Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE: LOCALITĂȚILE ABUȘ, ALBEȘTI, APOLD, ARCHITA, GĂLĂȚENI, ȘEUCA ȘI VIFOROASA DIN JUDEȚUL MUREȘ ȘI ABATORUL DIN TÂRGU MUREȘ

1. Mai jos admiri o veche carte poștală din satul mureșean Abuș, comuna Mica. ABUȘ (în maghiară: Abosfalva, în germană: Abtsdorf ) este un sat în comuna Mica din județul Mureș, Transilvania, România.

Localitatea este situată la o depărtare de 9 kilometri de municipiul Târnăveni, pe drumul județean DJ 142 Târnăveni – Bălăușeri și pe linia de cale ferată nr 307 Blaj – Târnăveni – Praid. La recensământul din anul 1992 populația satului era de 358 locuitori, din care 193 maghiari, 138 români și 27 romi. Date mai vechi despre populația localitații arată că în anul 1910 satul Abuș avea 460 locuitori din care 236 maghiari, 207 români ș.a. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1361 sub numele Obusfalva. Principalele atracții turistice ale localității sunt: Castelul Gyulafiak, azi ruinat (mai există numai turnurile), Castelul Apor (modificat) și Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. Monumentul este de tip obelisc și se află amplasat în centrul satului Abuș, fiind ridicat în anul 1946. Obeliscul, de formă paralelipipedică, este realizat din piatră, în timp ce împrejmuirea este asigurată cu stâlpi de beton uniți cu lanțuri. Pe fațada monumentului este fixată o placă metalică pe care sunt inscripționate numele eroilor.

***

Mica, în limba maghiară - Mikefalva, în limba germană –Nickelsdorf, este o comună din județul Mureș, care include și satele: Abuș, Căpâlna de Sus, Ceuaș, Deaj, Hărănglab și Șomoștelnic. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4539 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4701 locuitori), dintre care: români – 17,33%, maghiari – 52,39%, romi – 26,37% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei mureșene Mica astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 25,93%, romano catolici – 3,59%, reformați – 45,89%, penticostali – 10,04%, unitarieni – 9,18% și restul – nedeclarată sau altă religie. Nominalizez mai jos atracțiile turistice ale comunei Mica: Biserica de lemn din Abuș, Castelul Apor din Abuș, Biserica unitariană din Deaj și Conacul Hilibi Gal din Mica – datat secolul al XVIII-lea.

2. Mai jos admiri două vechi cărți poștale reprezentând aspecte din localitatea Albești, județul Mureș. ALBEȘTI, în limba maghiară -Fehéregyháza, în limba germană –Weisskirch este o comună din județul Mureș care mai include și satele: Bârlibășoaia, Boiu, Jacu, Șapartoc, Țopa, Valea Albeștiului, Valea Dăii și Valea Șapartocului.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 5345 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 61,85%, maghiari – 20,14%, romi – 13,17% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Albești astăzi se prezintă aprpximativ astfel: ortodocși – 71,84%, reformați – 15,54%, romano catolici – 3,79%, unitarieni – 1,98%, adventiști de ziua a șaptea – 1,4% și restul – nedeclarată sau altă religie.

În centrul comunei Albești, se află monumentul ridicat în memoria poetului și revoluționarului maghiar Petofi Șandor. Monumentul a fost sculptat de artistul Hunyadi Laszlo in anul 1897 și reprezintă un obelisc cu un vultur purtand in cioc o sabie. În localitate mai există un muzeu si o statuie in marime naturala a aceluiași om de cultură și revoluționar maghiar. În satul Boiu se pot admira și azi ruinele Castelului Bethlen Farcaș, construit în anul 1917.

3. Mai jos admiri o veche carte poștală dar și poze recente reprezentând aspecte din comuna Apold, județul Mureș. APOLD (în limba maghiară: Apold, în limba germană: Trappold) este o comună din județul Mureș, formată din satele Apold (reședința), Daia, Șaeș și Vulcan.

