Epaminonda's Blog.....: NISA

Mai jos am postat și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză NISA și o vedere generală

Biserica

Piața

Monumentul

Arhitectură locală

Vedere generală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O POEZIE UMORISTICĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL COVASNA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Insigna - Congresul Confederației "Construct" - Covasna - 1991

Confederația națională sindicală “Construct” a fost o formă de organizare a oamenilor muncii din domeniul construcțiilor, din România, în anii ce au urmat imediat Revoluției din Decembrie 1989. De atunci și până în prezent, mișcarea sindicală generală a muncitorilor din România, inclusiv Confederația națională sindicală “Construct” au cunoscut profunde transformări, inclusiv schimbări de denumiri, astfel că denumirea „Construct” nu se mai regăsește astăzi în nomenclatorul organizațiilor sindicale românești. Astăzi principalele confederații sindicale românești sunt: Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), Blocul Național Sindical (BNS), Confederația Națională Sindicală Cartel Alfa (CNSCA), Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR) și Confederația Sindicală Națională Meridian (CSN Meridian).

Covasna, în limba maghiară - Kovászna, în limba germană – Kovasna, este un oraș din județul Covasna, care include și localitatea Chiuriș. Datorită faptului că este situată într-o zonă cu activitate vulcanică (în trecut), localitatea este renumită pentru apele sale minerale și mofetele (emanații gazoase post-vulcanice, predominant dioxid de carbon). Este cea mai renumită stațiune balneo-climaterică din țară pentru tratarea afecțiunilor cardio-vasculare, orașul având peste 10 hoteluri și nenumărate pensiuni, un spital de profil cardiologic (Cardiologie Covasna) cu baze de tratament de profil moderne. În centrul orașului poate fi găsită "Balta Dracului", denumire dată de localnici, rămășită a unei erupții vulcanice. În secolul al XVIII-lea au fost înregistrate mai multe erupții ale acesteia. În imediata apropiere a orașului se află "Valea Zânelor", zonă renumită pentru cetatea dacică, pentru urmele căii ferate pe plan înclinat (monument tehnic unicat în Europa), și pentru priveliștea minunată. Orașul Covasna este situat la marginea sud-estică a părții inferioare a Carpaților de curbură pe DN13E (Feldioara – Vâlcele, Sfântu Gheorghe - Covasna). În anul 2011 orașul număra 10114 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11369 locuitori), dintre care: maghiari – 62,82%, români – 31,17%, romi – 3,16% și restul –necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Covasna astăzi se prezintă aproximativ astfel: reformați – 43,36%, ortodocși – 29,39%, romano catolici – 21,18% și restul – nedeclarată sau altă religie. Prima atestare documentară datează din anul 1567, dar descoperirile arheologice dovedesc prezența omului aici încă din neolitic. Pe dealul „Cetatea Zânelor”, în partea de est a orașului, se găsesc ruinele dezvelite aproape integral ale unei mari fortificații a dacilor, cu ziduri din piatră dispuse în terase (secolele I î.C. - I d.C.). După săpăturile efectuate în mai multe rânduri în acest loc, au descoperit obiecte de ceramică, unelte, arme și un mormânt de inhumație. Alte atracții turistice ale orașului sunt: Monumentul eroilor români din cel de-al doilea război mondial, opera sculptorului Theodor Ioneascu; Balta Dracului, Planul înclinat construit în anul 1890 și Vila de vacanță a fostului dictator Ceaușescu.

Insignă - A X-a expoziție insignografică 1993 Târgu Secuiesc

Poarta secuiască tradițională este considerată actul fundamental de identitate al secuilor, gravat în lemn. Poarta secuiască se deosebește de poarta maramureșeană prin faptul că are un stil diferit. Simbolul principal sculptat pe poarta secuiască este laleaua, căreia i se adaugă alte motive florale sau geometrice. La înfrumusețarea porților secuiești contribuie și coloristica, deoarece unele dintre ele sunt pictate în culori vii. Poarta are un acoperiș de șindrilă, sub care se pune câteodată porumbar pentru a mări efectul estetic. Înălțimea porții mari este de cel puțin patru metri, pentru ca și căruța încărcată cu fân să poată trece sub ea. Înălțimea porții mici este de aproximativ doi metri și are o structură separată: grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă. Porțile mai vechi au fost ornamentate cu motive geometrice, stilizate, mai târziu cu motive vegetale, mai ales cu motive florale. Motive des întâlnite sunt luna și soarele. Grinda frontală este de obicei decorată cu inscripții, de regulă anul construirii, numele gazdei și al soției lui. Uneori sunt încrustat și versuri sau mesaje.Modelele secuiești străvechi precum spiralele, motive vegetale etc. care ornează o poartă secuiască sunt desenate pe lemn cu mâna. După desenare, motivele sunt cioplite. Confecționarea unei porți secuiești de dimensiuni mari durează în jur de 1,5 - 2 luni, dacă lucrează la ea 5 - 7 oameni. Pentru a construi o poartă secuiască, meșterul trebuie sa fie dulgher, tâmplar și sculptor în același timp. Sculptarea unei porți poate să dureze între 16-20 zile, construirea porții de la alegerea materialului până la ridicarea lui se poate face în 6 săptămâni. Ornamentele specifice sunt aplicate manual, respectând atât tradiția, cât și preferințele viitorului proprietar. Sculptura în relief poate să aibă adâncimea între 5–10 mm. După finisare, poarta este impregnată cu ulei de in.

