Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează centenarul nașterii arhitectului finlandez Eero Saarinen. Pe aversul monedei, în centrul câmpului, este reprezentată lucrarea sa monumentală – The Arch Gateway, ce poate fi admirată în orașul american Saint Louis și circular la partea superioară în cadrul unei benzi delimitate este aplicată inscripția: “EERO SAARINEN 1901 - 1961” (numele și prenumele personajului precum și anul nașterii și decesului său). Pe revers în centrul câmpului este redată o altă lucrare a artistului și periferic circular în cadrul unei benzi delimitate și între două ornamente distincte este aplicată inscripția: “SUOMI FINLAND 2010” (numele țării în limbile finlandeză și engleză și anul emiterii monedei). În partea de jos a monedei este inscripționată valoarea monedei – 10 EURO.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2010, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 6000 buc BU și 20000 buc proof și designer – Juha Kauko.

Eero Saarinen a fost un arhitect și designer industrial finlandez-american, faimos pentru abordarea a numeroase stiluri de design, remarcându-se prin adaptarea cu simplitate, eficiență, ergonomie, funcționalitate și raționalism la nevoile efective ale proiectului abordat. El s-a născut la data de 20 august 1910 la Kirkkonummi, Finlanda, din tată arhitect, și a decedat la data de 1 septembrie 1961 la Ann Arbor, SUA. Familia Saarinen a emigrat în Statele Unite ale Americii în anul 1923 când el avea treisprezece ani. Fost elev al tatălui său, Eero Saarinen a studiat ulterior sculptura și proiectarea de mobilier.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos o omagiază personalitatea scriitoarei finlandeze – Minna Canth. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu este reprezentată jumătate din fața unui personaj și litera P (monograma gravorului). La partea superioară a monedei e inscripționat anul baterii monedei – 2010, iar la partea de jos, cu litere de mână este aplicată inscripția: “Minna Canth” (numele și prenumele personajului). Pe revers în interiorul unui cerc continuu este redat stilizat un ac cu ață în el și inscripțiile: “SUOMI FINLAND”- periferic circular la partea inferioară (numele țării în limbile finlandeză și engleză) - și “10 E” – orizontal (valoarea nominală a monedei).

Minna Canth (născută Ulrika Wilhelmina Johnsson) a fost o scriitoare finlandeză, promotoare a realismului, care s-a născut la data de 19 mai 1844 și a decedat la data de 12 mai 1897. Enumăr câteva dintre scrierile sale: Hanna; Nevasta muncitorului; Copiii nenorocului; Oameni sărmani; Sylvi și Anna Liissa.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează centenarul nașterii virtuozului artist popular finlandez - Konsta Viljami Jylhä. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu, pe fundalul unor striațiuni orizontale este reprezentat stilizat chipul de profil al artistului cu vioara și arcușul său. Periferic circular la partea superioară este aplicată inscripția: “KONSTA JYLHA” (numele și prenumele artistului) și în plus orizonatal inscripțiile: “1910 – 1984” (anul nașterii și al decesului artistului) și “P” (monograma gravorului). Pe revers în interiorul unui cerc continuu și tot pe fundalul unor striațiuni orizontale este redat un ornament decorativ ce imită decupajele din corpul oricărei viori. Periferic, circular, la partea superioară sunt aplicate inscripțiile: “SUOMI FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză) și “2010” (anul emiterii monedei). Orizontal, la partea inferioară a monedei este aplicată inscripția cu valoarea sa nominală – 10 E (euro).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2010, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 5000 buc BU și 10000 buc proof și designer – Reijo Paavilainen.

Konsta Viljami Jylhä a fost un virtuoz artist popular care, în jocul finlandez, a făcut din muzica populară un fenomen cultural finlandez. El s-a născut la data de 14 august 1910 și a decedat la data de 13 septembrie 1984. În anii ’60, trupa lui Jylhä a devenit un element principal și nelipsit în cadrul Festivalului de muzică populară Kaustinen. Cele mai cunoscute piese ale compoziției sale originale sunt Konstan Parempi Valssi („Valsul major al lui Konsta”) și, în special, Vaiennut Viulu („Vioara mută”). După un accident forestier și câteva atacuri de cord suferite s-a reprofilat compunerea și interpretarea de cântece spirituale.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O POEZIE UMORISTICĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Al XXII-lea simpozion național de numismatică

Brașov 19 - 20 mai 2005

Societatea Numismatică română - 1903

Era la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Originea stemei Braşovului are o vechime de peste 1000 de ani şi vine dintr-o legendă care a dăinuit peste secole. Se spune că Regele ungar Solomon (1063-1074) se lupta cu un popor de invadatori, Cumanii, care obişnuiau să cucerească teritorii şi să ucidă pe oricine le stătea în cale. Legenda spune că Regele Solom a fost urmărit de invadatori până la Braşov unde s-a ascunS în pădure. Ca să nu fie recunoscut, şi-a dat jos coroana de pe cap şi a aşezat-o pe tulpina unui arbore. Nu a mai mai fost recunoscut de cumani, aceştia crezând că regele a căzut în prăpastie şi a murit. Aşa a reuşit să scape şi să fugă cu bogăţiile pe care le avea s-a asupra lui. A fugit până la o peşteră unde s-a refugiat, în zona denumită astăzi Pietrele lui Solomon. Sute de ani mai târziu, un ţăran care a mers în pădure să adune lemne de foc a găsit coroana, pe locul unde acum se află Casa Sfatului şi a dus-o la Biserica Neagră spre păstrare. Aşa a ajuns Braşovul să ne numească în germană Kronstadt, oraşul Coroanei. „Interpretările stemei sunt multe. Se spune că acea coroană reprezintă regalitatea. Tulpina de copac reprezintă cetatea puternică, iar scoarţa zidurile fortificaţiei. De asemenea rădăcinile ar fi cele 13 comunităţi de saşi din ţinutul Bârsei, care susţin oraşul aşa cum rădăcinile susţin trunchiul unui copac. Se mai spune că rădăcinile reprezinta munca saşilor care au construit oraşului şi s-au dezvoltat“, a spus Radu Manolache, istoric. De-a lungul timpului stema s-a schimbat. În 1353 stema Braşovului era formată dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoţită de o floare de crin. Din 1429 a apărut şi trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetăţii (Corona). Stema actuală a municipiul Braşov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conţine un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi ce reprezintă simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri. Semnificaţia în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea şi Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.

Nicolae Bălan - Mitropolitul Ardealului 1920 - 1955

Ctitor al Mănăstirii "Brâncoveanu" - Sâmbăta de Sus

Mănăstirea "Brâncoveanu" - Sâmbăta de Sus

2003 - 10 ani de la sfințire

Nicolae Bălan s-a născut în anul 1882, în localitatea Blăjenii de Sus, comuna Şintereag, județul Bistrița Năsăud. Acesta s-a stins în 1955, la vâsta de 73 de ani în Sibiu. El a fost Mitropolit al Ardealului vreme de 35 de ani, între anii 1920-1955. De asemenea, acesta a fost şi membru de onoare al Academiei Române. Înainte să fie hirotonit preot, în 1918, Nicolae Bălan este trimis la Iaşi de către Consiliul Naţional Român din Transilvania să intervină pe lângă membrii din Guvernul României, pentru realizarea unităţii naţionale. Este hirotonit Mitropolit al Ardealului în 1920, când este ales şi membru de onoare al Academiei Române. Pe parcursul celor 35 de ani, în calitatea de mitropolit, acesta apără cu tărie autonomia Bisericii. De asemenea, la iniţiativa lui Nicolae Bălan, Institutul Teologic din Sibiu este ridicat la rangul de Academie în anul 1921.

Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, judetul Brasov se afla pe valea raului Sambata, la poalele Muntilor Fagaras si este renumita ca loc de reculegere, mangaiere si intarire sufleteasca pentru credinciosii si vizitatorii ce se roaga ori poposesc in acest locas sfant. Poporul roman, care "s-a nascut crestin", are prin aceasta manastire, ca si prin celelalte foarte multe manastiri ortodoxe din Romania, cea mai trainica punte de legatura a tuturor romanilor, de-o parte si de alta a Carpatilor. Istoria Manastirii Brancoveanu incepe din secolul al XVII-lea. In anul 1654 satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului. Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit in piatra o manastire. La sfarsitul secolului al XVII-lea Transilvania abia scapase de incercarile principilor calvini de a o calviniza. Atacurile au continuat insa asupra punctului principal de rezistenta, credinta ortodoxa a romanilor, urmarind-se, de fapt, deznationalizarea lor. Pentru a intari si a salva Ortodoxia romana de noul pericol al catolicizarii, aparut prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a intemeiat la Sambata de Sus o manastire ortodoxa, pentru a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Persecutiile religioase ale stapanirii austro-ungare au facut mii de victime printre romani. Schimbarea credintei stramosesti a romanilor ar fi condus usor la pierderea identitatii lor nationale. Romanii ortodocsi au incercat sa reziste, fiind ajutati in primul rand, de catre bisericile si manastirile lor. Din aceasta cauza a inceput calvarul distrugerii manastirilor si bisericilor din Transilvania. Mai mult de 150 de manastiri au fost distruse de generalul vienez Bukow. Multa vreme administratia austro-ungara nu s-a atins de Manastirea Brancoveanu. Dupa decapitarea domnitorului Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului. In anul 1785, profitand de imprejurare, Viena, la cererea administratiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a daramat manastirea brancovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa in stare de ruina. Manastirea Brancoveanu, ultimul mare bastion al apararii Ortodoxiei in Tara Fagarasului, zidita intre anii 1696 - 1698, a fost distrusa in anul 1785. Dupa daramarea manastirii, palatul brancovenesc din Sambata de Sus, aflat la 10 kilometri departare de manastire, a fost locuit vremelnic de urmasi ai familiei Brancoveanu. Acestia au stapanit domeniul pana la reforma agrara din anul 1922, cand Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brancovenesc impreuna cu ruinele si toata incinta Manastireasca de la Sambata de Sus. In decursul celor 140 de ani de parasire in ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe incercari de restaurare a manastirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. Sfintirea a fost facuta in anul 1946, dupa razboi.