Comuna Apold este cea mai sudică dintre localitățile judeţului Mureş și este situată în podișul Târnavelor. Localitatea Apold se află la o distanţă de 75 de kilometri față de Târgu Mureș și 17 kilometri faţă de municipiul Sighişoara. La recensământul din anul 2011 populația comunei număra 2892 locuitori, dintre care; români – 70,55, romi – 21,88%, maghiari – 2,8%, germani – 1,41% și restul – necunoscută sau altă etnie. Din punct de vedere confesional structura populației se prezintă astfel: ortodocși – 85,99%, penticostali – 4,91%, romano catolici – 1,17%, reformați – 1,1%, luterani – 1,03% și restul necunoscută sau altă religie. Principalele atracții turistice ale comunei sunt bisericile fortificate din satele; Apold, Daia, Șaeș și Vulcan.

4. Mai jos admiri două vechi cărți poștale reprezentând aspecte din localitatea Archita, județul Mureș. ARCHITA, în dialectul săsesc - Ärkeden, Ârkeden, Arkedn, în limba germană - Arkeden, Erkeden, în limba maghairă – Erked, este un sat din comuna Vânători, județul Mureș. Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma Ercud.

Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri. Se presupune că primele fortificații ridicate de către săteni au început din anul 1200 și ele ar fi fost reprezentate de către o cetate de pământ situată pe locul denumit astăzi "Dosul Cetății". De asemenea au mai fost descoperite menționări documentare din secolele aș XIV-lea și al XV-lea.

De la înființarea acestei comunități săsești, Archita a aparținut de Scaunul Sighișoarei din 1324 până în 1876, ea fiind o comună liberă în tot acest timp. O conscripție făcută la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, prezintă înscrisuri în care se menționează existența în localitate a 125 de gospodării care însumau circa 650 de locuitori. Conform următoarelor conscripții de la sfârșitul secolului al XVII-lea se știe că existau 100 de proprietari și șapte păstori români sau unguri, iar la începutul secolului al XVIII-lea se menționează existența a primelor 10 familii de țărani de origine română.

***

Vânători, în limba maghiară - Héjjasfalva, în limba germană –Teufelsdorf, este o comună din județul Mureș, care mai includ eși satele: Archida, Feleag, Mureni și Șoard. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3901 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 35,86%, maghiari – 19,12%, romi – 29,94% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Vânători astăzi s eprezintă astfel: ortodocși – 62,9%, romano catolici – 1,69%, reformați – 16,61%, unitarieini – 1,15% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele atracții turistice ale comunei sunt: Biserica evanghelică fortificată din Archita, construită în secolul al XVI-lea, Biserica ortodoxă din Feleag construită în anul 1860 și Dealul Pietriș (altitudine 839 metri). Comuna Vânători este situată pe malul stâng al râului Târnava Mare, pe drumul naţional DN 15/E 60 Sighişoara - Braşov, în apropiere de municipiul Sighişoara (11 kilometri). Principalele îndeletniciri ale populaţiei se regăsesc în agricultură: cultivarea cerealelor şi creşterea animalelor (ovinelor), respectiv agroturism. Anual, se organizează, în ultima sâmbătă şi duminică din luna august - Zilele comunei Vânători.

5. Mai jos admiri două vechi cărți poștale reprezentând aspecte din localitatea mureșeană Gălățeni. GĂLĂȚENI, în limba maghiară – Szentgerice, este un sat al comunei Păsăreni din județul Mureș.

Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1332 cu denumirea Sancta Gerecia. Cel mai important obiectiv turistic al satului Gălățeni este Biserica unitariană, monument istoric.

Biserica a fost construită, în stil gotic în secolul al XIV-lea. Turnul său a fost ridicat între anii 1781 – 1792. Biserica are un valoros tavan casetat (88 casete) realizat în anul 1670 de Kozma Mihály. În după-amiaza zilei de 30 mai 1980 turnul bisericii a fost distrus de o furtună extrem de violentă, fiind ulterior refăcut.