Insigna - A XIII-a expo insigne Târgu Secuiesc 2005

Expo XXXI insigne

Târgu Secuiesc (în maghiară Kézdivásárhely, în germană Szekler Neumarkt) este un municipiu din județul Covasna, România, care include și satul Lunga. În vechime localitatea a fost reședința scaunului istoric secuiesc Kezd. La recensământul din anul 2011 orașul număra 14891 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 88,1%, români – 6,99%, romi – 1,51% și restul – necunoscută sau altă etnie. Este al doilea cel mai mare centru urban al județului, după reședința Sfântu Gheorghe. Componența confesională actuală a populației municipiului Târgu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 5,53%, romano catolici – 69,26%, reformați – 20,145, și restul – nedeclarată sau altă religie. Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Este vorba de un adevărat tezaur ce cuprinde pocale de aur, arme și urne funerare. Distrusă de valurile de populații migratoare, pe ruinele vechilor construcții romane, ia naștere o nouă așezare. În epoca medievală localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum (orașul de lemn), nume care provenea de la materia primă folosită la construcția locuințelor. Mai târziu, era denumit Torjavasara (Târgul Turia), întărind astfel rolul important al târgului care se ține în localitate. Încă din anul 1472, regele maghiar Sigismund ridică localitatea la statutul de oraș regal, sub numele Thoryawasara și îi acordă dreptul de a ține târguri săptămânale. Orașul s-a format în apropiere de drumul ce leagă Brașovul de Moldova, prin Pasul Oituz. Între veacurile al XVI-lea - al XIX-lea, Târgu Secuiesc reprezintă unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești și comerciale din Ținutul Secuiesc.Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meșteșugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în așa fel încât să blocheze accesul din afara pieței. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colțul" pieței. Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, casele mici, de lemn, ale meșteșugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a orașului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Biserica Reformată-Calvină cu capacitatea de 100 locuri, ridicată în stil baroc și neoclasic între anii 1770-1782.
Biserica romano-catolică (1722 – piatra de temelie)
Primăria orașului, ridicată în anul 1907 pentru Casa de economii și ajutor.
Muzeul breslelor inaugurat în anul 1972 în vechea clădire a primăriei.
Casa de Cultură Vigadó, construită între anii 1902 – 1904.
Biblioteca Weselényi Miklós înființată pe data de 25 decembrie 1842.
Cartierul Kanta
Clădirea Liceului teoretic Nagy Mozes

Insignă - A IX-a expoziție insignografică 1992 Târgu Secuiesc

Insignografia este știința și pasiunea de a colecționa, studia și arăta și altora diversitatea de insigne realizate, ea deosebindu-se cu totul de medalistică sau numismatică. Insigna este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club sportiv, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. Mai jos prezint un scurt istoric al mișcării insignografice din România. La începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elementele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc. După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România.

Insigna - A 41 expoziție națională de insignografie și

al VII-lea congres A.C.I.R. Târgu Secuiesc 22-24 mai 2015

(Asociația colecționarilor de insigne din România)

Hobbi Cserebere Klub – Târgul Secuiesc este o formă de organizare (club) ce cuprinde numeroase direcții de manifestare a pasiunii de colecționar de la formele cele mai simple, specifice copiilor, până la cele mai complex, atribuite adulților. Înființat în anul 1989 sub conducerea lui Beke Erno, numărul membrilor săi a crescut de la an la an, ajungând astăzi la peste 170 de pasionați. Pentru fiecare membru colecția personală este cea cea mai frumoasă și bineînțeles cea mai valoroasă. Cel mai important și mai așteptat moment în fiecare an, de membrii clubului îl reprezintă însă expoziția anuală care reunește pe aceleași simeze o paletă largă de colecții personale. La ediția din anul 2006 un moment aparte l-a marcat lansarea Cupei transmisibile “HOBBI CSEREBERE KLUB”, a cărei cucerire reprezintă un obiectiv foarte atractiv. Cei mai activi membri din rândul copiilor sunt recompensați cu o tabără de vară în corturi la Băile Balvanyos. Anual clubul editează un interesant calendar distribuit gratuit tuturor membrilor.

Insignă - A XII-a expoziție insignografică 2000 Târgu Secuiesc

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Sfântu Gheorghe (în maghiară Sepsiszentgyörgy, în germană Sankt Georgen) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Covasna, provincia istorică Transilvania, România. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic. Orașul are o populație de aproximativ 56000 locuitori, majoritar de etnie maghiară. Deasupra am postat stema veche și actuală a orașului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Sfântul Gheorghe, din vremuri diferite.

Monumentul eroilor

Galeriile de artă

Muzeul național al Carpaților Răsăriteni

Gara

Muzeul național secuiesc

Biserica reformată

Regia monopolului statului - Fabrica de țigarete

Hotelul Ungaria

Prefectura

Primăria

Teatrul Andrei Mureșan

Biblioteca județeană

Biserica reformată fortificată

Biserica romano catolică

Centrul străjeresc

Liceul reformat

Piața Mareșal Averescu

Piața Regina Maria

Biserica catolică

Galeriile de artă

Hotelul Teglas

Covasna (în maghiară Kovászna) este un județ din provincia istorică Transilvania, România. Județul Covasna se află situat în centrul României, în partea internă a Carpaților de Curbură. Situat în partea de sud-est a Transilvaniei, teritoriul acestui județ este legat de spațiul extracarpatic prin pasurile Buzău și Oituz precum și prin mai multe trecători ale Carpaților Răsăriteni. Județul cu suprafața de 3710 kilometri pătrați și populația de aproximativ 206000 locuitori are reședința administrative în Sfântul Gheorghe. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii – Sfântul Gheorghe și Târgu Secuiesc, 3 orașe – Baraolt, Covasna și Întorsura Buzăului precum și un număr de 40 de comune. Populația județului Covasna aparține următoarelor etnii; maghiară -74%, română – 23% și romă – 3% (procente aproximative). Deasupra am postat stema și harta județului Covasna și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din acest județ dar și unele trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite.