concurs, tricou pentru eveniment, diplomă de participant, medalie și asistență medicală. Câștigătorii vor fi recompensați astfel:

10 km masculin și feminin, locul 1 – 300 lei, locul 2 – 250 lei, locul 3 – 200 lei
4 km masculin și feminin, locul 1 – 200 lei, locul 2 – 150 lei, locul 3 – 100 lei

Alergările au loc pe categorii de vârstă: sub 34, 35-44, 45-54, 55-64 și peste 65 de ani

Asociația C.S. Runners Club a fost fondată la începutul anului 2010 de un grup de alergători din Cluj-Napoca sub forma unei organizații non-profit cu scopul de a promova alergarea ca sport de masă. Suntem convinşi că nu există exerciţiu fizic mai simplu şi mai uşor de practicat și cu rezultate mai binefăcătoare pentru trup şi suflet decât alergarea. Atunci când iubim fiecare pas făcut în alergare, alergarea devine mai mult decât un sport. Alergarea devine un mod de viaţă, o cale de urmat, o modalitate de dezvoltare şi autodepăşire. Asemeni sunetului de la linia de start, vrem să-ți dăm acel imbold care să te impulsioneze să alergi pentru viață. Vrem să îți oferim un motiv să alergi, dar și metode și ocazii să continui alergarea. Alături de noi poți participa la evenimente sportive de amploare: concursuri diverse, cross-uri, maratoane. Din 2010 ne-am transformat dintr-un un club local de alergători într-un campion regional al alergării. Suntem o comunitate regională de alergători iar eforturile și evenimentele noastre servesc persoanelor active de toate vârstele, de la alergători începători la alergători profesioniști.

Comitetul Național Paralimpic - România

Național Paralympic Committee

În decembrie 1990, un grup de inițiativă format din persoane cu afinități pentru activitatea sportivă a persoanelor cu handicap s-a constituit în grupul fondatorilor Federației Române a Sportului pentru Handicapați, cum s-a numit federația noastră la începuturile sale. Membrii acestui grup au fondat federația care s-a constituit prin ordinul ministrului tineretului, funcționând în mod obștesc în cadrul Direcției Sportul pentru Toți. Anul 2001 reglementează statutul juridic al federației noastre. Prin aplicarea Legii 69 / 2000, federația noastră, la fel ca toate celelalte federații naționale sportive, devine persoană juridică de drept privat și de utilitate publică. Tot de atunci se folosește și denumirea pe care o are în prezent – Federația română a sportului pentru persoane cu handicap. Legea nr 34/2009 cu privire la modificarea și completarea Legii Educației Fizice și Sportului nr 69/2000 a aprobat schimbarea denumirii Federației Române a Sportului pentru Persoane cu Handicap în Comitetul Național Paralimpic. Denumirea sa în afara teritoriului României este: National Paralympic Committee, Romania.Sediul central al Comitetului Național Paralimpic este situat în București, Strada Vasile Conta, nr. 16, Sector 2. Comitetul National Paralimpic oferă sportivilor cu dizabilități o platformă pentru dobândirea deprinderilor de viaţă, oferă motivaţie, stimă de sine şi siguranţă, precum şi încredere în deprinderile şi abilităţile proprii.

A.S. I.N.M.T.

Cu referire la insigna de mai sus am oarece dubii. Primele două litere majuscule (AS) ar putea însemna Asociație studențească, Asociație științifică sau Asociație sportivă, iar următoarele litere majuscule (INMT) înseamnă conform internetului – Institutul Național de Motoare Termice București. Acest institut, denumit astăzi Master București, fostă Institutul Național de Motoare Termice (INMT), este o companie românească care are ca obiectiv cercetarea și dezvoltarea în domeniul științelor fizice și naturale. AVAS deține 66,6% din capitalul Master SA, iar ceilalți acționari minoritari sunt bănci și societăți de investiții financiare care cumulează 33,2% din acțiuni. Principale obiecte de activitate ale institutului erau:

activitatea de prognoza, tipizare si standardizare in domeniul motoarelor termice;
realizarea unui fond propriu de solutii energetice, constructiv-functionale si tehnologice originale, brevetabile, aplicabile pe motoarele proprii si utilizabile pentru schimb de brevete si licente cu institute similare sau firme de specialitate din strainatate;
realizarea si incercarea modelelor functionale, executia si omologarea motoarelor termice de baza, reprezentative din noile familii;
fabricarea de motoare termice de constructie speciala in unicate sau serii foarte mici;
realizarea, in regim de micro productie, de aparatura de masura si control specializata pentru dotarea laboratoarelor si standurilor de incercari proprii, a institutelor de profil si intreprinderilor care produc si exploateaza motoare termice;
specializarea in activitatea de cercetare, proiectare si productie a studentilor si cadrelor didactice de la Institutul politehnic din Bucuresti, in domeniul motoarelor termice;
specializarea si reciclarea cadrelor tehnice cu profil de activitate motoare termice:
coordonarea, pe baza de programe unice, a activitatii desfasurate de catre institutele de cercetari-proiectari si catedrele de invatamint superior, de profil, in vederea adaptarii pentru diferite utilizari a prototipurilor omologate si a unor diversificari si perfectionari de motoare si subansamble componente din fabricatia curenta.
Conform Decretului 71 / 1975 acest institut s-a înființat pe data de 1 iulie 1975, in componenta Institutului central de cercetari pentru constructiile de masini si in subordinea Ministerului Industriei Constructiilor de Masini Grele.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