***

Păsăreni, în limba maghiară – Backamadaras, este o comună din județul Mureș care include și satele: Bolintineni și Păsăreni. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1919 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1920 locuitori), dintre care: români – 5,31%, maghiari – 79,98%, romi – 11,15% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Păsăreni, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 6,35%, romano catolici – 5%, reformați – 61,22%, adventiști de ziua a șaptea – 5,94%, unitarieni – 15%, martori ai lui Iehova – 1,14% și restul - nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale comunei Păsăreni: conacul Horvath- Petrichevich: din secolul al XVIII -lea în stil baroc; copacii memoriali, plantaţi de către preotul Losonczi Mózes în anul 1849 şi în 1960; muzeul sătesc, înfiinţat de Albert Buzási József din colectări locale; biserica unitariană Gălăţeni; biserica Inima Sfântă a lui Hristos, construită în 1910 de baronul Horváth Gábor; biserica ortodoxă, construită în anii 1920; columna comemorativă Kiss Gergely, din faţa Şcolii Generale Kiss Gergely din Păsăreni; izvorul comunităţii, construit în 1946; biserica reformată Păsăreni, construită în perioada 1818-1825 și parcul central.

6. Mai jos admiri o veche carte poștală reprezentând aspecte din localitatea mureșeană Șeuca. ȘEUCA, în limba maghiară - Szőkefalva, în limba germană – Dunkeldorf, este un sat al comunei Gănești din județul Mureș. Localitatea se întinde pe valea râului Târnava Mică.

Evoluția demografica a localității din anul 1850 se prezintă astfel:

Anul 1850 - 654 locuitori din care 151 români, 455 maghiari și 48 romi
Anul 1930 - 1026 locuitori din care 145 români, 846 maghiari, 1 german, 6 evrei și 27 romi
Anul 1966- 1445 locuitori din care 392 români, 994 maghiari, 28 germani și 31 romi

După această dată satul este anexat comunei Gănești și, din 1968, este inclus în satul Gănești. Din 2006, a devenit din nou sat de sine stătător, component al comunei Gănești.

***

Gănești, în limba maghiară - Vámosgálfalva, în limba germană – Gallendorf, este o comună din județul Mureș care mai include satele: Păucișoara, Șeuca și Sub Pădure. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3573 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3836 de locuitori), dintre care: români – 24,01%, maghiari – 64,09%, romi – 9,62% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Gănești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși - 25,6%, romano catolici – 6,01%, reformați – 55,02%, penticostali – 4,89%, unitarieni – 3,05%, martori ai lui Iehova – 1,25%, creștini după evanghelie – 1,11% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr aici câteva dintre atracțiile turistice ale comunei mureșene Gănești: Biserica romano catolică “Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Șeuca, Biserica de lemn “Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Sub Pădure, Castelul Rhedei-Rothenthal din satul Șeuca și Casa vinurilor din Șeuca.

7. Mai jos admiri o veche carte poștală reprezentând aspecte din localitatea mureșeană Viforoasa. VIFOROASA, în limba maghiară - Havadtő, este un sat din comuna Fântânele, județul Mureș.

Satul are în jur de 850 locuitori și este atestat documentar pentru prima dată în anul 1501. Atracțiile turistice ale satului sunt Muzeul etnografic și Biserica reformată – monument istorIc. Această biserică a fost construită în anul 1826, informație scrisă pe partea de nord a turnului și are un turn cu 2 clopote, înalt de 32 de metri. Pe clopotul mic, care cântărește 80 kg, scrie: „ A fost turnată în gloria lui Dumnezeu în 1834 de Lotz Fried...., iar pe clopotul mare care cântărește 150 kg, scrie: „A donat parohiei Havadtő Ref. Mihály Bokor și soția sa Ágnes Takács Sándor Nagy ref. pe vremea pastorului din 1924.... ”. Interiorul bisericii este pictat de János Rácz.