Insigna - E.P. (Electro Precizia - Săcele)

Electro Precizia Săcele este o companie producătoare de motoare și generatoare electrice din România. A fost fondată în anul 1936 ca societate pe acțiuni, și este unul dintre cei mai importanți producători români de motoare electrice. Compania produce diferite tipuri de motoare electrice, polizoare de lăcătușerie, electro-pompe, alternatoare, regulatoare de tensiune, diferite tipuri de relee, tablouri de bord cu vitezometru, indicatoare pentru presiune ulei, indicatoare de temperatură și nivel combustibil. Principalii clienți ai Electro Precizia sunt firmele ABB, Bush, Lenze, capacitatea lunară de producție a companiei fiind de 70000 de motoare. Sus am postat logo-ul și poza sediului central al companiei Electro Precizia Săcele.

Insigna - A.J.V.P.S. Brașov

(Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. AGVPS are filiale în toate județele țării. Sus am postat logo-ul AGVPS din România. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. În domeniul vânătoarei și pescuitului, în afară de Asociația națională a vânătorilor și pescarilor sportivi și a asociațiilor județene de gen există și alte asociații neafiliate.

Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este un animal care face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae. Ea este răspândită în regiunile muntoase din Europa şi Asia Mică. Animalul are o înălțime între 110 si 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 8 cm), având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre îndărăt. In spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. In timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

Insigna - A.B. ROMAN - DAC (Autocamioane Brașov)

Roman S.A., (denumirea veche - Steagul Roşu) cunoscută și sub numele de Autocamioane Brașov este o întreprindere braşoveană specializată în proiectarea și construcția de autocamioane, autobuze şi autoutilitare. În prezent firma este controlată de omul de afaceri Ioan Nicolae, care deține 91,49 % din acțiunile Roman Brașov prin intermediul Pro Roman Brașov. Întreprinderea a fost înființată în anul 1921 sub numele de ROMLOC, producând pe atunci material rulant, mai târziu motoare şi automobile. În anul 1948 firma ia denumirea de „Steagul Roșu”. Linia de producție a Steagului Roșu a fost pornită în anul 1971 cu un model motorizat Diesel sub licență MAN (achiziționată de statul român în anul 1969 din Germania). Cumpărarea acestei licențe a fost urmată de o amplă dezvoltare tehnologică și umană a Uzinei „Steagul Roșu”. În anul 1989 uzina avea 20000 de salariați și producea 12888 de camioane, din care multe la export. În noiembrie 2008 Roman S.A. Brașov a produs şi primul tractor.

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură brașovene, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate vechi.

Biserica reformată

Biserica Sfântul Nicolae - Cartier Șchei

Biserica romano catolică

Biserica săsească din deal

Gimnaziul Honterus

Școala reală de stat

Turnul Negru

Cetatea

Strada Lungă

Turnul Alb

Fabrica de bere

Bulevardul Ferdinand

Cafe Elitte

Podul Crețului

Școala Madchen

Teatrul de Stat

Dealul Cetățuia

Piața Sfatului

Turnul Pulberărie

Vila Folspani

Hotelul ARO Palace

Vila Kuschmann

Vederi - Brașov

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 kilometri pătrați, numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și trimiteri poștale ilustrate din județul Brașov, din vremuri diferite.