***

Fântânele, în limba maghiară - Gyulakuta, în limba germană –Gielekoten, este o comună din județul Mureș care include și satele: Bordoșiu, Călimănești, Cibu, Roua și Viforoasa. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4693 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5067 locuitori), dintre care: români – 1,47%, maghiari – 91,64%, romi – 3,92% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Fântânele astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 1,81%, romano catolici – 13,48%, reformați – 71,12%, unitarieni – 7,69%, martorii lui Iehova – 1,32% și restul – nedeclarată sau altă religie. Alte atracții turistice ale comunei sunt: Biserica unitariană din satul Roua și Biserica romano-catolică din satul Bordoșiu.

8. Aici admiri două vechi cărți poștale reprezentând Abatorul din municipiul Târgu Mureș.

Despre dispunerea ABATORULUI din municipiul Târgu Mureș, vreo poză mai recentă a vechiului sau noului abator târg-mureșan nu am nicio știre. Am ales să prezint aceste cărți poștale în articol separat pentru frumusețea clădirii abatorului.

Se știe totuși că singurul abator public pentru sacrificat miei, în municipiul Târgu Mureș, este amplasat în Piaţa Cuza Vodă, iar în acesta pot fi sacrificaţi până la 260 de miei zilnic. (poza atașată).

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O POEZIE PROPRIE

UMORISTICĂ

O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu 1850 - 1859

2000 - anul Eminescu

150 de ani de la nașterea poetului român

Mihai Eminescu 1850 - 2000

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - Energetica nucleară

Energetica nucleară este o tehnologie de obținere a energiei electrice folosind energia atomilor în centrale nucleare. Centrala nuclearoelectrică este un ansamblu de instalaţii şi construcţii reunite în scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare. Obţinerea energiei nucleare se bazează pe reacţia de fisiune(descompunere) nucleară în lanţ. Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere şi menţinere a reacţiei în lanţ este reactorul nuclear. În principiu, reactorul se compune dintr-o parte centrală numită zonă activă, în care are loc reacţia de fisiune şi se dezvoltă căldura de reacţie. Zona activă conţine combustibilul nuclear alcătuit din izotopi fisionabili (U235, Pu239) şi materiale fertile (U238, U232); moderatorul (apa grea), care are rolul de a încetini viteza neutronilor rapizi, astfel ca reacţia să fie controlabilă; barele de control captează neutronii rezultaţi din reacţia de fisiune; agentul de răcire, care preia căldura dezvoltată în zona activă şi o cedează apei în schimbătorul de căldură. În schimbătorul de căldură, apa de vaporizează şi devine agentul producător de lucru mecanic în turbină. Lucrul mecanic este transformat de generator în energie electrică. Combustibilul, moderatorul şi agentul de răcire formează aşa numita filieră a reactorului termic care determină caracteristicile specifice centralelor nucleare. Între barele de combustibil se găsesc barele de control. Acestea conţin cadmiu (element chimic ce absoarbe neutroni). Ele au rolul de a regla numărul de neutroni ce pot produce noi reacţii de fisiune, astfel încât puterea produsă de reactor să rămână constantă în timp. Centralele nucleare au intre 1 şi 8 reactoare (unităţi), fiecare cu o putere instalată de cel puţin 600 MW. Planul iniţial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcţia a cinci unităţi. Unitatea I a fost terminată în 1996, are o putere electrica instalata de 706 MW si produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornită pe 6 mai, conectată la sistemul energetic naţional pe 7 august şi funcţionează la parametrii normali din luna septembrie 2007. Centrala de la Cernavodă se bazează pe sistemul canadian CANDU şi are o putere instalată de 706 MW în prezent. Structura unui reactor CANDU constă într-un recipient cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil şi pentru lichidul de răcire (apă grea) plasate orizontal. În jurul acestor tuburi se află apă grea, care acţionează ca moderator.

Apa grea conţine doi atomi de deuteriu (un izotop neradioactiv al hidrogenului) şi un atom de oxigen. Apa grea este mult mai eficientă ca moderator decât apa obişnuită şi permite folosirea uraniului natural drept combustibil. Ea se obţine în întreprinderi specializate, prin separarea sa din apa naturală (există o astfel de întreprindere la Drobeta Turnu-Severin). Pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă a fost ales modelul unei Companii de Proiect realizată prin parteneriat între statul roman prin intermediul Nuclearelectrica şi investitori privaţi. Cei şase investitori care au depus oferte şi au fost selectaţi sunt: Arcelor Mittal România care va deţine 6,2 din acţiunile viitoarei companii, Grupul CEZ Republica Cehă – 9,15%, ENEL Italia – 9,15%, GDF Suez – 9,15%, Iberdrola Spania – 6,2% şi RWE Germania – 9,15%, în condiţiile în care statul roman va deţine 51% din acţiuni. Compania de proiect numita EnergoNuclear a fost înfiinţată în martie 2009, iar cele două unitaţi se estimează că vor fi puse în funcţiune în 2015-2016.

Insigna - F.R.A. categoria a II-a

(Federația Română de Atletism)

Federatia Romana de Atletism (FRA) patroneaza toate sectiile de atletism ale cluburilor si asociatiilor sportive din Romania, desfasurandu-si activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele proprii. FRA are la bază principiile fundamentale ale atletismului si ale sportului in general, considerand ca sunt esentiale fair-play-ul si respectarea regulilor competitionale de catre toti cei implicati in activitatile atletice. Printre valorile promovate de Federatia Romana de Atletism se numara respectul fata de ceilalti competitori, onestitatea, spiritul de echipa. Astfel, sunt incurajate: cooperarea, responsabilitatea, sportivitatea, increderea, implicarea etc. Mai mult, FRA considera ca atletii si antrenorii trebuie sa integreze valorile etice ale sportului atat in competii, cat si in antrenamentele zilnice. Sus am postat logo-ul FRA şi o aripă a clădirii FRA din Bucureşti.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

Insigna - G.E.V.P.S. (?) 10 ani

Insigna de mai sus este un produs medalistic emis de GEVPS (organizație sau asociație ce activează în domeniul vânătorii și pescuitului sportiv – nu sunt edificat cu ce înseamnă literele GE, pentru că celelalte, aproape sigur, înseamnă Vânătoare și Pescuit Sportiv). Această formă de asociere a vânătorilor și pescarilor sportivi a existat cu siguranță înainte de constituirea AGVPS (Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi) – organismul general de reprezentare a intereselor pescarilor și vânătorilor români.

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Cerbul Carpatin, denumirea științifică - Cervus elaphus, este un mamifer ierbivor, trǎieşte aproximativ treizeci de ani şi face parte din familia cervidae şi categoria rumegǎtoare, fiind cel mai mare reprezentant al copitatelor. Este un animal sǎlbatic, timid, sfios care este vânat pentru carne, coarne şi piele. Cerbul carpatin este animalul cu înfǎţişarea mândrǎ, elegantǎ dar puternicǎ. Cerbul mascul este de talie mare, greutatea lui variazǎ între 150-300 kilograme, pe când greutatea cuitei este de numai 80-150 kilograme. Deşi cerbul are o greutate mare aleargǎ în trap cu gâtul lungit sau în galop cu capul pe spate, astfel cǎ poate alerga mai iute decât calul. Pieptul cerbului este lat, puternic, cu umeri rǎsǎriţi, gâtul mare niţel îndoit şi turtit lateral. Capul cerbului este lung cu ochi blânzi şi pǎtrunzǎtori, iar picioarele subţiri şi uşoare. Coarnele sunt mai mult sau mai puţin ramificate , cu o lungime de 2 metri, cu crengi, vârfurile lor fiind albe, strǎlucitoare asemǎnǎtoare fildeşului, cântǎrind 16 kilograme, iar la cerbul adult coarnele pot avea şi şapte ramificaţii. Greutatea coarnelor nu-l împiedicǎ la fuga prin pǎdure, ele nu sunt numai podoaba bǎrbǎteascǎ dar sunt şi o armǎ de apǎrare. Cornele se schimbǎ anual la masculi începând din luna februarie,la cei mai bǎtrâni, iar în luna aprilie la cei tineri. Aşa cum se ştie coarnele cu mai multe ramificaţii sunt vestite şi reprezintǎ decoraţia muzeelor. Cerbul carpatin coabiteazǎ în cârduri, aceste cârduri se formeazǎ dupǎ boncǎnit, adicǎ dupǎ împerechere, cârdurile de masculi sunt conduşi de un cerb tânǎr, iar cele de ciute merg separat şi sunt conduse de ciuta cea mai bǎtrânǎ. În cârdurile ciutelor se aflǎ viţeii şi cerbii de doi ani. Ciutele nasc dupǎ patruzeci de sǎptǎmâni de sarcinǎ la mijlocul verii câte unu sau doi viţei. La viţei primul rând de coarne sunt ca nişte suliţe lungi de douǎzeci-patruzeci centrimetri fǎrǎ rozete, care cad în luna mai a anului urmǎtor, adicǎ la vârsta de doi ani. Cerbii mai vârstnici sau cei mai Cerbii mai vârstnici sau cei mai puternici trǎiesc solitari. Cerbul trǎieşte în interiorul arcului carpatic, în zone bine împǎdurite dar cu multǎ linişte şi bǎlţi de apǎ pentru scǎldat. Hrana este formatǎ din muguri sau lǎstare tinere, scoarţǎ de copac, copaci tineri, sau frunze verzi acoperite de zǎpadǎ, ceea ce face sǎ deterioreze mult pǎdurea.Cel mai mare duşman al cerbului este omul care prin vânat a reuşit sǎ rǎreascǎ specia sau chiar sǎ-o stârpeascǎ, dar sǎ nu iutǎm şi de duşmanii de temut ca lupul, râsul şi ursul. În Germania cerbul a dispǎrut, iar în Scoţia şi Irlanda mai trǎiesc câteva exemplare. La noi în ţarǎ mai trǎiesc aproximativ treizeci şi şapte mii de exemplare de cerbi. Coarnele unui cerb din munţi Carpaţi cu o greutate de treizeci şi trei de kilograme şi patruzeci şi patru ramuri au fost arǎtate de lordul Powercourt Societǎţii Zoologice din Londra.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

Gabriel Bethlen

Piesa medalistică de mai sus este un medalion oval confecționat din argint aurit, cu inel de prindere și dimensiunile de 43,5 x 33,6 milimetri ce omagiază personalitatea Principelui Transilvaniei – Gabriel Bethlen. În centrul câmpului aversului este redat bustul spre dreapta al principelui, înconjurat pe trei laturi (stânga, sus și dreapta) urmând conturul medalionului inscripția: “GABRIEL. D(ei) G(ratia) SAC(ri) ROM(ani) IMP(ERII) ET TRAN(sylvaniae) PRINC(eps):” ceea ce se traduce “Gabriel, prin mila lui Dumnezeu prinț al Sacrului Imperiu Roman”. Pe revers în centrul câmpului sunt reprezentate: o coroană închisă, un scut încărcat cu stemele acolate ale Opoliei, Ratiborului și Transilvaniei, iar în inimă un scut încărcat cu stema familiei Bethlen. Periferic urmând conturul medalionului este aplicată inscripția: “PAR(tium) REG(ni) HUNG(ariae) DOM(inus) SIC(ulorum) COMES. OPVLI(a)E. RATIB(oris) Q(ve) DVX:” ceea ce se traduce:”Domn al părților regatului Ungariei, comite al secuilor, duce de Opolia și Ratibor”.

Gabriel Bethlen (în maghiară Gábor Bethlen) (născut în anul 1580 la Ilia, actualul județ Hunedoara și decedat în anul 1629 la Alba Iulia) a fost principe al Transilvaniei între anii 1613 – 1629.

________ooOoo________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